4,516 matches
-
Valea Oltului și cea a Hârtibaciului, cauzată de colonizarea germană, are loc la sfârșitul secolului XII. Începând cu prima jumătate a secolului al XIII-lea și continuând până în primele decenii ale secolului al XIV-lea, unii specialiști susțin că populația secuiască se stabilește, în parte de asemeni dincolo de Carpații Orientali, în Moldova, unde supraviețuiește azi sub numele de ceangăi, de confesiune romano-catolică. Un segment important al populației secuiești a fost așezat în părțile răsăritene ale Regatului ungar medieval, pe teritoriul Transilvaniei
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
până în primele decenii ale secolului al XIV-lea, unii specialiști susțin că populația secuiască se stabilește, în parte de asemeni dincolo de Carpații Orientali, în Moldova, unde supraviețuiește azi sub numele de ceangăi, de confesiune romano-catolică. Un segment important al populației secuiești a fost așezat în părțile răsăritene ale Regatului ungar medieval, pe teritoriul Transilvaniei. Sarcina principală a contingentelor secuiești a constat în consolidarea și apărarea fortificațiilor de graniță (în ) (aproximativ „palisadă”) numite și "prisăci". În consecință, comunitățile secuiești au fost deplasate
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
de asemeni dincolo de Carpații Orientali, în Moldova, unde supraviețuiește azi sub numele de ceangăi, de confesiune romano-catolică. Un segment important al populației secuiești a fost așezat în părțile răsăritene ale Regatului ungar medieval, pe teritoriul Transilvaniei. Sarcina principală a contingentelor secuiești a constat în consolidarea și apărarea fortificațiilor de graniță (în ) (aproximativ „palisadă”) numite și "prisăci". În consecință, comunitățile secuiești au fost deplasate treptat, concomitent cu avansarea hotarelor statului maghiar spre estul și sud-estul Transilvanei. Uneori, așa numitii "darócok" sau "daróczok
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
important al populației secuiești a fost așezat în părțile răsăritene ale Regatului ungar medieval, pe teritoriul Transilvaniei. Sarcina principală a contingentelor secuiești a constat în consolidarea și apărarea fortificațiilor de graniță (în ) (aproximativ „palisadă”) numite și "prisăci". În consecință, comunitățile secuiești au fost deplasate treptat, concomitent cu avansarea hotarelor statului maghiar spre estul și sud-estul Transilvanei. Uneori, așa numitii "darócok" sau "daróczok" ("draucharii" sau "nyúzók") respectiv "besznákok" o categorie socioprofesionala medievala de afiliație etnică incerta constând din pădurari și administratori silvici
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
țăranii români și maghiari fiind excluși) s-au angajat (după răscoala de la Bobâlna) să-și dea ajutor militar mutual împotriva unor posibile răscoale viitoare ale iobagilor și împotriva pericolului extern, turcii ( Imperiului Otoman). În 1506 la Lutița, la "Adunarea Națională Secuiască" prima dată s-au luat principalele hotărâri privind autonomia și autoguvernarea secuimii. Cu 40 de ani înainte de acest eveniment, în ianuarie 1466, delegații secui s-au adunat la Zăbala, pentru a reedifica libertățile știrbite în deceniile trecute. Hotărârile adoptate aici
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
eveniment, în ianuarie 1466, delegații secui s-au adunat la Zăbala, pentru a reedifica libertățile știrbite în deceniile trecute. Hotărârile adoptate aici au fost ridicate la rang de lege de către regele Matei Corvin, care avea cu adevărat nevoie de sabia secuiască. Nobilimea maghiară și elita socială a secuimii, care se îmbogățeau continuu, nu au vrut însă să respecte garanțiile autonomiei specifice secuilor, depuse încă în momentul descălecării maghiarilor, motiv pentru care în noiembrie 1505, a avut loc o nouă adunare generală
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
și elita socială a secuimii, care se îmbogățeau continuu, nu au vrut însă să respecte garanțiile autonomiei specifice secuilor, depuse încă în momentul descălecării maghiarilor, motiv pentru care în noiembrie 1505, a avut loc o nouă adunare generală la Odorheiu Secuiesc. Aici s-a dorit obținerea în special a "reformei justiției". In anul următor a avut loc amintita adunare națională de la Lutița, unde s-au luat hotărâri "împotriva a diferite obiceiuri ordinare". Între altele, a fost anulată pedeapsa corporală și s-
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
împotriva a diferite obiceiuri ordinare". Între altele, a fost anulată pedeapsa corporală și s-a declarat că este interzisă arestarea secuilor în lipsa unei sentințe judecătorești. S-a întărit comerțul liber și s-a interzis introducerea trupelor de mercenari pe Ținutul Secuiesc. S-a hotărât, de asemenea că, pe teritoriul scaunelor, doar bărbații pot moșteni bunuri imobile și că duminică nu este voie să se facă legiuire. În timpul secolelor următoare, vor avea loc mai multe adunări secuiești la Lutița. O mare adunare
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
trupelor de mercenari pe Ținutul Secuiesc. S-a hotărât, de asemenea că, pe teritoriul scaunelor, doar bărbații pot moșteni bunuri imobile și că duminică nu este voie să se facă legiuire. În timpul secolelor următoare, vor avea loc mai multe adunări secuiești la Lutița. O mare adunare națională secuiască a avut loc în 15-16 octombrie 1848 sub conducerea guvernatorului interim, contele Imre Mikó, la care sunt prezente 30-60 de mii de persoane înarmate. Aici se adoptă următoarele acte: jurământul de credință față de
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
a hotărât, de asemenea că, pe teritoriul scaunelor, doar bărbații pot moșteni bunuri imobile și că duminică nu este voie să se facă legiuire. În timpul secolelor următoare, vor avea loc mai multe adunări secuiești la Lutița. O mare adunare națională secuiască a avut loc în 15-16 octombrie 1848 sub conducerea guvernatorului interim, contele Imre Mikó, la care sunt prezente 30-60 de mii de persoane înarmate. Aici se adoptă următoarele acte: jurământul de credință față de guvernul ungar, respectiv față de "Comitetul maghiar de
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
Ioan I Zápolya. A urmat răscoala din 1562 având ca focar scaunul Odorhei și filiala Cristur. Regele Ioan al II-lea (Ioan Sigismund) a luat măsuri drastice care în memoria colectivă a secuilor s-au păstrat sub formula ""pierderii libertăților secuiești"". Conducătorii Gyepesi Ambrus, Pálfalvi Nagy György, Bán András au fost executați prin tragere în țeapă. Previziunile de instaurare a ordinii nu s-au realizat, mărturie stau jalbele secuilor de după 1566, sau răscoala înnăbușită în 1571 a secuilor din Gheorgheni. Totuși
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
numele de ""carnaval sângeros"" "(véres farsang)". Anexarea Transilvaniei și includerea ei între țările "coroanei austriece" și războaiele purtate de Sfântul Imperiu Roman împotriva Imperiului Otoman în secolul al XVIII-lea au dus la militarizarea zonei de frontieră, inclusiv a zonei secuiești. Înființarea Graniței Militare Transilvănene a fost întâmpinată cu împotrivire de secuii și românii transilvăneni, împotrivire înfrântă de autoritățile imperiale austriece cu forța militară. Un punct culminant al conflictului dintre secui și generalul Adolf von Buccow l-a reprezentat Masacrul de la
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
întâmpinată cu împotrivire de secuii și românii transilvăneni, împotrivire înfrântă de autoritățile imperiale austriece cu forța militară. Un punct culminant al conflictului dintre secui și generalul Adolf von Buccow l-a reprezentat Masacrul de la Siculeni, care a pus capăt rezistenței secuiești. La mijlocul sec. al XVIII-lea au fost înființate cele două regimente secuiești de grăniceri și regimentul de husari grăniceri de la Sf. Gheorghe (Primul Regiment Secuiesc de Infanterie, Al Doilea Regiment Secuiesc de Infanterie). Structura confesională a maghiarilor din județele Covasna
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
imperiale austriece cu forța militară. Un punct culminant al conflictului dintre secui și generalul Adolf von Buccow l-a reprezentat Masacrul de la Siculeni, care a pus capăt rezistenței secuiești. La mijlocul sec. al XVIII-lea au fost înființate cele două regimente secuiești de grăniceri și regimentul de husari grăniceri de la Sf. Gheorghe (Primul Regiment Secuiesc de Infanterie, Al Doilea Regiment Secuiesc de Infanterie). Structura confesională a maghiarilor din județele Covasna, Harghita și Mureș se prezintă (conform recensământului din 2002) astfel: Confesiunea romano-catolică
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
generalul Adolf von Buccow l-a reprezentat Masacrul de la Siculeni, care a pus capăt rezistenței secuiești. La mijlocul sec. al XVIII-lea au fost înființate cele două regimente secuiești de grăniceri și regimentul de husari grăniceri de la Sf. Gheorghe (Primul Regiment Secuiesc de Infanterie, Al Doilea Regiment Secuiesc de Infanterie). Structura confesională a maghiarilor din județele Covasna, Harghita și Mureș se prezintă (conform recensământului din 2002) astfel: Confesiunea romano-catolică e predominantă mai ales printre secuii din zona Ciucului și în partea nordică
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
reprezentat Masacrul de la Siculeni, care a pus capăt rezistenței secuiești. La mijlocul sec. al XVIII-lea au fost înființate cele două regimente secuiești de grăniceri și regimentul de husari grăniceri de la Sf. Gheorghe (Primul Regiment Secuiesc de Infanterie, Al Doilea Regiment Secuiesc de Infanterie). Structura confesională a maghiarilor din județele Covasna, Harghita și Mureș se prezintă (conform recensământului din 2002) astfel: Confesiunea romano-catolică e predominantă mai ales printre secuii din zona Ciucului și în partea nordică a județului Covasna (așa-numitul Szentföld
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
prezintă (conform recensământului din 2002) astfel: Confesiunea romano-catolică e predominantă mai ales printre secuii din zona Ciucului și în partea nordică a județului Covasna (așa-numitul Szentföld "Pământ sfânt"). Reformații (sinonim: calvinii) sunt majoritari în județul Mureș, în zona Odorheiului Secuiesc și în partea sudică a județului Covasna. În zona Cristuru Secuiesc, Odorheiu Secuiesc și partea vestică a județului Covasna există o comunitate numeroasă de unitarieni care nu recunosc Sfânta Treime. Secuii lutherani trăiesc în zonele în care aceștia erau supuși
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
ales printre secuii din zona Ciucului și în partea nordică a județului Covasna (așa-numitul Szentföld "Pământ sfânt"). Reformații (sinonim: calvinii) sunt majoritari în județul Mureș, în zona Odorheiului Secuiesc și în partea sudică a județului Covasna. În zona Cristuru Secuiesc, Odorheiu Secuiesc și partea vestică a județului Covasna există o comunitate numeroasă de unitarieni care nu recunosc Sfânta Treime. Secuii lutherani trăiesc în zonele în care aceștia erau supuși sașilor în perioada Reformei: județul Brașov (de ex. la Apața, Jimbor
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
secuii din zona Ciucului și în partea nordică a județului Covasna (așa-numitul Szentföld "Pământ sfânt"). Reformații (sinonim: calvinii) sunt majoritari în județul Mureș, în zona Odorheiului Secuiesc și în partea sudică a județului Covasna. În zona Cristuru Secuiesc, Odorheiu Secuiesc și partea vestică a județului Covasna există o comunitate numeroasă de unitarieni care nu recunosc Sfânta Treime. Secuii lutherani trăiesc în zonele în care aceștia erau supuși sașilor în perioada Reformei: județul Brașov (de ex. la Apața, Jimbor, Hălmeag, Hălchiu
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
sunt evocate ocazional ritualuri păgâne precreștine de tip șamanic, participanții având vestimentația adecvată, constând în caftane și cușme țuguiate de tip scitic, turcic, asiatic. Zonele locuite preponderent de secui au fost grupate în secolele XIV-XV în entități administrativ-teritoriale numite scaune secuiești. Tot în scaune a fost organizat și Pământul Crăiesc, zona locuită de sași în sudul și nord-estul Transilvaniei (vezi scaunele săsești), exceptată de asemenea de la organizarea comitatensă. "Alfabetul secuiesc", denumit și "runele secuiești", este un alfabet (riguros fonetic, adaptat la
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
au fost grupate în secolele XIV-XV în entități administrativ-teritoriale numite scaune secuiești. Tot în scaune a fost organizat și Pământul Crăiesc, zona locuită de sași în sudul și nord-estul Transilvaniei (vezi scaunele săsești), exceptată de asemenea de la organizarea comitatensă. "Alfabetul secuiesc", denumit și "runele secuiești", este un alfabet (riguros fonetic, adaptat la maghiara contemporană) utilizat de secuii transilvăneni și în prezent ca alfabet secundar, alături de cel cu caractere latine. Întrucât acest alfabet era folosit în trecut preponderent la inscripțiile gravate, sistemul
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
secolele XIV-XV în entități administrativ-teritoriale numite scaune secuiești. Tot în scaune a fost organizat și Pământul Crăiesc, zona locuită de sași în sudul și nord-estul Transilvaniei (vezi scaunele săsești), exceptată de asemenea de la organizarea comitatensă. "Alfabetul secuiesc", denumit și "runele secuiești", este un alfabet (riguros fonetic, adaptat la maghiara contemporană) utilizat de secuii transilvăneni și în prezent ca alfabet secundar, alături de cel cu caractere latine. Întrucât acest alfabet era folosit în trecut preponderent la inscripțiile gravate, sistemul se mai numește popular
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
și în prezent ca alfabet secundar, alături de cel cu caractere latine. Întrucât acest alfabet era folosit în trecut preponderent la inscripțiile gravate, sistemul se mai numește popular "scriere pe răboj" (sau "încrustată"), în maghiară "róvásírás". Unele ipoteze susțin, că alfabetul secuiesc este de origine turcă, iar analiza paleografică a vechilor rune turcești a relevat că acestea au apărut în Siberia de sud și în regiunea Jeti-Su din China. În limbajul de specialitate, se folosește frecvent expresia "scriere secuiască pe răboj" ("székely
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
susțin, că alfabetul secuiesc este de origine turcă, iar analiza paleografică a vechilor rune turcești a relevat că acestea au apărut în Siberia de sud și în regiunea Jeti-Su din China. În limbajul de specialitate, se folosește frecvent expresia "scriere secuiască pe răboj" ("székely róvásírás"), întrucât secuii au utilizat cel mai frecvent acest sistem de scriere, iar textele cele mai numeroase și ample au fost descoperite în secuime; de exemplu la Dârjiu (Székelyderzs), Crăciunel (Homoródkarácsonyfalva), Sânmartin (Csikszentmárton), Daia, (Székelydálya), Corund (Korond
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
exemplu la Dârjiu (Székelyderzs), Crăciunel (Homoródkarácsonyfalva), Sânmartin (Csikszentmárton), Daia, (Székelydálya), Corund (Korond), Vârghiș (Vargyas), Bâra (Berekeresztúr), Inlăceni (Énlaka), Chibed (Kibéd), Cotuș (Csejd), Ghindari (Makfalva), Solocma (Szolokma), Racu (Csikrákos). Cea mai caracteristică și cea mai ornamentală piesă din toată arta construcției secuiești este poarta secuiască. Nu există nimic altceva pentru care secuii ar destina atâția bani, atenție și osteneală cât pentru o poartă. Construcția porții secuiești poate fi descrisă în felul următor: cu față către stradă, pe trei stâlpi de stejar dur
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]