KorAP: Find »[drukola/base=simț & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...171 172 173 ...778 >

19,447 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275

ți le imaginezi. Teama de a nu sfârși ca un vagabond dispare atunci când deja ai ajuns În stadiul acela. Spaima că te-ai putea trezi cu fața umflată și asimetrică, cu mâinile și picioarele amorțite, că ți-ai putea pierde simțurile și nu ți-ai da nici măcar seama că nu mai ești lucid, toată spaima aceasta dispare În momentul În care ajungi exact În starea de care te-ai temut. Atunci nu-ți mai pasă dacă ești viu sau mort. Dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
că nu exista vreo altă misiune mai potrivită pentru mine. Dacă mi-ar fi cerut acest lucru Într-o discuție față În față, poate c-aș fi refuzat, chiar dacă era vorba de un ordin din partea lui Keiko Kataoka. Cu toate simțurile amorțite după ce prizasem o linie de cocaină destul de lungă, ascultam vocea aceea revărsându-se din receptorul mic al telefonului și Îmi suna foarte abstract. În lipsa oricărui detaliu al prezenței ei fizice, fie el miros, fie privire, această voce devenise Întruchiparea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242

plătească singure. Aproape toți cei care șofează conduc mult prea repede, dar nimănui nu i-ar trece vreodată prin cap să treacă pe roșu. Au plămânii putrezi pentru că aerul nu e bun și pentru că fumează prea mult, și au un simț al umorului care pare plin de cruzime dacă nu-l înțelegi și chiar mai crud dacă-l pricepi. Își cumpără vitrine Biedermeier scumpe, la fel de solide ca blocurile de locuit, și apoi atârnă în interiorul ușilor de sticlă perdeluțe care să ascundă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
drăguțe prin preajmă. Văzusem destule la parter. Ce se gândiseră ei, că dacă tot îmi dăduseră o cameră atât de mică, măcar să-mi dea o soră medicală foarte grasă, în compensație. — La ce oră se deschide barul? am întrebat-o. Simțul umorului nu-i era deloc mai prejos decât frumusețea: — Aici e interzis alcoolul, îmi răspunse ea trăgându-mi dintre buze țigara încă neaprinsă. Iar fumatul este strict intrezis. Îndată vine și Dr. Meyer să vă vadă. — Ce e el, echipajul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
vă pun bromură în sucul de fructe. — La ce bun? Înăuntrul meu deja înoată o întreagă farmacie. Nu văd cum un alt preparat ar putea face vreo diferență. — Ați fi surprins. Era o blondă din Frankfurt, înaltă, atletică, cu un simț nervos al umorului și cu un zâmbet forțat care indicau o lipsă de încredere în propria-i persoană. Ceea ce era ciudat, dat fiind faptul că era cât se poate de atrăgătoare. — O întreagă farmacie, mă luă ea în râs. Niște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
Grație lui Streicher și a fițuicii sale antisemite, nu ar fi făcut decât să fie aruncată pe seama evreilor, explică Nebe. — Exact, întări Heydrich. Ultimul lucru pe care-l doresc este declanșarea în orașul ăsta a unei revolte antievreiești. Așa ceva ofensează simțul meu de ordine publică. Mă ofensează ca polițist. Atunci când chiar vom decide să scăpăm de evrei, va fi așa cum trebuie, nu cu o gloată care să o facă. Sunt și implicațiile comerciale aici. Acum două săptămâni, niște idioți din Nürnberg

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
într-o formă epidemică, între 1915 și 1926, copiii din Europa Occidentală. Aceasta produce o modificare vizibilă a personalității. După faza acută a bolii, copiii pot să devină mult mai neastâmpărați, iritabili, agresivi chiar, și par să-și piardă întregul simț moral. Cerșesc, fură, mint și sunt adesea cruzi. Vorbesc fără încetare și devin de nestăpânit la școală și acasă. Adesea se observă o curiozitate sexuală anormală și probleme sexuale. Adolescenții care au suferit de encefalită ilustrează uneori anumite trăsături ale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
de pe Wilhelmstrasse, nr. 102. Korsch izbucni în râs. — Mulțumesc, i-am spus omului. Ai fost de mare ajutor. Nu înțeleg ce-i așa amuzant, mormăi omul în drum spre ieșire. I-am zâmbit lui Korsch: — Se pare că cineva are simțul umorului. Aveți de gând să menționați asta în raport, domnule? rânji el. — E o dovadă materială, nu-i așa? Numai că generalului n-o să-i placă. — N-o să-și mai încapă în piele, mă gândesc. Numai că vezi tu, criminalul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
dacă m-aș fi aflat într-o dispoziție mai fantezistă mi-aș fi putut închipui că avea vreo legătură cu ceea ce se întâmplase în casa lui Weisthor. Deranjarea spiritelor sau ceva de genu’ ăsta. Dar eu eram posedat de un simț al pericolului pe care geamătul vântului printre norii care se strângeau pe cer nu făcea nimic ca să-l reducă, iar acest sentiment fu și mai mult acutizat de revederea casei de turtă de dulce. Între timp, mașinile de serviciu dispăruseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378

și trupul în totalitatea lui. Imaginea și sunetul dispun de un statut intelectual contestat savorilor, mirosurilor și percepțiilor tactile: gura, nasul și pielea înu doar buricele degetelor, deja atât de restrictive) presupun mucoase și secreții. Dar, mai ales, aceste trei simțuri dovedesc animalitatea care subzistă în om: a atinge, a adulmeca, a amușina, a mesteca, a înghiți, a ingurgita, operații care evocă digestia și defecația, supunerea față de necesitățile naturale. Nasul este organul fundamental pentru fiarele care vânează, ucid și mănâncă. El

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
și olfacția își pierde din acuitate. în schimb, i se dezvoltă vederea: vede mai bine. Ochiul, mai elaborat, înlocuiește nasul primitiv; mirosul se estompează în favoarea imaginii, la fel cum se întâmplă și cu pipăitul, înlocuit de auz. Astfel încât cele cinci simțuri fac obiectul unei adevărate ierarhii la filosofii oficiali: simțurilor nobile li se atribuie un statut invers celor al simțurilor de disprețuit. Primele sunt acceptate; acestora li se asociază fără rușine practici elaborate și tehnici subtile care generează arta imaginilor și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
se dezvoltă vederea: vede mai bine. Ochiul, mai elaborat, înlocuiește nasul primitiv; mirosul se estompează în favoarea imaginii, la fel cum se întâmplă și cu pipăitul, înlocuit de auz. Astfel încât cele cinci simțuri fac obiectul unei adevărate ierarhii la filosofii oficiali: simțurilor nobile li se atribuie un statut invers celor al simțurilor de disprețuit. Primele sunt acceptate; acestora li se asociază fără rușine practici elaborate și tehnici subtile care generează arta imaginilor și a sunetelor, pictura și muzica, ambele activități ținând incontestabil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
nasul primitiv; mirosul se estompează în favoarea imaginii, la fel cum se întâmplă și cu pipăitul, înlocuit de auz. Astfel încât cele cinci simțuri fac obiectul unei adevărate ierarhii la filosofii oficiali: simțurilor nobile li se atribuie un statut invers celor al simțurilor de disprețuit. Primele sunt acceptate; acestora li se asociază fără rușine practici elaborate și tehnici subtile care generează arta imaginilor și a sunetelor, pictura și muzica, ambele activități ținând incontestabil de estetică - a cărei etimologie amintește de capacitatea de a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
impure printre impurități; revendică artificiul asociat în mod obișnuit genului feminin și deci, pe atunci, pasivității, păcat cardinal la greci; subliniază că toate ocaziile de a te bucura sunt bune, inclusiv cele pe care socialul le stigmatizează; în sfârșit, abilitează simțurile, toate simțurile, ca mijloace de a accede atât la cunoaștere, cât și la adevărurile faptice, subiective și relative - încă o piatră aruncată în grădina lui Platon... -4Ludic, agonic și comic. Atâta vreme cât anecdotei i se va refuza aceeași forță teoretică și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
impurități; revendică artificiul asociat în mod obișnuit genului feminin și deci, pe atunci, pasivității, păcat cardinal la greci; subliniază că toate ocaziile de a te bucura sunt bune, inclusiv cele pe care socialul le stigmatizează; în sfârșit, abilitează simțurile, toate simțurile, ca mijloace de a accede atât la cunoaștere, cât și la adevărurile faptice, subiective și relative - încă o piatră aruncată în grădina lui Platon... -4Ludic, agonic și comic. Atâta vreme cât anecdotei i se va refuza aceeași forță teoretică și aceeași încărcătură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
greșeală îndeobște asociată lui Aristip și realitatea sa. Căci proasta reputație a hedonistului îieri ca și astăzi) face din el un personaj cusurgiu, afemeiat, mâncău, băutor, amoral, imoral, necumpătat, trăind plăcerea fără amestecul conștiinței, asemeni unui animal lipsit de orice simț moral și de orice considerație pentru aproapele său. Această caricatură îi amuză pe cei care vor să se dispenseze astfel de o analiză, de o critică și de un real efort de reflecție asupra unui corpus căruia îi refuză până

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
creștin. Astfel încât plăcerile sufletului și cele ale trupului, deosebite doar artificial, numesc jubilări similare, deoarece sunt resimțite, trăite și percepute de aceeași identitate corporală, de aceeași subiectivitate carnală. Pentru că, să nu uităm, Aristip nu încetează să facă din cele cinci simțuri modalitățile cunoașterii și căile de acces la certitudine -ea însăși conjecturală și relativă față de subiectul care percepe și își redă percepția. Această plăcere corporală dă măsura idealului hedonist: el desemnează acel ceva către care trebuie să tindem, tot așa cum neplăcerea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
plăcere - altfel, Platon și creștinii ar aparține și ei hedonismului! în schimb, a fi disponibil pentru prezent și a-i cere tot atâtea ocazii active de a cunoaște semnele caracteristice ale plăcerii - voluptatea care-ți gâdilă într-un mod agreabil simțurile, ca să vorbim precum Cicero -, iată o posibilă definiție a hedonismului. Pura prezență disponibilă în lume, capacitatea de a resimți voluptăți și bucurii, adeziunea la real sunt tot atâtea moduri de a te vindeca de suferințele psihice, misiuni pe care Aristip

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
lui Platon, Epicur afirmă că criteriile adevărului rezidă în senzații și afecțiuni. Atomii corpului care captează atomii detașați ai materiei, simulacrele, totul cere și presupune conjuncția atomistă. Nu univers inteligibil, nici creaturi ideale, zei sau concepte, nici lumi nevăzute, inaccesibile simțurilor și care pot fi doar concepute - în cel mai bun caz - de către suflet, partea nemuritoare și eternă a unui trup muritor: realitatea coincide foarte exact cu ceea ce vedem, simțim și percepem, cu ceea ce ne arată simțurile. Epicurismul combate aproximările teoretice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
nici lumi nevăzute, inaccesibile simțurilor și care pot fi doar concepute - în cel mai bun caz - de către suflet, partea nemuritoare și eternă a unui trup muritor: realitatea coincide foarte exact cu ceea ce vedem, simțim și percepem, cu ceea ce ne arată simțurile. Epicurismul combate aproximările teoretice care recurg la explicații mitologice. Nici în această privință nu ne putem împiedica să ne gândim la fabulațiile platoniciene: Prometeu și Epimeteu în Protagoras, androginul din discursul lui Aristofan sau nașterea iubirii în Banchetul, atelajul înaripat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
în dezechilibrul atomic, în pierderea de materie, în distrugerea naturii. Epicur o știe, el experimentează la modul cotidian și este nu atât pentru o definiție conceptuală detașată de real, cât pentru o extrapolare teoretică plecând de la experimentarea lui. Cele cinci simțuri îl informează, trupul i-o spune: suferința trece mai întâi prin agregarea atomică algică. Foamea și setea, de exemplu, semnalează necesitatea de a recompune forma materială adecvată absenței durerii. Durerea generată de lipsa de hrană cere îndestularea stomacului, care calmează

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
resimt și fac posibile aceste senzații într-o materie unică? Epicur susține permanent în lupta sa antiplatoniciană că lumea ideilor ține de cea mai pură dintre ficțiuni, la fel ca și existența unui suflet imaterial; că există doar fenomenele, precum și simțurile menite să le sesizeze. A se vedea Scrisorile către Pythocles și Herodot... Sufletul se deosebește de trup așa cum se deosebește capul de trunchi, așa cum ochii se deosebesc de gură și mâinile de picioare: ca niște părți distincte ale aceluiași organism

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
pe o colină îndepărtată, oile care pasc totuși pe versantele ei înierbate, sau manevrele legiunilor, nici deplasările lor repezi, nici strigătele lor și vacarmul pe care-l fac, dar care totuși există, tot așa nu surprindem a priori, numai cu ajutorul simțurilor, economia fină și secretă, invizibilă și ascunsă, a jocurilor atomilor care compun orice realitate: ea există totuși, imuabilă, eternă și bine reglată din punct de vedere mecanic. Practicând această metodă, nu mai gândim lumea la suprafață, ci în adâncimea pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
reclamă. Luciditatea se dobândește astfel: trebuie să nu ne mulțumim cu aparența, prea ades înșelătoare, să recuzăm evidențele transmise din generație în generație și să preferăm efortul filosofic, să refuzăm părerile și să optăm pentru investigație. Să ne folosim de simțuri, desigur, să nu uităm că orice cunoaștere le implică, evident, dar să nu ne mulțumim cu asta și să adăugăm capacitățile deducției, rațiunii și reflecției. Să plecăm de la ceea ce ne învață văzul, auzul, mirosul, pipăitul, gustul, da, dar pentru a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
în versuri solicită cunoașterea directă prin experiență, iar apoi folosirea dreptei rațiuni pentru a extrage raporturile logice, pentru a imagina inducțiile ipotetice și a elabora raționamentele spiritului - tot atâtea expresii presărate în text. Empirismul domină: să-ți folosești cele cinci simțuri, să privești, să observi, să detaliezi ceea ce ne învață și ne arată natura, să studiezi în mod rațional, să procedezi conform ordinii bine cumpănite a rațiunilor, să extragi principiile, să expui toate aspectele și contextul unei cauze materiale, imanentă fiecărui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]