4,486 matches
-
frații, să se sfâșie în bucăți cămașa cea dintr-o singură țesătură a adevărului lui Hristos. „Vă îndemn fraților, zice Apostolul neamurilor, să nu aveți dezbinări între voi, ci să fiți uniți în chip desăvârșit, într-un gând și o simțire”. Dar am putea spune că întreaga istorie a Bisericii este istoria nesfârșitelor lupte dintre apărătorii dreptei credințe și dintre „răstălmăcitorii ei”. în această luptă, a ieșit biruitoare credința cea dreaptă, pe care Biserica noastră o propovăduiește. întocmai cum valurile mării
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Fiul și Dumnezeu Duhul Sfânt. Totodată, făcând Sf. Cruce, noi mărturisim și ne arătăm credința, că Fiul lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos, s-a pogârât din cer pe pământ și prin patima Sa pe cruce a sfințit cugetele noastre, simțirile, dorințele și faptele și ne- a mântuit pe noi de păcat și de moarte. Când copilul va crește mai mare, va deveni necesar și bine ca mama lui să-i explice cuvintele acestea: în numele Tatălui, și al Fiului, și al
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
întâlnim cu Hristos și suntem sub lucrarea Duhului Sfânt. Rugăciunile de laudă, de cerere și de mulțumire trebuie rostite cu vrednicie, cu sfântă cuviință și însoțite de credință și fapte bune. Rugăciunea pe care o înălțăm către Dumnezeu cuprinde gândirea, simțirea și faptele noastre și constituie rostul nostru de adevărați credincioși ai lui Dumnezeu, care primim mântuirea și viața veșnică. în El se încrede sufletul meu, Lui mă rog cu putere și El îmi curăță gândurile de deșertăciuni și mă ajută
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
personalitate în funcție de maniera reușită sau nereușită în care comunică, utilizând cuvinte, gesturi, atitudini și mimici specifice și dând prioritate anumitor canale de exprimare așa-numitele canale "privilegiate" situate, după caz, la nivelul imaginii sau al imaginarului, la nivelul intelectului, al simțirii sau al acțiunii. O bună evaluare a comportamentelor este o premisă a intercunoașterii, iar aceasta înlesnește comunicarea" (Golu, P., 2003, p. 225). Relațiile interperceptive (intercognitive). Între oameni, cuvâtul, gestul, mimica, privirea sunt direct implicate în comunicare, dar și în procesul
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
lui Călin, dar pot remarca unele versuri. Călin cântă florile târzii de toamnă și el simțea, în mod sincer, milă și iubire pentru ființa lor gingașă, biciuită de ploaie și vânt și, lucru însemnat, reușește să ne transmită și nouă simțirea lui înfiorată: Crizanteme, crizanteme, flori târzii, Biciuite de vânt aspru și de ploi, Cu noian de frunze moarte, ruginii, Cade bruma argintie peste voi! 363 Și‐ n grădinile golite și pustii Oare câte doruri îngropat‐am noi, Crizanteme, crizanteme, flori
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
altare de ocup ație și care fac o propagandă agresivă în rândurile populației” se ocupă unii misionari, spune V.C. Ciocârlan în materia lul Românii popor ortodox. Au mai semnat: G. Irava - Ortodoxia în lume; Ec. Vieru - Comori de cuget și simțire; N. Arnăutu - Creația artistică religioasă în patrimoniul Muzeului „Vasile Pârvan” etc. Se arată publicului valorile aflate în patrimoniul Bibliotecii Stroe 372 Beloescu și a muzeului local: Cazania lui Varlaam, Biblia de la București (1688), Îndreptarea legii (1643), Min eele din ianuarie
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
scrie un elogios articol despre poetul, D. Nanu, fost acum 20 de ani profesor la Liceul din Bârlad. În același număr găsim un sonet: „Aș vrea să‐mi plimb tristețea” al dlui G. Pallady. Domnia sa arată aceeași puternică și gingașă simțire, îmbrăcată în haina clasică a unui vers clar, cu nota sa distinct originală, sinceritatea simțirii îi îngăduie eleganța și vioiciunea graiului.” Și despre Cugetul Românesc, numărul de pe luna decembrie a celui de al doilea an încheiat al a pariției sale
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Liceul din Bârlad. În același număr găsim un sonet: „Aș vrea să‐mi plimb tristețea” al dlui G. Pallady. Domnia sa arată aceeași puternică și gingașă simțire, îmbrăcată în haina clasică a unui vers clar, cu nota sa distinct originală, sinceritatea simțirii îi îngăduie eleganța și vioiciunea graiului.” Și despre Cugetul Românesc, numărul de pe luna decembrie a celui de al doilea an încheiat al a pariției sale: „Revista conține și poezii dintre care remarcăm pe ale dlui V. Voiculescu, poetul care desfășura
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
o încercare de contact hermeneutic pe baza unei sfere comune nu se va putea realiza”. Ceea ce medicul psihiatru percepe la bolnavul psihic ca pe o „emanație schizofrenică”, apare ca ceva de neînțeles (Müller-Suur), ca o „nepotrivire, un dezacord comun al simțirii atmosferice, în sensul că simțul medicului nu mai reușește să se întâlnească și să se pună de acord cu simțul bolnavului. În acest caz de dezacord, simțul bolnavului devine expresia simțului alienării psihice sau al nebuniei”. Pentru H. Tellenbach ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
puneri împreună” (Gemeinsamen) care urmărește stabilirea unei legături de „potrivire” (Zusammenpassen) în cadrul interior relației atmosferice. Rezultă de aici faptul că înainte de a se pune diagnosticul clinic, trebuie stabilită „relația atmosferică” dintre medic și bolnav, ca o „cunoaștere” sau ca o „simțire” intimă a bolnavului, a „ceea ce este el diferit” ca persoană umană în raport cu starea de normalitate. Important este că medicul care observă, face această judecată de valoare, raportând „impresia pe care i-o face bolnavul” pe de o parte la cunoștințele
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
totuși nu cred că vizez prea departe. Vreau să fac desene care să-i copleșească pe oameni. Pe scurt, vreau să ajung la acel punct în care să se spună despre opera mea: omul acesta e profund și delicat în simțiri. În ciuda manierei mele grosolane, înțelegi tu, sau din cauza ei. Ce sunt în ochii majorității, dacă nu o nulitate, o persoană excentrică sau dezagreabilă cineva care n-are și nici nu va avea un statut în societate, adică ceva mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
o categorie de elemente lexicale cu statut special, din care ar face parte cele care exprimă manifestări de atitudine, operatorii practici, cuvintele deictice și cuantificatorii. Dintre acestea, cuvintele care exprimă manifestări de atitudine, adică unele interjecții, redau direct dispoziții și simțiri ale vorbitorului, căci, chiar dacă ele au caracter de generalitate (sînt fapte de limbă), folosirea lor implică în mod necesar actualitatea stărilor exprimate. Pe de altă parte, operatorii practici (ca poftim ! hai!) au funcția de a exercita o anumită influență asupra
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
I. Barac, V. Aaron, Petru Maior, Costache Conachi, Iancu Văcărescu, vorbea despre Homer ca despre treapta cea mai înaltă a poeziei, îi cita pe Aristofan, Euripide, Hesiod, Vergiliu, Ovidiu. Surprinzător, în raport cu lecturile sale clasice definiția dată poeziei („o mișcare a simțirii, o patimă sufletească și o naștere a fandasiei”) este în esență romantică, acordând primat spontaneității (simțirii, „fandasiei”) față de compunerea rațională. M. intuiește și înrudirea dintre poezie și muzică. Chiar dacă nu sunt originale, asemenea idei sunt singulare în epocă. Erotica din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288275_a_289604]
-
cea mai înaltă a poeziei, îi cita pe Aristofan, Euripide, Hesiod, Vergiliu, Ovidiu. Surprinzător, în raport cu lecturile sale clasice definiția dată poeziei („o mișcare a simțirii, o patimă sufletească și o naștere a fandasiei”) este în esență romantică, acordând primat spontaneității (simțirii, „fandasiei”) față de compunerea rațională. M. intuiește și înrudirea dintre poezie și muzică. Chiar dacă nu sunt originale, asemenea idei sunt singulare în epocă. Erotica din primul său volum, Rost de poezii adecă stihuri (1820), îl apropie pe M., prin accentele neoanacreontice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288275_a_289604]
-
de pagini poematice. Prozatorul apelează la folosirea persoanei a doua singular, procedeu care permite o serie de suprapuneri: planul real cu cel al visului, monologul interior cu replicile interlocutorului, autorul cu naratorul. Nostalgia, cauzată de „imposibila întoarcere” la mentalitatea și simțirea arhaică, este preponderentă și în romanul Sufletul nostru dintâi (1984), un fel de poem în proză cu alură memorialistică și presărat cu elemente fantastice de coloratură neoromantică, figurând un peisaj état d’âme antropomorfizat. Intenția regăsirii de sine, nutrită și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288688_a_290017]
-
care comunică, să reușim să ne subordonăm opiniile proprii, să trecem dincolo de tendința aproape naturală de a judeca și evalua persoana care vorbește pentru ca să putem "asculta cu înțelegere". Dar acest lucru nu este o sarcină ușoară, ea cere experiență și simțire adecvată. Sthephen R. Covey, în best-seller-ul său " Eficiența în 7 trepte", vorbește despre ascultarea empatică ce se bazează pe imperativul "încearcă mai întâi să înțelegi" și care, după autorul menționat, implică "o profundă mutație paradigmatică" în procesul ascultării. Iată cuvintele
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
originile lor națiuni poetice; și că la început a apărut aici poezia divină, apoi cea eroică. Și vom cita integral axiomele 186-187, în care este recunoscută evidenta conexiune dintre filologie și filosofie: "ceea ce obține mai sublim poezia este că atribuie simțire și pasiune lucrurilor insensibile; este însă totodată o caracteristică a copiilor aceea de a lua în mînă lucruri neînsuflețite și de a le vorbi, în joacă, întocmai ca și cum ar fi vorba de niște ființe vii. Această axiomă filologico-filozofică ne dovedește
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
argumentează: "Desigur, uzura sau moartea valorilor intelectuale sînt fenomene complexe. Gloriile trecute se întunecă și se luminează capricios, și forme vechi de artă pot să reînvie, într-o măsură oarecare, în fantazia artiștilor. La ceilalți, care nu-s decît public, simțirea și judecata estetică, în afară de gustul lor actual, adese nemărturisit, sînt cu totul nestabile și inconsistente. În materie de artă, masa este sugestibilă aproape fără margini. Arta, indiferent de materialul în care se manifestă, este grai. Ca și graiul vorbit, ea
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
acea dispoziție de suflet care pornește de la gîndul că lumea este făcută cu totul dinadins pentru noi, și există numai pentru ca să irite sensibilitatea noastră. Este banal că aproape fără încetare toți ne ostenim să potrivim cît mai bine realitatea cu simțirea noastră, și că, în stare normală, nici o clipă nu ne părăsește convingerea că putem să o potrivim întrucîtva. Aceasta face ca în mulțimea mare a oamenilor, cu rezistența intelectuală slabă, ușor se naște credința că realitatea este din capul locului
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
des ridiculizatele versuri: Cînd nu te văz am chinuri/ Și cînd te văz, leșinuri". Aflăm la Alecu și anumite exigențe stîngaci filosofice asupra erosului, ca în Foarte multă văz plăcere: " Cînd voi zice frumusețe,/ Voi și suflet cu blîndețe,/ Cu simțiri, cu isteciune,/ Depărtat de-nșelăciune.// Și un nu știu ce prea dulce/ Ce simbadie aduce!/ Și să-nnoadă cu strînsoare/ Unde va fi dat prinsoare". Vorbind despre al doilea fiu al lui Ienăchiță, Nicolae, criticul propune în fraze succinte o definiție clară
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
un înger, dar îngerul în cazul poetului nostru, subliniază eseistul, este o ființă retorică, nu o ființă metaforică. Spațiile iubite de poet sînt spații ale dublei reverii: plaiul, valea, dar mai ales lunca, ultimul acționează ca un adevărat drog asupra simțirii sale. Nici cîmpia nu-i ocolită, dar nu mai are efect euforizant; șesul nemărginit, consemnează cel care a scris Întoarcerea autorului, "cheamă "figura singurătății": "mută, sterilă, nepătrunsă". Poet fără simțul transcendenței, Alecsandri privește departe, spre orizont, și, nevăzînd decît pustietatea
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
ușurează înțelegerea, îmbogățind chiar și personalitatea celui ce vehiculează acest limbaj. Adresându-se copiilor și tinerilor, Simion Mehedinți îi sfătuiește să asculte „Miorița”, să „tragă” cu urechea la doinele ce se aud în desișul codrilor „ca să înțeleagă ce comoară de simțire se ascunde în sufletul poporului român”. Cunoscută în peste 930 de variante, de peste o jumătate de mileniu „Miorița” continuă cu aceeași vitalitate artistică să rămână mereu izvorul nesecat mioritic de inspirație al poeziei române moderne. Marele Eminescu spunea că „limba
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
se facă pauză și să se revină la cele 3-4 ședințe/ săptămână, fără a apela la gândirea prin „compensare” („dacă am lucrat mai mult în această perioadă, pot face o pauză mai mare de acum”). Reușita în practicarea joggingului și simțirea efectivă a efectelor acestui tip de activitate sportivă sunt determinate, în mare parte, în opinia specialiștilor, de răbdarea cu care se respectă și aplică regulile de practicare a joggingului, precum și de perseverența în timp a efectuării constante a ședințelor de
JOGGING De la A la Z by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/1593_a_3043]
-
Horia Teculescu, V. Onițiu, un educator, deschizător de suflete și ziditor de idealuri, pref. I. Bratu, București, 1937; Ioan Chiorean, Ladislau Kocziány, Valeriu Nițu, Grigore Ploeșteanu, Profiluri mureșene, Târgu Mureș, 1971, 233-243; Dicț. lit. 1900, 646-647; Ion Drăgotoiu, Limbă și simțire românească la Virgil Onițiu, TR, 1993, 22; Dicț. scriit. rom., III, 532-533. G.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288538_a_289867]
-
pe vocea lui, dar reușind să se armonizeze În corul grupului de naivi ieșeni. Imaginile care urmează și prezentarea fiecărui artist naiv În parte, vor fi credem edificatoare și dacă prin fragmentele de viață surprinse de fiecare dintre noi, după simțirea și priceperea sa, vom fi reușit vă să transmitem ceva din bucuria noastră de a trăi pentru a vă lumina chipurile și a vă bucura sufletul, Înseamnă că nu ne-am străduit În zadar, aceasta fiind poate singura noastră mulțumire
PAGINI DE ARTĂ NAIVĂ IEŞEANĂ by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Science/91838_a_93005]