4,326 matches
-
mai mult este bine să existe mai multe distribuții. Apoi, am fost părtaș la momentul când maestrul Antonio Pappano a decis că va interpreta Simfonia Nr.3 de Enescu alături de Orchestra dell'Accademia Nazionale di Santa Cecilia, după ce a asculat simfonia enesciană sub bagheta lui Vladimir Jurowski, la Londra. A spus: și noi în Festival în 2017”, a povestit Mihai Constantinescu. “Nicăieri în lume nu a mai fost organizat un Forum Internațional al Compozitorilor Contemporani așa că acesta este un punct absolut
Avanpremieră la Festivalul Enescu 2017 by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105963_a_107255]
-
primă mână ca Zubin Mehta, Antonio Pappano, Daniele Gatti, Valery Gergiev, Charles Dutoit, Riccardo Chailly, Michail Pletnev și Vladimir Jurowski vor fi de asemenea prezenți. Ca parte a programului său din ediția 2017 a Festivalului, reputatul Antonio Pappano va dirija Simfonia Nr.3 în Do Major Op.21 cu Cor de George Enescu oferind astfel publicului o altă premieră: Orchestra Accademia Nazionale di Santa Cecilia interpretând Enescu. De asemenea, Orchestra Națională a Franței dirijată de Christoph Eschenbach și avându-l ca
Avanpremieră la Festivalul Enescu 2017 by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105963_a_107255]
-
21 cu Cor de George Enescu oferind astfel publicului o altă premieră: Orchestra Accademia Nazionale di Santa Cecilia interpretând Enescu. De asemenea, Orchestra Națională a Franței dirijată de Christoph Eschenbach și avându-l ca solist pe Truls Mørk va interpreta Simfonia Concertantă pentru Violoncel de George Enescu, lucrare cu care celebra orchestră a ales să deschidă și stagiunea 2017 de la Paris. Filarmonica din Cehia, sub bagheta lui Jiří Bělohlávek va fi, de asemenea, prezentă în premieră în ediția 2017, cu un
Avanpremieră la Festivalul Enescu 2017 by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105963_a_107255]
-
spiritului suveran, neatîrnat nici unui compromis ori echivoc. Era confiscat de creația lui Ligeti și Lutoslavski. Dar, mai ales, era fascinat de muzica lui Enescu pe care a disecat-o în studii referențiale, precum Primele două sonate pentru pian și vioară; Simfonia a II-a: Le principe cyclique dans la musique de George Enesco ori Modalismul Sonatei a II-a pentru pian și vioară ,în caracter popular românesc". A fost un comentator rafinat al sensibilității polivalente, un curios al informației largi și
Muzica by Liviu Dănceanu () [Corola-website/Journalistic/10970_a_12295]
-
toate însă el a fost compozitorul unor opusuri ce au trasat anumite cîmpuri de forță în muzica românească: Concert pentru oboi, fagot și orchestră de coarde, Concertino per la Musica Nova, Monosonata I și II, Impresii pentru ansamblu de cameră, Simfonia a II-a, From Darkness to the Light, cîmpuri brăzdate fie de ifose post-seriale, fie de năravuri impresioniste, și însămînțate cu un fertil cult al detaliului. Un cult deprins încă din perioada acumulărilor păstorite de figuri proeminente ale învățămîntului muzical
Muzica by Liviu Dănceanu () [Corola-website/Journalistic/10970_a_12295]
-
seara zilei de 13 aprilie a fost pur și simplu ca un miraj. Poate și pentru faptul că pe lângă excelentul libret al Lianei Tugearu - interesant, elevat, cu tente metafizice, teozofice chiar, a muzicii răscolitoare a lui Ceaikovski, mai ales a Simfoniei a VI-a „Patetica” într-o foarte bună înregistrare, a avut parte și de o interpretare în rolul principal, cum rar se poate vedea într-o viață de om, Corina Dumitrescu. O mare balerină, o rafinată tălmăcitoare a zbuciumului sufletesc
Patetica: dialog aristocrat Ceaikovski - Corina Dumitrescu by Doina MOGA () [Corola-website/Journalistic/83490_a_84815]
-
Koshi, Maki Shirase - lucrul care se întâmplă extrem de rar și asta doar atunci când suveranitatea muzicii e respectată și înțeleasă pe de-a întregul ei. Să vezi și să auzi în aceeași seară și pe aceeași scenă și în același spectacol simfonia preferată și balerina preferată e mare lucru. De aceea pentru mine seara a fost un regal, iar de atunci aproape că mă obsedează imaginea unui tablou de epocă, în care Ceaikovski dialoghează patetic cu Corina Dumitrescu.
Patetica: dialog aristocrat Ceaikovski - Corina Dumitrescu by Doina MOGA () [Corola-website/Journalistic/83490_a_84815]
-
știe, în 1972 Consiliul Europei a adoptat “Oda bucuriei” (“An die Freude”, poezie din 1785 a lui Schiller) că propriu imn, din 1985 devenind, fără text, și al Uniunii europene. În formă uzuală de azi, a 4-a mișcare a Simfoniei a 9-a de Beethoven (1823) se cântă în aranjamentul muzical aparținând lui Herbert von Karajan. Orchestră a mai interpretat uvertura operetei “Liliacul” de Johann Strauss-fiul, valsul “Valurile Dunării” de Iosif Ivanovici (câți mai știu că a fost imnul oficial
Primăvara clasică europeană by Octavian URSULESCU () [Corola-website/Journalistic/83737_a_85062]
-
țiganilor din Trubadurul. Concertul s-a încheiat cu Fantezia pentru pian, cor și orchestră de Ludwig van Beethoven, prezentată de orchestra și corul conduse de Nicolae Racu și de pianistul Marius Deneș, elev al colegiului. Partitură în care Beethoven pregătește Simfonia a IX-a, prin tema ce amintește de cea a Odei bucuriei, Fantezia a relevat calitățile și talentul lui Marius Deneș, apreciate deja în concursuri naționale și internaționale, și știința și autoritatea cu care Nicolae Racu i-a condus pe
Colegiul "Dinu Lipatti" din București: 65 ani de existență by Mădălin Alexandru STĂNESCU () [Corola-website/Journalistic/83851_a_85176]
-
sau Petru Stoianov. Există însă și decriptări ale șirului lui Fibonacci acolo unde compozitorii nu l-au apreciat musai ca sursă de inspirație extramuzicală, și unde analiștii au surprins întreaga lui fertilitate. De pildă, cercetarea Sonatelor pentru pian și a Simfoniei a V-a de Beethoven ori a Muzicii pentru coarde, celestă și percuție de Bartok, săvârșită de Dan Constantinescu, Derek Heylock și, respectiv, Ern Lendvay descifrează, uneori cu acuitate, alteori după calapodul patului procustian, splendorile numerice ale capodoperelor. Mai mult
El Dorado: varianta nesentimentală by Liviu DĂNCEANU () [Corola-website/Journalistic/83815_a_85140]
-
inspirație folclorică atinge asemenea valori și nu de multe ori creatorii de dans contemporan se apleacă asupra acestui izvor de creație. Latura dramatică a personalității lui Răzvan Mazilu, intensitatea gestului său a fost pusă în valoare de fragmentul ales din Simfonia fantastică a lui Berlioz, în coregrafia lui Gigi Căciuleanu, iar vigoarea cald-rece senzuală de fragmentul din Un tango más, pe muzică de Richard Galliano și Astor Piazzola. Duetul din acest spectacol creat de Răzvan Mazilu cu Monica Petrică, dansatoare cu
Dance Energy by Liana Tugearu () [Corola-website/Journalistic/9824_a_11149]
-
în ultimii ani. Prin urmare, am urmărit o reușită interpretativă. Uvertura Leonora nr. 3 a avut tensiune și echilibru; Triplul concert (protagoniști Alexandru Tomescu, Răzvan Suma, Horia Mihail) a răsunat coerent, în stil și cu alura concertantă cerută de partitură; Simfonia nr. 5 a surprins prin tempi rapizi (cu precădere partea I), dar și prin punerea în valoare a unor elemente ale facturii altfel ascunse în fluxul sonor general. Gestul dirijoral este cumpănit, antrenat pentru orchestră (care și-a confirmat și
Vengerov ?i Filarmonica by Petre Codreanu () [Corola-other/Journalistic/83548_a_84873]
-
genericul sub care au evoluat: „Mari orchestre ale lumii”. În 2008 prestigioasa revistă „Gramophone” îi plasa chiar pe locul 1 între simfonicii mapamondului (de unde și opțiunea canalului Mezzo de a prelua în direct concertul): Weber: Uvertura la opera Oberon, Haydn: Simfonia nr.100 în Sol major „Militara”, Dvořák: Simfonia în Sol major op.88. Din mitul navigatorului rătăcitor au preluat doar fantasticul - coborât însă la dimensiunea cea mai reală: perfecțiunea relației cu muzica. Se știu cei mai buni, își permit ceea ce
Olandezii...REGALI! by Daniela Caraman Fotea () [Corola-other/Journalistic/83543_a_84868]
-
lumii”. În 2008 prestigioasa revistă „Gramophone” îi plasa chiar pe locul 1 între simfonicii mapamondului (de unde și opțiunea canalului Mezzo de a prelua în direct concertul): Weber: Uvertura la opera Oberon, Haydn: Simfonia nr.100 în Sol major „Militara”, Dvořák: Simfonia în Sol major op.88. Din mitul navigatorului rătăcitor au preluat doar fantasticul - coborât însă la dimensiunea cea mai reală: perfecțiunea relației cu muzica. Se știu cei mai buni, își permit ceea ce consideră de cuviință: dirijorul (leton) MARISS JANSONS prezintă
Olandezii...REGALI! by Daniela Caraman Fotea () [Corola-other/Journalistic/83543_a_84868]
-
evocând prin virtuozitatea instrumentală, impetuozitate, lumea de basm a elfilor, eroismul cavaleresc, iubirea cu radios lirism. Finețea sugerează „complicitatea” cu visul shakespearean al nopții de vară. Jansons leagă supla structură cu formă clasică a uverturii de capodopera ce-i urmează: simfonia lui Haydn are la rândul ei rol în strategia programului gândit pe sonorități puternice, cu forță pe măsura potențialului - parcă fără limită al orchestrei, un mecanism perfect! Ritmică viguroasă, în „asalt”, modulații spectaculoase, percuții exotice, caracter marțial, explozii coloristice, grație
Olandezii...REGALI! by Daniela Caraman Fotea () [Corola-other/Journalistic/83543_a_84868]
-
o tehnică sigură, ci și forŃă interioară capabilă să facă faŃă unei orchestraŃii bogate, ceea ce tânăra Viviane Hagner nu a prea avut, fiind prea firavă pentru o asemenea partitură, dar probabil ideală pentru lucrări delicate. Iar în partea a doua, Simfonia de Franck a revenit la „re minor”, parcursă, la fel ca și cele anterioare, cu acurateŃe și sonoritate frumoasă a ansamblului, dar șters, fără „flacără”, poate și pentru că dirijorul polonez - din 2005 director artistic al Suisse Romande - este prioritar
Concert "?n re" by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83547_a_84872]
-
evoluția solistului împreună cu concert- maestrul Anda Petrovici, întregul demers artistic având consistență și farmec, entuziast aplaudat la finalul serii. Cu siguranță, colaborarea cu un asemenea violonist special a însemnat un câștig pentru ansamblul care, în deschiderea concertului, a propus 3 Simfonii pentru orchestră de coarde de același compozitor, cântate fără dirijor, rezolvate mult mai „cuminte” față de focul de artificii care a urmat în Anotimpurile, semn că instrumentiștii noștri ar avea nevoie de curaj și intenție de a depăși parcurgerea onestă. Și
"Anotimpurile", mai altfel by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83556_a_84881]
-
stilistică fără cusur. Partea a doua a fost consacrată muzicii lui Haydn (lumea culturală comemorează două secole de la moartea primului mare clasic). Coardelor li s-au alăturat două oboaie și doi corni, perfect integrați în sonoritatea și stilul colectivului münchenez. Simfonia nr. 43, “Mercur”, a fost executată de-a dreptul miraculos. În fine, Concertul în do major pentru violoncel l-a avut protagonist pe Marin Cazacu, aflat în formă de zile mari. La îndreptățitele aplauze insistente ale publicului, domnii (de fapt
Final triumfal al forma?iilor camerale by Petre Codreanu () [Corola-other/Journalistic/83589_a_84914]
-
București - de a-i încânta pe melomanii Capitalei României „ca ei să simtă că au fost, preț de două ore, în paradis”. Într-adevăr, Sinfonieorchester des Bayerischen Rundfunks ne-a oferit prin intermediul a trei pagini muzicale de referință Beethoven (Simfonia nr. 7 în La major, op.92), Wagner (Preludiu și Moartea Isoldei) și Richard Strauss (Suita din opera Cavalerul Rozelor) o seară de neuitat, prezența dirijorului Mariss Jansons la București marcând - indiscutabil - punctul culminant al celei de a XIX-a
Bavarezii lui Jansons ne-au tranSportat "?n paradis" by Viorel Cosma () [Corola-other/Journalistic/83546_a_84871]
-
celei de a XIX-a ediții a Festivalului internațional « George Enescu ». Bavarezii din München, chiar dacă nu se ridică la înălțimea olandezilor din Amsterdam, au strălucit sub bagheta aceluiași Jansons, demonstrând o tehnică de ansamblu de invidiat. De la prima parte a simfoniei beethoveniene, orchestra a urmărit discursul sonor cu o mare bogăție de nuanțe, pauze de expresie, suspensii în atacarea temelor (cu predilecție pe cele lirice), reușind să confirme calitatea remarcabilă a coardelor. După superbul debut al părții secunde (Alegretto) s-a
Bavarezii lui Jansons ne-au tranSportat "?n paradis" by Viorel Cosma () [Corola-other/Journalistic/83546_a_84871]
-
urmări cu rigoare țesătura fiecărei partide. Scherzo-ul secțiunii a treia (Presto.Meno assai) a marcat momentul de virtuozitate al bavarezilor prin exploziile suflătorilor. Atacul contrabașilor din final (plasați, surprinzător, în stânga orchestrei, în spatele primelor violine) a condus întreaga ritmică a “Simfoniei dansului” printr-o debordantă risipă de energie. Dirijorul se înțelege perfect cu instrumentiștii, dialogând din priviri, cel mai mic gest declanșând o erupție sonoră care îți taie respirația, spre a te purta apoi către culmi, cu o dezlănțuire de energie
Bavarezii lui Jansons ne-au tranSportat "?n paradis" by Viorel Cosma () [Corola-other/Journalistic/83546_a_84871]
-
conducerea onestă a dirijorului Leonid Grin. Lucrarea Mozzart a la Haydn de Schnittke a fost un adevărat test de rigoare și profesionalism, rezolvând cu precizie complicata textură cu numeroase intrări și combinaŃii timbrale, dar și mișcarea scenică amintind cumva de Simfonia DespărŃirii de Haydn, la care face probabil trimitere chiar titlul partiturii. Grupul „cordarilor” a intrat astfel în joc, asemeni dirijorului care, cu gesturi „autoritare”, îi soma să plece unul câte unul. Atipică a fost și utilizarea luminilor, întunericul invadând total
Misha Maisky din nou la Ateneu by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83568_a_84893]
-
tempo năucitor, căruia orchestra i-a Ńinut pasul cu brio, colaborare ce s-a remarcat deopotrivă în paginile lirice, pe care artistul le încarcă, de fiecare dată, cu propria sa trăire profundă și ardentă Orchestra a evoluat excelent și în Simfonia nr. 4 în la major op. 90 Italiana de Mendelssohn-Bartholdy, aducând luminozitate, vervă și varietate coloristică într-o partitură îndrăgită de public, rezolvată și de dirijor cu rigoare, poate cu mai puŃină spontaneitate și strălucire, aspecte ce Ńin însă de
Misha Maisky din nou la Ateneu by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83568_a_84893]
-
Anca FLOREA Dacă primul week-end din Festival a propus, în ciclul “Concertelor de la miezul nopții”, opusuri de Haydn, săptămâna următoare a adus, sub cupola Ateneului, integrala Simfoniilor de Schubert, în versiunea interpretativă a Orchestrei de cameră din Viena, condusă de un alt vestit instrumentist - violoncelistul Heinrich Schiff -, care dorește să evolueze și în ipostază dirijorală. Muzician de clasă, deosebit de charismatic, fără a avea o gestică de profesionist
Integrala simfoniilor de Schubert by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83566_a_84891]
-
artistul a abordat cu dezinvoltură partituri care, în special în prima seară, s-au derulat corect, dar fără un relief anume, așteptarea de a-l regăsi pe “continuatorul lui Beethoven” în genul simfonic sau de a trăi intens frământările din Simfonia Nr. 4 (care, deloc întâmplător, este supranumită Tragica), rămânând doar o speranță. Nu știu prin ce mister, a doua zi ansamblul a avut cu totul alt verv, a căpătat strălucire și expresivitate, mișcarea lui Schiff a devenit mai energică și
Integrala simfoniilor de Schubert by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83566_a_84891]