KorAP: Find »[drukola/base=scuza & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...171 172 173 ...211 >

5,253 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332

intențiile? îl întrerupse generalul. — Aș vrea să muncesc undeva. — O, da, sunteți filosof și totuși... credeți că aveți vreun talent, vreo aptitudine cât de mică, adică din acelea care asigură pâinea cea de toate zilele? Iar vă rog să mă scuzați... — Ah, nu vă mai scuzați. Nu, nu cred că aș avea vreun talent sau vreo aptitudine deosebită; mai degrabă dimpotrivă, pentru că sunt om bolnav și n-am studiat sistematic. Iar în privința pâinii, mi se pare... Generalul iarăși îl întrerupse și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
vrea să muncesc undeva. — O, da, sunteți filosof și totuși... credeți că aveți vreun talent, vreo aptitudine cât de mică, adică din acelea care asigură pâinea cea de toate zilele? Iar vă rog să mă scuzați... — Ah, nu vă mai scuzați. Nu, nu cred că aș avea vreun talent sau vreo aptitudine deosebită; mai degrabă dimpotrivă, pentru că sunt om bolnav și n-am studiat sistematic. Iar în privința pâinii, mi se pare... Generalul iarăși îl întrerupse și iarăși începu să-l descoase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
să-l uitați pe domnul Rogojin. De fapt, v-aș sfătui să stabiliți relații bune cu familia în care veți intra. — Dacă sunteți atât de bun, dădu prințul să înceapă, aș mai avea o chestiune. Am primit o înștiințare... — Ah, scuzați-mă, îl întrerupse generalul, nu mai am nici o clipă liberă. Imediat îi spun despre dumneavoastră Lizavetei Prokofievna; dacă va dori să vă primească chiar acum (cel puțin eu voi încerca să vă recomand cât mai bine pentru o asemenea eventualitate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
mii de ruble. Mai adăugă precizarea că oricum această sumă îi era destinată în testamentul său; într-un cuvânt, nu-i nici într-un caz vorba de vreo despăgubire... și, în sfârșit, de ce nu i-ar admite și i-ar scuza dorința omenească de a-și ușura măcar cu ceva conștiința ș.a.m.d., ș.a.m.d., adică tot ce se spune în astfel de cazuri pe marginea acestei teme. Afanasi Ivanovici vorbi mult și cu elocință, strecurând în treacăt, chipurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
o explicație capitală și se temea de ea. Iată de ce, în dimineața cu care am început povestirea noastră, n-ar fi vrut deloc să ia micul dejun în sânul familiei. Încă înainte de sosirea prințului, își pusese în gând să se scuze că are treburi și să evite. Pentru general, a evita însemna uneori pur și simplu a da bir cu fugiții. Măcar această zi sau, mai bine zis, această seară voia să o câștige fără neplăceri. Și iată, prințul sosise într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
prinț Mâșkin din neamul său, poartă același nume cu noi, poate ne e chiar și rudă, primiți-l și fiți drăguțe cu el. Acum dumnealor vor merge să ia micul dejun, așa că, prințe, făceți-mi onoarea. Pe mine să mă scuzați, am întârziat, mă grăbesc... Știm noi unde te grăbești, spuse apăsat generăleasa. — Mă grăbesc, mă grăbesc, draga mea, sunt în întârziere! Dați-i albumele voastre, mesdames, să vă scrie ceva, caligrafi ca el mai rar! E un talent, la mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Tu n-ai fost în străinătate? — Am văzut un măgar, maman, zise Adelaida. — Iar eu l-am și auzit, o susținu Aglaia. Toate trei izbucniră în râs. Prințul râse și el împreună cu ele. — Foarte urât din partea voastră, le dojeni generăleasa. Scuzați-le, prințe, să știți că sunt bune la suflet. Mă cert mereu cu ele, însă le iubesc. Sunt frivole, ușuratice, nebune. De ce spuneți așa? întrebă prințul râzând. Nici eu, în locul lor, n-aș fi scăpat prilejul. Însă sunt totuși de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
decât alții și înțeleg viața mai puțin decât alții. Poate că uneori vorbesc ciudat... Și se simți evident penibil. Dacă spuneți că ați fost fericit, înseamnă că nu ați trăit mai puțin, ci mai mult; de ce vă prefaceți și vă scuzați? începu Aglaia cu severitate și afecțiune. Și, vă rog, nu vă mai faceți griji că ne-ați ține lecții; în asta, din partea dumneavoastră, nu-i nici un triumf. Cu chietismul dumneavoastră puteți umple cu fericire și o sută de ani de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Ganea încremeni. — Cum? E biletul meu! strigă el. Nici măcar nu i l-a dat! Ah, trebuia să-mi dau seama! Ah, bl-l-les-te... E clar că adineaori n-a înțeles nimic! Dar cum, cum, cum nu i l-ați dat, bles-te-ma-te... — Scuzați-mă, dar, dimpotrivă, am reușit să-i dau biletul imediat ce mi l-ați încredințat și am procedat exact cum m-ați rugat. Acum îl am pentru că Aglaia Ivanovna mi l-a înapoiat. — Când? Când? — După ce am terminat de scris în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
devenit prietenă. Asta-i tot, mi se pare. Ba nu, încă ceva: când, după ce am luat biletul, am întrebat-o care-i răspunsul, mi-a spus că lipsa răspunsului va fi cel mai bun răspuns, cam așa, mi se pare; scuzați-mă dacă am uitat expresiile ei exacte și vă redau ceea ce am înțeles eu. O furie nemărginită puse stăpânire pe Ganea și zăgazurile urii lui se sfărâmară. — A! Așa deci! scrâșni el. Deci îmi aruncă scrisorile pe fereastră! A! Dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
spuse brusc prințul, că mai înainte am fost într-adevăr bolnav, încât chiar eram aproape idiot, însă acum m-am însănătoșit de mult și mi-e întrucâtva neplăcut când mi se spune pe față că sunt idiot. Ați putea fi scuzat, avându-vă în vedere ghinioanele, însă în furia dumneavoastră mi-ați vorbit urât de două ori. Nu-mi convine deloc, mai ales așa, de la prima întâlnire, cum e în cazul nostru, și întrucât ne aflăm chiar la o intersecție, cred

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
mai bine să ne despărțim; dumneavoastră vă duceți acasă, la dreapta, iar eu o s-o iau la stânga. Am douăzeci și cinci de ruble și cu siguranță voi găsi un hôtel garni*. Ganea se fâstâci îngrozitor și chiar se făcu roșu de rușine. — Scuzați-mă, prințe, strigă el cu înflăcărare, trecând brusc de la tonul de ocară la o politețe extremă, pentru Dumnezeu, scuzați-mă! Vedeți în ce pacoste mă aflu! Încă nu știți aproape nimic, dar, dacă ați ști totul, atunci poate că m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
de ruble și cu siguranță voi găsi un hôtel garni*. Ganea se fâstâci îngrozitor și chiar se făcu roșu de rușine. — Scuzați-mă, prințe, strigă el cu înflăcărare, trecând brusc de la tonul de ocară la o politețe extremă, pentru Dumnezeu, scuzați-mă! Vedeți în ce pacoste mă aflu! Încă nu știți aproape nimic, dar, dacă ați ști totul, atunci poate că m-ați scuza cât de cât, deși, firește, n-am nici o scuză... — O, nici n-am nevoie de scuze atât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
prințe, strigă el cu înflăcărare, trecând brusc de la tonul de ocară la o politețe extremă, pentru Dumnezeu, scuzați-mă! Vedeți în ce pacoste mă aflu! Încă nu știți aproape nimic, dar, dacă ați ști totul, atunci poate că m-ați scuza cât de cât, deși, firește, n-am nici o scuză... — O, nici n-am nevoie de scuze atât de mari, se grăbi prințul să răspundă. Doar înțeleg că aveți necazuri și tocmai de asta vorbiți urât. Bine, haideți la dumneavoastră acasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
trăgându-se deoparte, se așeză la masă, scoase din buzunar o hârtie scrisă cu creionul și începu s-o studieze cu atenție. Ganea stătea posomorât și aștepta cu neliniște încă o scenă de familie. Nici nu se gândea să se scuze față de prinț. — Dacă totul s-a încheiat, atunci Ivan Petrovici are, desigur, dreptate, spuse Nina Alexandrovna. Nu te mai încrunta, te rog, și nu te enerva. Ganea, n-o să te întreb de nici un lucru pe care nu vrei să mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
ce l-am mâniat eu pe Dumnezeu? Răspunde-mi, șarlatan mișel și nerușinat! Însă generalul n-avea chef de așa ceva. Marfa Borisovna, douăzeci și cinci de ruble... tot ce pot cu ajutorul prietenului meu... Prințe! Am greșit amarnic! Așa-i... viața... Iar acum... scuzați-mă, sunt slăbit, continuă generalul, stând în picioare în mijlocul camerei și făcând plecăciuni în toate părțile, sunt slăbit, scuzați-mă! Lenocika! O pernă... draga mea! Lenocika, o fetiță de opt ani, dădu imediat fuga după pernă, o aduse și o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
așa ceva. Marfa Borisovna, douăzeci și cinci de ruble... tot ce pot cu ajutorul prietenului meu... Prințe! Am greșit amarnic! Așa-i... viața... Iar acum... scuzați-mă, sunt slăbit, continuă generalul, stând în picioare în mijlocul camerei și făcând plecăciuni în toate părțile, sunt slăbit, scuzați-mă! Lenocika! O pernă... draga mea! Lenocika, o fetiță de opt ani, dădu imediat fuga după pernă, o aduse și o puse pe canapeaua tare, jerpelită, cu tapițeria din mușama. Generalul se așeză pe ea cu intenția de a mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
dar... — Ei, ce treabă aveți vă privește, pentru mine contează doar că nu vă înjosiți fără nici un rost, rugându-vă să fiți primit la o serată, într-o încântătoare societate de camelii, generali și cămătari. Dacă ar fi fost așa, scuzați-mă, prințe, aș fi râs de dumneavoastră și aș fi început să vă disprețuiesc. Aici sunt teribil de puțini oameni cinstiți, așa că nici măcar n-ai pe cine respecta. Fără voie îi privești de sus, iar ei toți pretind să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
că poți fura fără să fii hoț. — Încercați să mă convingeți, domnule Ferdâșcenko, și de faptul că într-adevăr puteți simți o plăcere împinsă până la voluptate, povestindu-vă faptele triviale, deși nimeni nu v-a întrebat de ele... De altfel... Scuzați-mă, domnule Ferdâșcenko. — Începe odată, Ferdâșcenko, vorbești îngrozitor de mult și niciodată nu termini ce ai de spus! îi porunci Nastasia Filippovna, iritată și nerăbdătoare. Toți remarcară că, după recentul acces de râs bolnăvicios, devenise brusc morocănoasă, ursuză și irascibilă, ceea ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Brusc, parcă pierzându-și mințile și aproape clătinându-se, se duse spre masă; în drum se lovi de scaunul lui Ptițân și călcă cu cizmele murdare garnitura de dantelă de la splendida rochie albastră a frumoasei și taciturnei nemțoaice; nu se scuză și nici măcar nu-și dădu seama. Apropiindu-se de masă, puse pe ea obiectul ciudat cu care intrase în salon ținându-l în față, cu ambele mâini întinse. Era un teanc mare de bani, înalt de vreo trei și lung

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
parte din... — N-nu-ți las nimic! strigă Lebedev cu încrâncenare. — Ascultă, domnule Lebedev, spuse ferm prințul, întorcându-se cu spatele la tânăr, doar știu din experiență că ești un om serios, atunci când vrei... Acum am foarte puțin timp la dispoziție și dacă dumneata... Scuză-mă, care ți-s prenumele și patronimicul? Le-am uitat. — Ti-Ti-Timofei. — Și? — Lukianovici. Toți cei din cameră începură iarăși să râdă. — A mințit! strigă nepotul. Și-acum a mințit! Prințe, nu-l cheamă nici pe departe Timofei Lukianovici, ci Lukian

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
șase săptămâni pe când năștea, din vrerea lui Dumnezeu... da... îi ține loc de mamă, deși nu-i e decât soră, deși nu-i e mai mult decât soră... nu mai mult... — Iar tu, domnul meu, nu ești decât un prost, scuză-mă. Ajunge, cred că pricepi și singur că ajunge, o trânti subit Lizaveta Prokofievna, nespus de înfuriată. — E purul adevăr, spuse Lebedev, făcându-i plecăciunea cea mai respectuoasă și mai profundă. — Domnule Lebedev, e adevărat ce se spune despre dumneavoastră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
te-a mâhnit foarte mult nepotul. Nu-l credeți, Lizaveta Prokofievna. Vă încredințez că alde Gorski și Danilov 45 nu sunt decât cazuri deosebite, pe când aceștia doar... se înșală... Numai că n-aș fi vrut aici, de față cu toată lumea. Scuzați-mă, Lizaveta Prokofievna, vor intra, vi-i arăt, apoi îi conduc în altă cameră. Poftiți, domnilor! Era mai degrabă neliniștit de alt gând care îl chinuia. Se întreba: oare n-o fi pus cineva dinadins la cale această tărășenie, potrivind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
pe care i le impun onoarea, cinstea, dreptatea și chiar simplul calcul, căci copilul elvețian de suflet a rămas neînduplecat - și ce credeți? Asta încă n-ar fi nimic, dar iată ce e într-adevăr impardonabil și nu poate fi scuzat prin nici o maladie interesantă: acest milionar de-abia ieșit din pantofii profesorului său n-a fost în stare nici măcar să-și dea seama că nu milă și nu subsidiu îi cere caracterul tânărului care-și distruge sănătatea dând meditații, ci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
afară, așa că eu, în calitate de proprietar al casei, chiar cu cea mai mare plăcere posibilă... Absolut corect! tună deodată, din profunzimea camerei, generalul Ivolghin. — Ajunge, Lebedev, ajunge, ajunge... dădu prințul să înceapă, dar o explozie de indignare îi acoperi vorbele. Nu, scuzați-ne, prințe, scuzați-ne, acum nu mai e de ajuns! aproape că-i acoperea pe toți, strigând, nepotul lui Lebedev. Acum problema trebuie pusă clar și ferm, pentru că se vede că nu e înțeleasă. Aici s-au amestecat clenciuri juridice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]