7,439 matches
-
ca și cunoscătorilor. Acesta este, după părerea lui, specificul autorului dramatic, al cărui talent trebuie să adune spectatori proveniți din medii diferite, în opoziție cu poetul liric, a cărui artă, elitistă, îi impresionează mai ales pe literați. De aceea îi sfătuiește pe dramaturgi să adopte proza 8, după modelul lui Lope de Rueda (1520-1565) pe care îl salută ca fiind părintele comediei moderne. Influența lui Lope de Vega asupra teatrului francez este imensă, atât asupra autorilor dramatici, cât și asupra teoreticienilor
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
-și dă seama, fără îndoială, că astfel o golește de sens. Considerând perimată noțiunea de fatalitate care acționează în ea, i-ar plăcea ca la sfârșitul nefericirilor sale să triumfe personajul virtuos. Fénelon (1651-1715), care se situează în tabăra Anticilor, sfătuiește, în Scrisoare către Academie (1714), în numele moralei, ca din tragedie să fie excluse pasiunile. Este o cale experimentată de Voltaire (1694-1778) în prima sa tragedie Oedipe, în 1718, unde se arată mândru de a crea pentru prima dată o tragedie
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în Noul Eseu despre arta dramatică, în cap.11 ("Desfășurare a celui precedent", la rândul lui, intitulat " Noi subiecte dramatice despre care s-ar putea trata"). Diderot (1713-1784), care condamnă cu tot atâta virulență ca și Mercier valetul de comedie, sfătuiește totuși păstrarea personajului subretei, care este singura ce-i poate servi drept confidentă tinerei fete, în societatea secolului al XVIII-lea. Comodă, menținerea acestui personaj îi permite să evite monologurile al căror spațiu vrea să-l limiteze pentru că, în lipsa lor
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
care împerechează rime! Acest ciudat limbaj ar fi lucrul cel mai de neconceput, dacă toți ceilalți autori nu ar prezenta un gust bizar, pe care obișnuința și imitarea îl întăresc făcându-l respectabil." În Eseul despre genul dramatic serios, Beaumarchais sfătuiește adoptarea unui "stil simplu, fără flori și ghirlande (...) singurul colorit care să-i fie (autorului) permis este limbajul viu, aprins, întretăiat, tumultuos și adevărat al pasiunilor, atât de îndepărtat de măsura, de cenzura și de afectarea rimei, pe care nicio
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
model de simplitate teatrul lui Shakespeare, ale cărui intrigi, construite făcând abstracție de reguli, sunt mult mai complicate decât cele ale lui Corneille. Conștient, fără a dori să o mărturisească explicit, de contradicția în care s-a închis, el îi sfătuiește pe germani în cele din urmă, în ciuda admirației sale vii recunoscute față de Shakespeare, să imite mai curând teatrul lui Diderot. El este convins că estetica lui scenică corespunde mai bine gusturilor și preocupărilor germanilor timpului său decât opera lui Shakespeare
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ar atârna de gât, ca în vechiul teatru englez, pentru cele două scene ecvestre, orice fel de detalii care erau în spiritul piesei, pentru că am vrut să fac un "guignol", îi scrie el lui Lugné-Poe, la 8 ianuarie 1896. Îl sfătuiește, în scrisorile ce retrasează etapele pregătirii spectacolului lui Ubu-Rege, să creeze niște decoruri pe care le califică drept "heraldice". "Am încercat niște decoruri heraldice, adică desemnând într-o tentă unitară și uniformă o scenă sau un act, personajele trecând în
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
personajul pe care îl încarnează. Diderot, în Paradoxul despre comediant, insistă și el asupra faptului ca actorul, care-și împrumută trupul personajului său, nu trebuie să simtă niciuna din emoțiile lui, pentru a analiza situația din exterior. Totuși, dacă îl sfătuiește pe comediant să nu se identifice cu personajul său, o face pentru a crea la spectator iluzia realității celei mai perfecte posibil, făcându-l să creadă în existența personajului pe care îl încarnează. Brecht, în schimb, le interzice actorilor orice
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
finalul moralist nu umbrea fascinația crimei).628 Mesajele care încurajau toleranța, comuniunea, cooperarea, puternic promovate imediat după război, într-un context de oboseală și iritare accentuate (au existat chiar mesaje de prietenie față de URSS, în care eroii americani țin prelegeri, sfătuiesc, explică și avertizează, militând pentru valorile liberale, producătorii Fig. 11 Eroii "fanteziilor eroice" respectă îndeaproape tiparul impus prin Conan Barbarul: mușchi, paloș și femei superbe (nu neapărat în această ordine) DC și East and West Associations fiind chiar acuzați de
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Domnica era o femeie tare și curajoasă. Anii de văduvie, lipsurile, nevoile de tot felul au întărit-o. Cu fereală de copii, noaptea se ruga în genunchi la Sf. icoană, și pe urmă, plângând înnăbușit cu capul sub ogheal, se sfătuia cu Ion ce avea de făcut... Era o femeie mândră. Pășea dreaptă, ca o lumânare, cu opinci în picioare, cu grimea albă, strânsă pe frunte și înnodată sub bărbie. Uneori, privind-o, ți se părea că râde, dar pe obraz
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de la căpat. Vuiește bolta crâșmei lui Șmil, de tresar gărăfile cu zghihară și frâncușă, pe mesele de scândură de brad. La o altă masă, niște bătrâni stau tâmplă lângă tâmplă, pun la cale parcă, soarta întregii lumi; cinstesc și se sfătuiesc întruna. Afară, pe toloacă, în bătătura crâșmei, tineretul joacă sârba de rupe pământul. În picioare doi lăutari smoliți, cu buze groase și vinete ca pruna răscoaptă, unul din scripcă și celălalt din cobză, cântă de-i trec sudorile. În jurul lor
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de obicei ea era cea care spunea nu. Partea cu sărutatul era în regulă, îi explica lui Nieve, însă atunci când nu se sărutau trebuia să vorbească și ea n-avea idee ce să le spună. —Vorbiți despre lucruri normale, o sfătuia Nieve. Însă Darcey clătina doar din cap și bombănea că nu existau subiecte de conversație. Când au terminat în sfârșit școala, Nieve a plănuit turul Europei cu restul Gagicilor Istețe, cu toate că, odată ajunse acolo și datorită cunoștințelor ei de limbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
făcu o listă cu prețul fiecărui sendviș și îi spuse totalul. —Vezi, îi arătă când termină de adunat. El ridică din umeri. —Bine, cum zici tu. —Spune-mi comanda ta pe mâine și am să-ți pregătesc bonul dinainte, îl sfătui ea. În felul ăsta n-o să trebuiască să aștepți prea mult până să te întorci la proiectul tău. Bărbatul făcu întocmai, iar a doua zi sosi la douăsprezece și jumătate să-și ridice comanda. Cum merge proiectul? îl întrebă căutând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
asiguri. Înțeleg. Cum spuneam, nu e specialitatea mea, eu sunt expert în drept economic. Totuși, Nieve, e o situație extrem de dificilă. Dacă, de exemplu, voi nu vă căsătoreați și, dimpotrivă, vă despărțeați, iar eu eram avocatul lui, l-aș fi sfătuit să te usuce de bani pentru pensie alimentară. Știu, spuse ea. Corr căută ceva pe computerul lui și imprimanta se puse în funcțiune. — Acestea sunt amănuntele despre persoana pe care ți-o recomand eu, îi spuse înmânându-i hârtia. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
să rezerv eu o masă, spuse Jason. Un restaurant drăguț pe Esplanadă. Vrei să vin să te iau de la hotel? Clătină din cap. Ne vedem acolo. Mâzgăli ceva pe o carte de vizită. —Uite adresa. Nu e departe, dar te sfătuiesc să iei un taxi. Darcey dădu din cap. Prima zi aici, se gândi ea. Patru întâlniri de afaceri și o invitație la cină. Sunt bună, n-ai ce zice! Restaurantul era pe malul apei, oferind o priveliște superbă asupra zgârie-norilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
simțea, îi spuseră că era stupid să se urce din nou în tren. —Mai ia-ți niște zile libere! exclamă Tish. N-o să vrea nimeni să te vadă întoarsă la birou arătând ca o figurantă din Mumia. — Odihnește-te, o sfătui Amelie. La naiba, mie mi-ar plăcea să-mi iau câteva săptămâni de vacanță și să n-am nici o grijă. Ai lua-o razna, o informă Darcey. Așa cum mi se întâmplă și mie aici. Îmi pare rău, maman, adăugă văzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
ei nu observase că restul invitaților se adunaseră în foaier și își lungeau gâturile să audă ce se întâmplă. Apoi ieși Lorelei, care se așeză între Nieve și Darcey, făcându-l pe Aidan să-i dea drumul lui Darcey. — Am sfătuit-o pe Nieve să nu te invite aici la nuntă, îi spuse Lorelei lui Darcey. Și dacă ea are mult prea multă delicatețe ca să îți ceară să pleci, am s-o fac eu. Insist să pleci, și asta de îndată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Nieve), greutate (în cel al lui Darcey), lipsa lor de experiență cu băieții, cu hainele, cu totul. În ciuda concurenței dintre ele la școală (alimentată mai ales de insistențele lui Gail), Nieve încurajase întotdeauna succesele intelectuale ale lui Darcey. Mereu o sfătuia să muncească din greu, să facă mai mult, pentru că, spunea ea, era bine ca femeile să avanseze. Și - cu excepția evidentă a purtării ei în legătură cu Aidan - se pricepuse și să-i aranjeze lui Darcey întâlniri cu băieți. Ea organizase călătoriile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
se mai ciondănise în trecut veneau acum să îi spună că va fi un director excelent. Sally, fata de la recepție, mărturisi că ceruse o slujbă în departamentul de servicii cu clienții și avea interviul programat pentru luni. Fii încrezătoare, o sfătui Darcey. Sunt sigură că ai să te descurci grozav. Și nu uita că mă poți suna oricând dacă ai nevoie de vreun sfat. Sally dădu din cap și spuse că așa va face și că spera să ajungă și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
tremurând din tot corpul. Nu-i venea să creadă ce se întâmplase, că îi spusese toate acestea. Nu-i venea să creadă că o iubise atât, că încă o iubea și că recunoscuse totul fără ocolișuri. Că Anna însăși îl sfătuise să meargă la ea pentru că Anna credea în sentimentele lui pentru Darcey. Totul era prea ciudat și prea intens, iar ea nu mai voia să aibă de-a face cu o astfel de situație. Era la fel de fantezist ca dorințele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
întunecatei păduri. Bătrânului i se spunea Starostele, iar singura mângâiere era baba lui, cu care-l vrednicise bunul Dumnezeu. Starostele nu avea copii, iar nevasta lui era tare supărată. Cu toate acestea, ei își trăiau zilele trebăluind pe lângă bordei și sfătuindu-se cu megieșii lupi sau urși despre neccazurile sau bucuriile vieții. Într-o noapte, bătrânul a visat că nevasta ia născut un prunc de mai mare frumusețea, dar noaptea trecu și jalea omului era tot mai mare. Văzându l așa
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
încumete să pășească în pădurea întunecată, din cauza animalelor sălbatice, dar și din pricina poveștilor spuse la gura focului, care încremeneau broboadele femeilor slabe de înger, făcându-i și pe mulți bărbați să se uite, cu frică, împrejur. Starostele își făcu cruce, sfătui soața să fie cu băgare de seamă, până la întoarcerea lui, apoi o luă la picior, ajutându-se de bățul de ulm, cioplit în vara acelui an. Dimineața de toamnă era răcoroasă. Un fum albăstrui acoperea întinderea pădurii. Bătrânul auzea cum
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
sunt totdeauna de așa oaspeți, îl auziră rostind pe Ștefan, în timp ce Fetea îndemna caii să ponească din nou la drum. Sania alunecă pe zăpada moale, în timp ce copiii se hotărau care colind să-l cânte la bunica, iar cei mari se sfătuiau de unde să înceapă colindul: de la părintele Ionică sau de la Ungureni? Din vorbă în vorbă, ajunseră la poarta unei căsuțe șindriluite, înfrumusețată de un trainic pridvor, lipit cu lut, întărit cu stâlpi de stejar, din care răzbătea o fărâmă de lumină
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
mai are vreme de valsuri, mon cher? Ne trebuie altceva, care să ne sugereze beția vitezei în cursele de formula unu..." Festina lente? Cine a spus asta? A, da, am învățat pe vremuri la orele de latină că poeții îi sfătuiau pe romani să se grăbească încet, în schimb cohortele înarmate făceau să trepideze drumurile imperiului... Dar ce rost are să ne aducem aminte de dictoane depășite? Ele sună ca valsul acela de pe vapor. Deși, ar fi o glumă bună ca în
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Homer, acel pinten stâncos care domină la Troia câmpia arsă de soare, unde șopârlele dorm pe legende? E destul să ne spunem în gând câteva versuri din Iliada pentru ca dintr-o dată câmpia goală să se umple de umbre. N-aș sfătui pe nimeni să meargă acolo dacă nu e convins că Homer n-a mințit... Nici în Mexic nu te poți baza doar pe istorie. spre Teotihuacan Mergem la Teotihuacan. Acolo unde se află celebrele Piramida Soarelui și Piramida Lunei. Ieșind
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
întreabă?! Doar știe! Și fără să-mi ridic capul din caiet, Eu doresc să mă călugăresc după ce voi termina Teologia, Vreau să mă întorc la mănăstire, A fost dorința părintelui Ioan să urmez Seminarul, altfel, apoi la facultate m-au sfătuit să dau toți profesorii de la Seminar, deși îmi doream atât de mult să mă reîntorc la mănăstire, Fără să cauți întâi iubirea, când nici nu știi ce înseamnă?! Mirarea lui Theo, zâmbește iarăși în felul lui clarvăzător, Bastonașe mici, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]