7,756 matches
-
prima dată cu adevărat o țintă și un sens. Încrederea i-a fost întărită de discuțiile pe care le avea aproape zilnic cu Russell. Acesta era tot mai convins că dintre toți oamenii pe care îi cunoștea tânărul austriac este singurul capabil să-i continue cu succes opera logico-filozofică. Există numeroase mărturii în această privință. Când sora lui Ludwig, Hermine, a făcut o vizită la Cambridge, în vara anului 1912, Russell a invitat-o la ceai. Hermine își amintește: „Dintr-odată
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
aveau drept scop coordonarea lucrurilor într-o comunitate dată. El nu gândea asupra esenței statului - sau cel puțin nu gândea cu plăcere -, ci asupra modului cum ar putea fi organizat rațional acest stat. Gândul că acest stat nu ar fi singurul posibil, în parte îl neliniștea și în parte îl plictisea. El dorea să ajungă cât mai repede posibil să reflecteze asupra fundamentelor acestui stat. În aceasta consta capacitatea lui și interesul lui; în timp ce reflecția filozofică propriu zisă îl neliniștea, până când
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
după experiențele pe care le-a făcut cu Frege și Russell, Wittgenstein a ajuns la concluzia că o bună înțelegere a Tractatus-ului nu este de așteptat din partea celor care se îndeletnicesc în mod profesional cu filozofia.82 El credea că singurii care s-ar putea apropia cu înțelegere de scriere sunt oameni din cercul culturii sale vieneze. Este semnificativ că a discutat cel mai mult despre Tractatus cu unul dintre aceștia, Paul Engelmann, care era un amator în filozofie. Deși a
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
de ce lui Russell i s-a putut decerna și Premiul Nobel pentru literatură.) Scriitor cu mare audiență și mare succes, Russell a fost, totodată, până la adânci bătrânețe un susținător activ al cauzei celor nefericiți și neîndreptățiți. Albert Einstein era probabil singurul dintre contemporanii lui Russell care s-a bucurat de o reputație asemănătoare. I-a apropiat aspirația spre libertate, modul nonconformist în care și-au condus viața, sfidarea multor convenții, aversiunea pentru persecuția națională, rasială sau religioasă, cultul toleranței, angajarea lor
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
se exprimă așa despre Nietzsche) cu care Dostoievski își permite să scuipe pe cele mai scumpe și mai sfinte sentimente omenești“2. În ce ne privește, credem că pe Șestov l‑a cam luat condeiul înainte. Nu este, de altminteri, singurul. Numeroși critici așa‑numiți „sovietici“, ale căror texte ideologizante au fost citite cam prea asiduu și la noi, i‑au imputat lui Dostoievski polemica ascunsă cu Cernîșevski și Nekrasov și faptul că n‑a descoperit la aceștia „sensul revoluționar‑democratic
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
unica certitudine a faptului că, așa "chior, șchiop și bătrân, sunt totuși/ cel mai norocos om din lume.../ Nu știu/ cum pare, dar chiar e fericire." (Isoscelul fericit). Îmi amintesc, în contrapartidă, convingerea lui Ioan Es. Pop: românii sunt "poate singurii care pot exporta nefericire pură ca heroina/ a occidentalilor e contrafăcută de mult". Radu Andriescu este, iată, o excepție de la regulă: poetul ieșean are măcar iluzia unei fericiri asimptotice, de nu cumva chiar certitudinea că erosul rămâne, chiar și în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
m-au jupuit." Grota). Disperarea de a trăi are surse multiple, iar holograma durerii pare a păstra reflexele unor motivații biografice. Procesul de prelucrare a biografemului semnificativ nu este evident însă decât în primul text al cărții, Lumea din vis, singurul în care viziunile curat onirice sunt trădate de rama realistă: "Și iată cum a fost: din trupul totemului îngropat sub pământ din care s-a înălțat casa mea s-au născut trei copii. Cei trei copii au căutat până târziu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cel pe care n-ai apucat să-l ucizi". În orice caz, în fața acestui ambiguu tu (când pretext, când miză a confesiunii), eul poetic nu are nicio rezervă în a-și mărturisi obsesiile și aprehensiunile: "Te-am ales să fii singurul/ în fața căruia să pot vorbi/ toate limbile pământului,/ tu uită-le,/ doar așa nu mă vei lăsa să fiu botezat,/ ci doar scăldat în cristelniță.// Mormântul e prima bâlbâială a vieții,/ eu mă hrănesc pe ascuns cu insecte". La nivel
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
partea poetica legată de singularitatea Parizienei. Ideologia, la fel ca literatura, transformă realitatea lumii în imaginea lumii, în mit. Pariziana este un personaj mitic recuperat de istoria mentalităților. Dintre toate miturile capitalei, Pariziana este, presupune Louis Chevalier [1985, p.18], singurul care și-a menținut prestigiul, mitul cel mai vechi, cel mai imuabil și cel mai sacru. Pariziana reprezintă, pentru colectivitate, incarnarea dorințelor, viselor, fantasmelor mai mult sau mai putin conștiente 22. Geneză mitului Parizienei confirmă "caracterul activ al miturilor, adică
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
de a găsi un infinit care să depășească orice oră / din timp ce nesfârșita pare, de a găsi un spațiu care surâde plin de îngeri morți și un paradis ce își așteaptă Dumnezeul din piatră și duh. Sentiment inefabil, poate singurul fecund în poezia contemporană. Să ne mulțumim oare cu a-l numi doar romantism?227 Poetul-recenzent a ținut să precizeze în același articol că noua voce era liberă și sigură pe ea, că autorul reușise să ajungă la acea ascuțime
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
amintirii, comune poeziei autorilor noștri.379 În primele volume quasimodiene substantivul sonno numără 13 ocurente, lipsind cu desăvârșire în versurile scrise după 1945. Listele de frecvență realizate de Giuseppe Savoca confirmă faptul că acesta este unul dintre puținele lexeme, și singurul cu mai mult de zece ocurente, la care autorul a renunțat după ce de al doilea Răzoi Mondial. Dimpotrivă, situația cantitativa și distributiva a cuvântului sogno vis se configurează că o veritabilă izotopie de-a lungul tuturor etapelor de creație, numărul
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
politica a devenit foarte complexă, în condițiile în care statele-națiuni subzistă într-o lume ce se globalizează, chiar dacă metamorfoza lor e vizibilă. Imperiul britanic a fost, în secolul al XIX-lea, un predecesor al imperiului american de astăzi. A fost singurul său predecesor realmente global, în sensul că opera pe toată întinderea planetei. Dar, spre deosebire de Marea Britanic, S.U.A. este ea însăși o țară vastă, bine populată și cu o demografie în creștere, datorită în special emigrației nelimitate. Există apoi diferențe de
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
-ul din epoca Clinton, mai ales auzindu-l pe candidatul republican John McCain declararînd că "nu știe prea multe despre economie", în schimb crede că războiul din Irak e pe cale de a fi cîștigat... Îmi place Obama. Cred că e singurul care poate restabili cît de cît imaginea Americii. Pare deasupra politicii obișnuite și aduce un aer mesianic, de erou simbolic, aproape transcendent. Știu că luptă împotriva unui întreg sistem și că e foarte posibil ca sistemul să-l înfrîngă într-
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
că femeile sunt discriminate etc. Mulți au început să ceară ca Arabia Saudită să devină "următoarea țintă". Dar interesele petroliere ale Statelor Unite au prevalat, iar argumentele sunt decisive: regatul saudit deține 25 % din rezervele mondiale de petrol și este principalul exportator, singurul care poate livra pe piață milioane de barili suplimentari pe zi, pentru a o stabiliza în caz de creștere amenințătoare a prețurilor. În altă ordine de idei, Arabia Saudită a fost o piesă importantă în dispozitivul antisovietic în timpul Războiului rece, finanțînd
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
țară. Consiliul federal este un vapor cu șapte căpitani. Nu există prim-ministru, iar președintele nu este decît primus inter pares. În 1998 s-au împlinit 150 de ani de la crearea Elveției moderne, în granițele actuale; în tot acest timp, singurii care n-au lipsit niciodată de la putere au fost radicalii. În 1999 au avut loc alegeri legislative, înregistrîndu-se o creștere a socialiștilor, dar și a dreptei dure, izolaționiste, reprezentată de Uniunea Democratică de Centru, condusă de Christoph Blocher, un personaj
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
interacțiune, unde reperele sînt ilizibile, iar opțiunile imposibile. El rămîne un rege fără regat, părăsit de apropiați, trădat de fiicele moștenitoare și de supuși. "Nimicul" inaugural al Cordeliei se răsfrînge asupra sa precum un destin de tragedie antică. Bufonul regal singurul care îl mai urmează pe monarh în peregrinările sale morbide îi spune, la un moment dat, stupefiat, eroului: "Eu sînt Bufon. Tu nu ești nimic" (Shakespeare I, 5, 190-1, 1183). În transferul puterii dinspre realitate către reprezentare, protagonistul nu și-
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
la rîndul lui, un bizar handicap psihologic: este dependent de prezența fizică a soției Katy în viața sa. Cînd aceasta pleacă pentru a-și îngriji mama bolnavă, Henry cade bolnav și întreaga casă intră într-un fel de disoluție stranie (singurii care se agită administrativ sînt Rivers și bătrîna servitoare, negresa Beluah). Reîntoarcerea lui Katy devine astfel vitală. Numai că revenirea intempestivă are un preț. Mama lui Katy, ramasă singură, moare, iar femeia, profund demoralizată, cedează atracției pentru John cu care
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
exces" și nepermis "libertinaj". Totuși, copii soților Lambert produc mutația de identitate ce formează, ultimativ, și mobilul epic-metaforic al Middlesex-ului lui Eugenides. Gary, Denise și Chip sînt mesagerii unei noi istorii care în ritm alert și neconcesiv le îndepărtează părinții. Singurul dintre ei decis să păstreze o doză din formalismul promoției anterioare în postură de întîi născut și, implicit, de moștenitor direct al identității familiale -, Gary, tată el însuși al trei băieți și individ social activ, cu multiple responsabilități, nu face
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
vizita bătrînului John Grammaticus. O veritabilă reuniune de clan, pe care Henry trebuie să o pregătească minuțios. Rosalind încheie un contract impor tant și va lipsi toată ziua, iar Theo are repetiții importante de-a lungul după-amiezii. Eroul rămîne astfel singurul în stare să pregătească o cină festivă (unde elementul de forță să fie celebra tocană de pește, marca "Henry Perowne"). Înviorat de idee, neurochirurgul pleacă, într-un tîrziu, pentru îndeplinirea, cu exactitate de metronom, a programului zilei. Va juca mai
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de aceea, identificat în roman drept "Mișa-nepinguinul") dispare, lăsîndu-și fiica preșcolară (Sonia) în grija eroului (ulterior, aflăm că el a fost ucis, asemenea multor alte personaje care vin și pleacă, în narațiune, într-o succesiune terifiantă). Redactorul-șef al ziarului (singurul care cunoaște identi tatea lui Zolotariov, acesta semnîndu-și "cruciulițele" cu pseudonimul "revoluționar" Un Grup de Tovarăși) îi cere și protagonistului să plece din oraș, pînă "se va mai așterne praful", sugestia subterană fiind aceea că ar fi căutat de o
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de vântul distrat". (În sufletul țării). Contextul persecutor din țară ("Aceeași spaimă că n-o să plouă/ Sau c-o să plouă prea mult/.../ Războaie-ncepute de alții/ În care eroic luptăm/ Neatenți și tăcuți") reconstruiește noi realități, diferite de cele de la începuturi, singurul care este la adăpost fiind interiorul, care capătă conotațiile unei "permanențe existențiale"124, edenice ("În sufletul țării/ Totdeauna e ieri./ Grădina suspendată/ De zborul uituc al norilor/ Și de vântul distrat"). Fiecare metaforă este una absconsă, trimițând către un spațiu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
afirmată În Întreprinderi, nu are un nume bun. Aceasta, pentru că „etica afacerilor nu se bucură Încă de un statut clar, iar asocierea afaceri-etică (moralăă pare o nepotrivire, o inadecvare de termeni. În gândirea comună, lăcomia este adesea citată ca fiind singurul mobil, unicul motor al mediului de afaceri”33. În context, câteva legitime Întrebări se impun: este etica În afaceri o realitate sau este o impostură, determinată de nevoia oamenilor de afaceri de a-și „cosmetiza” imaginea publică, raportându-și activitatea
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
de personalitatea totalitară și exprimă cel mai bine caracteristicile semnificative ce diferențiază stilurile fundamentale de discurs politic: ambiguitatea intenționată, caracterul disimulat al adevăratului mesaj, caracterul imperativ și caracterul polemic. Este discursul mesianic - apocaliptic - prin care actorul politic se ipostaziază ca singurul În măsură să asigure depășirea Peripatethice unei situații de criză pe care - chiar dacă nu există - o va evidenția sau va face tot posibilul pentru a o declanșa. Exprimă, În plan discursiv, ipostaza salvatorului. Mitul, minciuna „rezonabilă” - ca parte a adevărului
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
omenescului din noi și din lume. Dialogul culturilor. În al doilea rând, educația pentru o cultură a dialogului este definitorie. Dialogul este teritoriul care descrie cel mai bine “propriul” toleranței. Întoarcerea oamenilor spre sine, spre Dumnezeu, natură, cultură și istorie: singurul mod de a Întrerupe relația puterii și supraputerii, și singura cale spre o viață comună a tuturor ființelor. Eu, care-n lume există la modul său, este acela care Întreabă. Tu, adică toate lucrurile și ființele care există În alte
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
povestea mea. Știu bine că există zeci de astfel de povești de viață care o au în centru pe doamna profesor Elvira Sorohan. Simplu, cum îi spune toată lumea, de fiecare dată cu respect, "Doamna Sorohan". Nu sunt nici pe departe singurul care îi datorează foarte multe. Pot depune acum mărturie că, dacă această întâlnire nu ar fi avut loc acum 17-18 ani, viața m-ar fi dus în altă direcție. Am avut o mare șansă... "Întoarcere spre timpul vechi" Doina Curticăpeanu
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]