4,389 matches
-
din exterioare cu lumina concentrată și agresivă din interioare, prin iruperea unor pete de culoare care izbesc privirea nu datorită violenței cromatice, ci datorită contrastului față de cadrul precedent (cearceaful alb, umflat de vânt, ca prefață la secvența inaugurării statuii sau silueta albă a acrobatului pe fundalul cerului negru). Și totuși, atât nu e de ajuns. Pentru că ar însemna să trecem cu vederea imaginile-simbol: femeia îndoliată ca o imensă pasăre a întune ricului îi dă târcoale circarului care se mai încăpățânează să
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
difuzoarele Hi-Fi din dotarea studioului. În umbra scamatorului, Alexa Visarion. Dacă maestrul Valentin, echilibristul pe sârmă, vine de la Paris, atunci Ștefan Iordache descinde direct de la Comedia Franceză, alt actor de rasă, transfigurat de teama morții și spaima creației. Stranie această siluetă distinsă și elegantă, care prin simplă prezență creează în jurul ei un câmp gravitațional de nostalgii infinite. Ca și Mallarmé "seamănă tenebre". Și le seamănă bine și cu folos societarul Teatrului Mic, devreme ce tu, spectator, rămâi țintuit în fotoliu cu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
a avut un aliat si un catalizator admirabil în Viorel Penișoară-Stegaru. Decorul său fixează expresiv o anumită atmosferă, un climat spiritual, un mod de a trăi interior. Costumele Liei Dogaru, caracterizante pentru personaje, cu o caligrafie elegantă, pun în valoare siluetele burlești și tragice. Ce le lipsește este o strălucire de nuanță. Actorii sunt bine dirijaiți. Prezența lui Visarion stimulează, are meritul de a fi capacitat trupa, deși nu toți interpreții au temperamentul dramatic sau experiența necesare unor partituri de anvergura
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
să adopte reguli proprii de procedură, inclusiv în ceea ce privește formula de conducere a lucrărilor; această precizare era făcută la cererea expresă a delegației române, care îl vizitase pe ambasadorul danez în ajunul deschiderii Consultărilor. Tötterman era un suedez înalt, suplu, cu siluetă și ținută de campion de sky, cu un păr bogat și ondulat, ușor grizonat către tâmple, cu obraji permanent îmbujorați pe un ten oarecum măsliniu. Era un om discret, cumsecade și, cum aveam să constat repede, timid. El a prezentat
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
vizite de lucru, estivale, dacă n-ar exista costumul alb de vară, al lui Vadim Tudor, poate am rîvni, iarăși, la talia elegantă a elitei românești dintre războaie, cea înnobilînd exodurile, în mașini decapotabile, la Mamaia, la Sinaia. Văd, brusc, silueta lui Ion Pillat, cu baston și canotieră. Metaforă a unei Românii care fuge-ndărăt, tot mai departe de noi. În scuarul din fața Teatrului Național, Sadoveanu, făcut de Irimescu, e, firește, supraponderal. Amîndoi moldoveni, unul taciturn, cu gabaritul propriei opere, celălalt
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Bacovia, soția poetului. Deși, aici, totul se consumă parcă într-un registru tragic. Avînd în vedere, desigur, destinul tristului poet, și, de ce nu, al sculptorului însuși. Bacăul este îmbogățit spiritual cu una din cele mai originale statui reprezentîndu-l pe Bacovia: silueta copleșită de geniu și tristețe, aplecată sub greutatea imponderabilă a acestora, e de o expresivitate ieșită din comun. Adăugînd, desigur, inspirata simplificare a suprafețelor și, nu în ultimul rînd, modelajul sagace. Ei bine, în fața lucrării, Agata Bacovia exclamă: Acesta nu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Rousseau, Corot, Diaz, Dupré, Millet. Dar și ora astrală a picturii românești, fără de care totul ar fi arătat extrem de tern, cum arată pictura vecinilor noștri. Prin Grigorescu, și el rezident al Barbizonului, începe totul. Și ce frumoasă, ce blînd-sclipitoare e silueta unui Andreescu, în spinare cu șevaletul, pictat dumnezeiește de Grigorescu, pe una din potecile celebrei comune. Barbizon-barbișon: doar un joc. 12 decembrie Un bust Cornelui Coposu (sculptor Constantin Crânganiș; modelaj onest, plăcut), amplasat în fața palatului Ghica-Calimah, sediu al PNȚCD, ni
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
blonda monumentală îmi oferă... un program de sală. Dacă aș fi bănuit ce beneficii îmi va aduce șarmantul petec de hîrtie! "French-cancan"-ul de pe copertă, nervul dansatoarei aveau să-mi declanșeze, la întoarcere, apetitul de a relua, în nenumărate "replici", silueta dezinvoltă, care, uimitor, și-a găsit clienții. Bănoși. În fond, o mică prostituare (ce mi-ar fi îngăduit, acum, plata unei intrări la Moulin Rouge). Demnă, fără artificii persuasive ca-n fața blondei pempante de la casă. Calcule balcanice... Ochii lui
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
grandios-pigmentatul Uccello, orașul nepăstrîndu-i nici o lucrare. Și, din aceleași motive, nici pe suavul Veneziano (după al cărui "Portet de curtezană" am făcut, cîndva, surprinzătoare, pentru mine, desene). Mă voi întîlni, în schimb, cu fiți atenți! Fra Angelico, Masaccio, Del Castagno (siluetele lui Petrarca și Boccaccio!), Carpaccio, Botticelli (o! "Primăvara" și "Nașterea Venerei", la Ufizzi). Ufizzi la Veneția?!!! Ce mi-aș mai putea dori, fără să-l supăr pe Dumnezeul lui Michelangelo? Doar o fărîmă de emoție frustă, în momentul în care
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
invitație la nuanțări care scapă azi frisonului general, consecutiv prăbușirii comunismului. Scriitura cvasipoematică a cărții, dar și cu inserții de un realism savuros și perspicace în natura ființei românești, pune în lumină, din perspectiva acestei prințese franceze de viță muntenească, siluetele realmente frumoase ale țărăncilor și țăranilor de la noi, atît de simpatetic gelozite de cea care își consuma existența în saloanele de prim rang ale Europei și se bucura de compania spiritelor prime ale începutului de secol. E un model încîntător
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sindicatelor, cu ale lor "lucrări monumentale", în cel mai pur stil proletcult) însemne ale dezonoarei noastre, dar sîntem din ce în ce mai siguri că le vine și lor cît de repede rîndul. Pînă cînd locul hidoșeniilor, date acum jos, va fi luat de siluetele uman-monumentale al căror prototip (prin ce minune scăpat de furia "clasei muncitoare"!) se află încă în picioare pe aripa veche a edificiului, pînă atunci cerul liber, stînd curat pe arhitrava salvată, e singurul dătător de reconfortantă satisfacție. Apropiatele "Zile ale
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
l-am găsit terminîndu-și un peisaj din... Leningrad (ducă-se pe pustii, denumirea!). El, care nu ieșise nici pînă la Vaslui. O văd, prima dată, pe Lăpușneanu, de parcă e una din cele Cinci femei pe stradă ale îndepărtatului Kirchner (1880-1938): siluetă efilată, basc gri închis, nereușind însă să-i liniștească explozia părului albastru-de-negru, pardesiu negru, lung, tendoane rasate, de iapă de curse, geantă neagră, pe umăr, mănuși negre, mers tipic de top-model. Dar și... și... țigară lungă-lungă între degetele lungi-lungi. Neaprinsă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Tîrgu Frumos). Ceva esențial s-a modificat. Dacă imediat după război, ștaiful sindrofiilor la cel mai înalt nivel era dat de grotesca împerechere a proaspeților ștabi de "origine sănătoasă" cu polcovnicii sovietici zornăitori în decorații, a rudimentarilor kaghesecuriști cu niscaiva siluete distinse ajunse aici, cum oare? din acea Românie care încă mai spera că vor veni americanii, regimul lui Dej, dar mai ales cel al lui Ceaușescu au simplificat, au monocromatizat antrenul, bazîndu-se exclusiv pe tot mai deasa pătură de parveniți
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
să-l plătească unui maniac de care țara, iată, după atîția ani de zîrcoliri întru normalitate, nu se poate debarasa. Paternalismul cu efecte nocive asupra unei populații care și-a pierdut de mult memoria, dublat de tupeul discreționarului, compune carlogoldonian silueta aceasta malefic-tutelară fără de care, crede, nimic nu trebuie să miște. La capătul unor mandate interminabile, mistificatorul cu permanentul lui zîmbet Divertis își bifează sistematic în hîrșita agendă partinică mai toate nesperatele vise. De ce nu l-ar bifa și pacesta: la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Fete și băieți care habar n-au de mizeriile ingerințelor propagandiste ale abiatrecutului se dedică, fanatic, sub același plafon eminamente pixelizat, instalării unor spații atît de simptomatic asemănătoare celui al domnului Lăzărescu. Mai și strîngînd în juru-le, la înțesate vernisaje, siluete la fel de prospere ca ale lor. (Ar trebui să cădem în periferică melancolie, dacă n-am observa imediat că sindromul e unul pancontinental. Halal consolare!) Tristeți provinciale. Cum însă, poftim, sub vremi sîntem (și vremile-s astea, date), să trecem peste
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
influenței nefaste a artei decadente occidentale. Scrieți că, "în ieșenimea tulburată", "un fercheș lider local de vizuale" zăpăcește, cu "hușchite proiecte (cu bătaie, oho, substanțial internațională)", "o societate tumultuoasă de fete și băieți haios eleganți" etc. Chiar dacă nu am "o siluetă prosperă", m-am înghesuit și eu la "înțesate vernisaje", observîndu-i pe acești tineri artiști inteligenți și creativi care, chiar dacă nu produc opere care să mobileze pereții, nu sînt adepții unei arte alternative, așa cum nici proiectele lor nu sînt o alternativă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lui gros populară, Băsescu a lucrat cu eleganță de ring, inimaginabilă pentru mohicanii ultimului comunism central-european și amuzant de spectaculoasă în ochii noilor cancelarii continentale. Și după ce, singur, rupsese gîtul mafiei de viță roșie neascunzîndu-și imensul orgoliu a găsit în silueta unui burghez ponderat și elegant pilonul ministerial fără de care vendeta lui antipesedistă ar fi rămas doar vendetă. Ce păcat însă că în venele victoriosului nu curge și puțin sînge albastru! Dacă ar fi curs, tandemul victorios ar fi readus mai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
așa și pe stradă (Bimba, măi! Ce mai faci? dar copchiii ți-s sănătoși?) Țara tristă a ciocănarului ce tocmai ne părăsea, cea plină de umor a Chiriței. Și-acum, pretextul ce-a declanșat însemnarea. Ieri, o umbră a pempantei siluete de-al'dat îmi întinde o pagină fanată cu Cîntecul cernit al lui George Lesnea (la moartea monstrului). Observați, vă rog, cinismul galanteriei mele de-atunci: ofeream cîte unei grațioase făpturi pînă și ritmate panegirice funerare... Ce vreau să spun
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
peste frumoasa revistă Atelier din Chișinău. Din 2000. Refac, emoțional, primul impact cu numărul ce-mi era dedicat. Evident, gestul elegant al basarabenilor pentru fratele lor ieșean într-ale picturii, dar... Interviul ce mi se lua era ilustrat, hélas, cu silueta-mi ostentativ elegantă: costum, papion. Iar titlul paginii, vag proletcultist, ce-i drept: Val Gheorghiu la braț cu desculții lumii. De tot hazul, nu? Ce avea personajul sclivisit cu... desculții lumii? De nuanțat totuși un pic. Într-adevăr, expoziția mea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
-mi fototecă și, de cîte ori o frunzăresc pentru varii motive, dînd peste cîte o figură nicicînd identificată inubliabilă însă constat că, vrînd-nevrînd, face parte, ce mai, din viața-mi publică. (Și-n cea privată există asemenea flash-uri cu siluete ale căror conture au rămas intact memorate, nu și la fel de decisive în perfidia lor de a-mi modifica traiectoria.) Declanșatorul acestor cogitații orizontale (de patul atelierului) e o foarte recentă imagine t.v. de la tot atît de recentul bal de la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
momentul cînd ochii mi-au căzut pe titlurile lucrărilor. Mai toate avîndu-le personaje pe... rege și regină. Deci asta era! Drăguțul băiețică de la ușa mea, nu altul probabil decît expozantul de aici, are ce are cu antipaticul cuplu. Și culmea: silueta-i finuță din ușă n-avea nimic din grosiera obtuzitate proletară a regimului care-și făcuse marotă din ponegrirea tradiționalei regalități românești. Și-atunci? Ce relații ar exista între această surprinzător de promițătoare pictură și puseurile pamfletare antimonarhice transcrise cam
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pupilele-mi dilatate, într-o euforie nu atît de dementă ca-n acei ani, oricum euforie. Vedeam cum o femeie splendidă care nu mai era de mult foarte tînără știa și prin procedurile miraculoase ale terapeuților ei să fascineze total. Silueta magnifică din care picioarele își luaseră partea... leoaicei era așadar sediul acelei voci bizare, cu aspre modulații mascule, ce mă-nnebuneau cîndva, ce, iată, mă-nnebuneau și-acum, dîndu-mi seama că mă aflam/ ne aflam în fața unui fenomen irepetabil. (Juxtapunerea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
un timp incredibil. Prin normalitatea lui naturală. Îi priveam mîinile de-acum ale unui blînd eremit și refăceam subit cele cîteva pînze deja notorii o notorietate perfid ținută sub cenzură de o incredibilă finețe a paletei. Fiu al unei alte siluete, una maiorescian emblematică Bogdan Duică hidalgoul acesta de pe bancă nu mai păstrase nimic din aplombul pamfletar al părintelui, plasîndu-i-se diametral opus. Finețea gesticii sale spunea ceva esențial despre acea parte nobilă a unei Românii ce dispăruse demult și căreia îi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cum se lasă amurgul violet de toamnă. Priveam în jur și-mi închipuiam că întreaga natură prezenta un spectacol cu costume și figuri mozaicale. Vântul jalnic lăsa-n ramuri câteo melodie tristă de toamnă. În fundul parcului, doi plopi apăreau în siluete, iar un greier cânta venirea serii. Și ca un sfârșit, își făcu apariția ultima rază a soarelui palid care își adună aripile și se lăsă tremurând pe-o frunză aurie. Copacii se lasă în genunchi, plecându-se în fața nopții care
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
păsărele ca un șirag de mărgeluțe. În caleașca ei, Toamna a adus și daruri multe : fructe, legume, flori și semințe. Seara începuse să-și lase valurile negre deasupra orașului. Amurgul violet al toamnei este ca un mister, ascunzând plopii în siluete de fantasme. Luna ca o vatră de jăratec își oglindește razele în apele lacului, închizându-și pleoapa peste corneea nopții. Este o liniște care te-ndeamnă la visare. Serile se scurg încet-încet, zilele sunt din ce în ce mai triste, neîndulcite de cântecul păsărelelor
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]