5,013 matches
-
dinspre editurile autohtone spre institutele culturale române din exterior. Institutul Cultural Român (ICR) a cheltuit în primul trimestru al anului 2013 aproximativ 11% din bugetul total alocat instituției pentru acest an, de 30.116.000 de lei . În iulie 2008, scriitoarea româno-german Herta Müller a publicat în "Frankfurter Rundschau" o scrisoare deschisă adresată lui Horia-Roman Patapievici, în care critica inițiativa ICR Berlin de a invita la școală de vară doi oameni care fuseseră anterior informatorii Securității, Sorin Antohi și Andrei Corbea-Hoișie
Institutul Cultural Român () [Corola-website/Science/300363_a_301692]
-
româno-german Herta Müller a publicat în "Frankfurter Rundschau" o scrisoare deschisă adresată lui Horia-Roman Patapievici, în care critica inițiativa ICR Berlin de a invita la școală de vară doi oameni care fuseseră anterior informatorii Securității, Sorin Antohi și Andrei Corbea-Hoișie. Scriitoarea, care la acel moment încă nu primise Premiul Nobel, deplângea că un turnător și un impostor academic (se dezvăluise că Antohi nu avea doctoratul) reprezentau România în Germania, sfârșind scrisoarea cu avertizarea că nu va mai călca pragul ICR Berlin
Institutul Cultural Român () [Corola-website/Science/300363_a_301692]
-
discrediteze conducerea Institutului și Președintele român. Ei au subliniat faptul că astfel de expresii artistice au fost frecvente în Statele Unite și în comunitatea internațională și că explicațiile artiștilor în legătură cu sensurile exponatelor au fost în mare măsură ignorate de către politicienii români . Scriitoarea Herta Müller, care îl criticase anterior pe Patapievici, situa mobilul scandalului în politică, spunând: „campania politică dusă acum împotriva ICR îmi amintește de vremea dictaturii”. Făcând referire la comisia de anchetă din Senat, condusă de Adrian Păunescu, Müller spunea că
Institutul Cultural Român () [Corola-website/Science/300363_a_301692]
-
încercat să scape trecând Dunărea înot, fugind cu câte un mic avion utilitar, sau cerând azil politic dacă aveau ocazia să iasă în Occident cu ocazia unor concursuri sportive sau artistice. Cele mai importante voci ale disidenței individuale au fost: scriitoarea Doina Cornea, matematicianul Mihai Botez, istoricul Vlad Georgescu, preotul ortodox Gheorghe Calciu-Dumitreasa, scriitorul Dorin Tudoran, inginerul Radu Filipescu, scriitorul Dan Petrescu, poetul Mircea Dinescu, inginerul Gheorghe Ursu, muncitorul Iulius Filip, grupul de jurnaliști de la Europa Liberă, Liviu Babeș și alții
Republica Socialistă România () [Corola-website/Science/298591_a_299920]
-
tematică cu fantezia înaltă (high fantasy), acest gen preia atmosfera cărților horror. Personajele sunt astfel vampiri, vârcolaci, fantome, oameni morți etc. Anne Rice este poate cel mai cunoscut exemplu, cu „Vampire Chronicles” („Cronicile vampirilor”). Michelle Sagara West este o altă scriitoare remarcabilă, datorită romanelor ei care prezintă figuri demonice : seriile „The Sundered” („Spintecatul”) și „The Sun Sword” („Sabia soarelui”). În încheiere, merită menționate direcțiile pe care o ia fantezia în ziua de astăzi. Prima este ceea ce numim fantezie contemporană, care merge
Fantezie (gen artistic) () [Corola-website/Science/298713_a_300042]
-
ca Mihai Beniuc și Eugen Jebeleanu. Acest episod este semnalat de Monica Lovinescu în revista "Destin" apărută în Spania, care face o analiză a polemicii iscate atunci în România. Împotriva lui George Ivașcu, înverșunat contestatar al antologiei semnate de Manolescu, scriitoarea din exil remarcă, la p. 131: "Singurul criteriu cu putință privind trecutul este cel estetic. Poezia unui Crainic este inclusă în antologie iar nu articolele sale politice. Atunci? Luptele trecutului și ciocnirile ideologice aparțin istoriei, cel mult istoriei literare. Operele
Nichifor Crainic () [Corola-website/Science/298724_a_300053]
-
încasări. Filmul, ecranizare a românului omonim scris de Margaret Mitchell, prin tehnică cinematografică folosită devine "primul film color" de asemenea proporții, realizat prin folosirea procedeului Technicolor. Filmările au durat 140 de zile. Premieră a avut loc la 15 decembrie 1939. Scriitoarea Margaret Mitchell a murit într-un stupid accident de mașină, în plină glorie, după succesul apariției românului și filmului. ""New York Herald Tribune"" scria la vremea apariției filmului că este ""Un spectacol cinematografic monumental"", iar ""New York Times"" că este ""Cea mai
Pe aripile vântului (film) () [Corola-website/Science/299535_a_300864]
-
a rescris în limba franceză o variantă prescurtata, o nuvelă autobiografica de 127 de pagini, "La Nuit" („Noaptea”) , prefațata de Mauriac și apărută în 1958 la editură „Editions du Minuit” - tradusă ulterior în engleză de viitoarea sa soție și colaboratoare, scriitoarea și traducătoarea Marion Wiesel ("Night"). Cu tot suportul lui Mauriac, Wiesel a găsit cu greu o editură dispusă să-i publice cartea. În septembrie 1960, editura americană „Arthur Wang of Hill & Wang” a fost dispusă să-i plătească un avans
Elie Wiesel () [Corola-website/Science/299536_a_300865]
-
universitatea din Boston "Centrul Elie Wiesel pentru studii iudaice" (). În 1969, la vârsta de 41 de ani, s-a căsătorit cu Marion Erster Roșe, colaboratoarea și traducătoarea să în limba engleză, cu care are un fiu, Elisha. Marion Wiesel, editoare, scriitoare și traducătoare - a tradus 11 dintre cărțile lui Elie Wiesel din franceză în engleză, a scris un film documentar despre copiii uciși în holocaust "Children of the Night" („Copiii nopții”) ș.a. - s-a născut la Viena în 1932 de unde,în urma
Elie Wiesel () [Corola-website/Science/299536_a_300865]
-
și-a împărțit timpul între România și Franța. În prefața scrisă de Alain Bosquet la volumul de poezii în limba franceză, "L'Horologe à Jaquemart", apărut în "Éditions Saint-Germain-Des-Prés" Paris, 1987, Maria Banuș a fost prezentată publicului francez ca o scriitoare de mare anvergură comparînd-o cu Anna Ahmatova, Gabriela Mistral și Else Lasker- Schüller. Maria Banuș a încetat din viață la data de 14 iulie 1999. A avut doi fii, Petre, traducător, și Tudor (n.1947), pictor, ambii locuind în Franța
Maria Banuș () [Corola-website/Science/299610_a_300939]
-
(n. 20 ianuarie 1952, Bacău), este o poeta bilingva (în limbile română și engleză), critic literar (în ambele limbi), scriitoare și traducătoare de origine română, stabilită în Regatul Unit. Pseudonime literare folosite de-a lungul timpului sunt: "Mariana Zavati", "Mariana Gardner," "," "Iulia Bucur." Este fiica lui Constantin Zavati, colonel de infanterie (r), profesor de chimie gr. I, fost șef de
Mariana Zavati Gardner () [Corola-website/Science/299746_a_301075]
-
bacalaureat cu media 10, în 1971. 1971-1975: A studiat engleza-franceza la "„Universitatea Alexandru Ioan Cuza“" din Iași. A absolvit studiile universitare că" Master of Science în Philology double first class honours", cu media 10. De-a lungul mai multor ani, scriitoarea și-a continuat studiile atât în țară cât și în străinătate. Mai întâi și-a susținut examenul de definitivat în învățământ (în 1978), apoi, în 1979, prin examen public, a fost numită asistență universitară a cunoscutului Prof. univ. dr. Leon
Mariana Zavati Gardner () [Corola-website/Science/299746_a_301075]
-
la ""Leeds University"", unde a obținut un ""Post Graduate Certificate în Education"", (1986-1987), la ""Regent’s College London"" (1992), apoi la ""The Open University Milton Keines"" (în 2006) - "Creative Writing Course" (îndrumător Prof. Susan C. Vittery). Invitații la ateliere literare: Scriitoarea a primit invitații la New Writing Partnership/ Ventures 2004, 2005, 2006, Norwich. Mediatori: Kathryn Hughes și Tim Guest 2004, John Siddique și Katrina Porteous 2005, Susan Elderkin 2005; la University of East Anglia - Norwich / Experiment în Literature/ New Writing Worlds
Mariana Zavati Gardner () [Corola-website/Science/299746_a_301075]
-
Nielsen Schule" în Wuppertal (Germania) și la "Goethe Institut", în Boston), urmate de examen și certificat; "Creative Writing Course" (cu credit), la "Boston University". Cunoscător al limbilor franceză, germană și engleză. A fost remarcat că poet, în anul 1969, de scriitoarea Ana Blandiana, în cadrul rubricii “Corespondență literară” din pagina de artă a ziarului "“Steagul roșu”" din București, cu poezia Trei focuri, publicată sub numele Gheorghe Băjenaru, iar primele poezii i-au apărut în 1975, în revistă "“Luceafărul”", a Uniunii Scriitorilor. În
George Băjenaru () [Corola-website/Science/299751_a_301080]
-
de Dan Fornade, Editura ”Luceafărul românesc”, Montreal, 2000; 3/ Aurel Sasu - "“Dicționarul Scriitorilor Români din SUA și Canada”;" Aurel Sasu - "Dicționarul biografic al literaturii române", Editura Paralelă 45, București, 2006. Despre creațiile lui G.B., s-au mai pronunțat: Ana Blandiana, scriitoare, la rubrică de corepondență literară din ziarul "Steagul Roșu", București, 1969; Leonard Nathan, traducător și critic literar american, în "Introducere" la volumul de de poezii “"Restless Planet-Tulburătoare lume”", Editura Moon Fall Press, Sprinfield, Virginia, UȘA, 1993; Keith Thompson, editor și
George Băjenaru () [Corola-website/Science/299751_a_301080]
-
eseist, Boston, Massachusetts ; George Alexe, teolog și scriitor, Detroit, Michigan ; Theodor Damian, scriitor și editor, revista "“Lumină Lină"”, New York; Ion Dumbrăveanu, profesor universitar, Facultatea de limbi romanice, Universitatea de Stat din Chișinău, în revistă "“Litertura și arta"” (Chișinău); Silvia Cinca, scriitoare, în ziarul “"Meridianul Românesc”" (Anaheim, California), Aurel Sasu, profesor univ. și critic literar, Universitatea Cluj, în "“Dicționarul Scriitorilor Români din Statele Unite și Canada"”, Editura Albatros, 2001 și în Dicționarul biografic al literaturii române (DBLR, A-L), Ed. Paralelă 45, Buc
George Băjenaru () [Corola-website/Science/299751_a_301080]
-
copil minune în țara natală, Chopin pleacă la vârsta de 20 de ani către Paris. În capitala franceză își consolidează reputația ca interpret, profesor și compozitor, adoptând totodată numele de „Frédéric-François”. În perioada 1837 - 1847 are o relație tumultoasă cu scriitoarea franceză George Sand (pe numele adevărat Amantine-Aurore-Lucile Dupin). Cuplul are o apropiată relație in grup cu pictorul francez Delacroix, autor al unui portret al celor doi. Moare la vârsta de 39 de ani cu diagnosticul de tuberculoză pulmonară, întreaga viață
Frédéric Chopin () [Corola-website/Science/299123_a_300452]
-
intemeia cu aceea o alta familie În 1836, în cadrul unei petreceri organizate de către Contesa Marie d'Agoult, amanta compozitorului confrate Franz Liszt, Chopin o întâlnește pe Amandine-Aurore-Lucile Dupin, Baronesa Dudevant, cunoscută mai bine după pseudonimul acesteia, George Sand. Era o scriitoare romantică franceză, cunoscută pentru numeroasele sale aventuri amoroase cu Prosper Mérimée, Alfred de Musset (1833-1834), secretarul ei, Alexandre Manceau (1849-1865) și alții. Inițial Chopin nu o consideră atrăgătoare. „Are ceva care îmi provoacă repulsie”, mărturisește familiei. De cealaltă parte, într-
Frédéric Chopin () [Corola-website/Science/299123_a_300452]
-
parte, într-o scrisoare adresată Contelui Wojciech Grzymała, prieten apropiat, datată iunie 1837, Sand dezbate dacă să intervină în relația dintre Chopin și logodnica sa, Maria Wodzińska, sau să-și abandoneze relația actuală pentru a putea începe una cu Chopin. Scriitoarea avea sentimente puternice pentru Chopin, pe care l-a curtat până când s-a înfiripat o legătură între cei doi. Un episod notabil din timpul relației se desfășoară în cursul iernii turbulente și mizere petrecute la Mallorca (1838-1839), acolo unde cuplul
Frédéric Chopin () [Corola-website/Science/299123_a_300452]
-
doctorilor din Mallorca: „Primul mi-a spus că sunt pe moarte. Al doilea mi-a spus că am avut ultimul răsuflu, iar al treilea mi-a spus că eram deja mort”. Chopin petrece verile din perioada 1839 - 1843 la proprietatea scriitoarei din Nohant. Reprezintă o perioadă liniștită și productivă pentru compozitor. Aici compune Poloneza în La bemol major, Op. 53 „"Eroica"”, una dintre capodoperele sale. La întoarcerea la Paris (1839), îl întâlnește pe pianistul și compozitorul Ignaz Moscheles. În 1845 se
Frédéric Chopin () [Corola-website/Science/299123_a_300452]
-
În anii 50 interesul lui Huxley pentru cercetările din câmpul psihismului uman crește. Prima sa soție, Maria Ney, a murit de cancer de sân în 1955, si in 1956 el s-a recăsătorit cu Lăură Archera, care era și ea scriitoare, si care a redactat o biografie a soțului ei. În 1960, Huxley a fost diagnosticat ca având cancer de laringe. În anii care au urmat a scris utopia "Island" (Insula) și, în ciuda stării de sănătate tot mai precară, a ținut
Aldous Huxley () [Corola-website/Science/299132_a_300461]
-
Cioran. Aceștia, totuși, au fost mai mult decât simpatizanți ai mișcării extremiste de dreapta, “Garda de Fier”, ceea ce a demonstrat și Florin Țurcanu într-o monografie recentă: "Mircea Eliade. Prizonierul istoriei", București, 2005. Într-un serial publicat de Marta Petreu, scriitoare și profesoară de filozofie la Universitatea din Cluj, în revista “22”, Laignel-Lavastine a fost acuzată de furt intelectual. Marta Petreu a vorbit în acest context despre un "plagiat nerușinat", citând pagini întregi din lucrările sale care au fost folosite în
Alexandra Laignel-Lavastine () [Corola-website/Science/299154_a_300483]
-
este pseudonimul literar al Rodicăi Marta Vartic (născută Rodica Marta Crișan; n. 14 martie 1955, comuna Jucu de Jos, județul Cluj, Transilvania), profesoara, scriitoare și editoare. S-a format în ambianța intelectuală a mișcării literare „Echinox” de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj. Este profesoară de istoria filosofiei românești la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj și redactor-șef (din 1990) al revistei „"Apostrof"”, publicație mensuala editata de
Marta Petreu () [Corola-website/Science/299155_a_300484]
-
orașe din țară de către dr. Ionel Cană și ing. Gheorghe Brașoveanu. Inițiatorii mișcării și membrii ei sunt arestați și izolați. Subiectul n-a fost încă valorificat istoriografic și nici memorialistic, în toată anvergură lui. 1980 - Părăsește definitiv țară Oana Orlea, scriitoare, fostă deținută politic (1952-1954), autoare a unor cărți de sertar apărute în Franța, iar în țară după 1989. 1980 - Corneliu Vadim Tudor a fost prima personalitate culturală care a reînviat mitul lui Iuliu Maniu, în timpul regimului comunist, fapt remarcat de
Cronologia disidenței anticomuniste în România () [Corola-website/Science/299203_a_300532]
-
jurnal intim scris pe parcursul a 15 ani și pentru scrisori trimise la „Europa Liberă“. Jurnalul acestuia nu va fi niciodată recuperat de la Securitate. 1985-1988. Acțiunile protestatare, prigoana și plecarea din țară a membrilor „Aktionsgruppe Banat“ (William Totok, Richard Wagner), a scriitoarei Herta Müller, viitoarea laureata a Premiului Nobel pentru Literatură (în 2009) ș.a. 1986-1989. În 1985 diplomatul Dumitru Mazilu este numit Raportor special asupra drepturilor omului de către Subcomisia Națiunilor Unite pentru Combaterea Discriminării și Protecția Minorităților, cu sediul la Geneva. Informate
Cronologia disidenței anticomuniste în România () [Corola-website/Science/299203_a_300532]