5,184 matches
-
nostru voievod însurat de trei ori; - ba unii istorici zic chiar că de patru ori), dar cu suportarea epitemiilor fixate de Canonul 8 al primului Conciliu Ecumenic, de Canoanele 4 și 50 ale Sfântului Vasile cel Mare și de dispozițiile Sinodului din Neocezareea (Canonul 8) și ale celui din Loodiceea (Canonul 1). ...și reglementările din pravilele ecleziastice ce și din legile civile? Textul asupra căruia aș vrea să mă opresc în continuare este Pravila mică, tipărită la Govora în 1640, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
îl socotea pe Radu de la Afumați și A. D. Xenopol 225. Ruxandra se recăsătorea (la rigoare - vedeam - „nunta” era tolerată de Biserică) cu un frate (vitreg?, bun?) al primului soț. Intra în contradicție cu legile Ecclesiei, căci al doilea canon al Sinodului al II-lea de la Neocesareea (un sinod local) declara ilegală căsătoria cu un frate al primului soț și îl pedepsea aspru pe făptuitor, cerându-i să se pocăiască și să renunțe la însoțirea nelegiuită, riscând altfel să fie exclus de la
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
A. D. Xenopol 225. Ruxandra se recăsătorea (la rigoare - vedeam - „nunta” era tolerată de Biserică) cu un frate (vitreg?, bun?) al primului soț. Intra în contradicție cu legile Ecclesiei, căci al doilea canon al Sinodului al II-lea de la Neocesareea (un sinod local) declara ilegală căsătoria cu un frate al primului soț și îl pedepsea aspru pe făptuitor, cerându-i să se pocăiască și să renunțe la însoțirea nelegiuită, riscând altfel să fie exclus de la împărtășanie („Femeia, dacă se va mărita cu
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
S.B. Dașkov, op. cit., p. 203 197. După Arhid. Prof. dr. Ioan N. Florea, Canoanele Bisericii Ortodoxe. Note și comentarii, București, Editura Romcart, 1991, p. 321. Acest paragraf îi este îndatorat complet. 198. Vezi și 17 Sfinții Apostoli, 8 al Primului Sinod ecumenic, 3 și 87 Trulan, 19 Ancira, 3 și 7 Neocezareea, 1 Loadiceea, Canoanele 12, 30, 41, 50, 53, 80, 87 ale Sfântului Vasile cel Mare. 199. Se știe că în Veacul de Mijloc ca și acum, Biserica Ortodoxă permitea
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
știe că în Veacul de Mijloc ca și acum, Biserica Ortodoxă permitea căsătoria a doua și a treia oară (cu parcurgerea unor penitențe), „dar oprește cu desăvârșire ca o persoană să încheie a patra căsătorie, potrivit Tomului Unirii, dat de Sinodul din Constantinopol din anul 920” (Pr. dr. Gheorghe Soare, Impedimente la căsătorie, extras din „Ortodoxia”, p. 580). 200. Ediție (text stabilit, studiu introductiv și indice), de I. Rizescu, București, 1971; vezi I. Rizescu, Un text puțin cunoscut de drept vechi
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
la ai săi, și a se lăsa în socotința rudelor, ori părinți de vor fi, ori frați, sau orice fel de ocrotitori ai fetei ...”. Răpirea este condamnată și de alte canoane: 67 apostolic, 27 al celui de-al IV-lea Sinod ecumenic, 92 și 98 Trulan și 11 Ancira 393. Răpirea autentică - prin violență ori prin seducere (în legătură cu care nu se puteau naște suspiciuni privind conivența „părților”) - și cu un „autor” corect definit - „Răpitori se chiamă aceia ce vor apuca de
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
iar în 1334 câștigă încă o mai răsunătoare victorie în controversa cu doi emisari papali (dovadă a cunoașterii gândirii latine, dar și a diferenței pe care o avea umanismul bizantin față de aceasta). Așa cum dovedesc documentele care înfățișează evoluția dezbaterilor ultimului sinod pe tema hesychasmului, din iulie 1351, care opun pe Gregoras lui Palama, în cele din urmă obiecțiile taberei antipalamite s-au concentrat pe maniera în care Palama folosea cuvântul „dumnezeire”. Se dovedește că ceea ce constituia cauza tensiunilor ce marcau cultura
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
una care privea putința și maniera exprimării experienței spirituale. În fond, era vorba de o problemă extrem de actuală, și care străbate de atunci încoace toate dificultățile care au marcat dimensiunea spirituală a culturii europene. Semnificativ este că Palama afirmă în Sinod că nu insistă pe formulările sale, că acestea pot fi modificate, ceea ce aduce satisfacție adver¬sarilor, și în felul acesta conflictul se încheie. Runciman consideră că dificultățile de înțelegere a experienței hesychaste de către Gregoras ar veni dintr-o insuficientă cunoaștere
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
de Tesalonic și care era foarte bine instruit în filosofia clasică greacă, cu deosebire în doctrina aristoteliciană. Așa numita dispută hesychastă, care a avut în tabăra oponenților lui Palama și alți protagoniști după condam¬narea lui Valaam într-un prim sinod — este vorba de Achindin și Nichephoros Gregoras —, a avut implicații multiple pentru precizarea profilului cultural al Bizanțului veacului XIV. Două aspecte sunt de interes pentru subiec¬tul nostru: modalitatea de concepere a apofatismului și modalitatea sub care era concepută posibilitatea
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
interpretativă sau alta, însă o atentă cercetare a textelor produse în acea perioadă ne dovedește ceva mai mult decât atât. Apelul la Tradiție se face acum odată cu o conștientizare atentă a instrumentelor minții care sunt implicate în tentativele interpretative. La Sinodul iconoclast din 754 a fost expusă cea mai bine elaborată expresie a respingerii noțiunii de icoană. Textul adoptat la Sinod are ca autor pe Constantin V Copronimul, și dovedește că efortul de a aduce argumente ce să împlinească rigorile discursului
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
Apelul la Tradiție se face acum odată cu o conștientizare atentă a instrumentelor minții care sunt implicate în tentativele interpretative. La Sinodul iconoclast din 754 a fost expusă cea mai bine elaborată expresie a respingerii noțiunii de icoană. Textul adoptat la Sinod are ca autor pe Constantin V Copronimul, și dovedește că efortul de a aduce argumente ce să împlinească rigorile discursului rațional devine foarte important. În tratatul său, Constantin susține că o icoană în realul sens al cuvântului ar trebui să
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
Ed. Scrisul Românesc, 1983. Biberi, Ion. Eseuri literare, filosofice și artistice. București: Ed. Cartea Românească, 1982. Biblia sau Sfânta Scriptură. Tipărită sub îndrumarea și cu purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu aprobarea Sfântului Sinod. Societatea Biblică Interconfesională din România, 1994. Bogdan, Dan. Pe urmele lui Ion Ghica. București: Ed. Sport-Turism, 1987. Blecher, M. Întâmplări în irealitatea imediată. Inimi cicatrizate. Vizuina luminată. Corp transparent. Corespondență. Ediție îngrijită, tabel cronologic și referințe critice de Constantin M.
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
arăta din nou fața". Misterul nuvelei nu-l constituie fotografia Teclei problema gen Dorian Gray ci puterea mântuitoare a credinței care preface nuvela într-o Mărturisire de credință, ortodoxă și românească, Chicago 1959, următoare Mărturisirii ortodoxe a lui Petru Movilă, Sinodul de la Iași din 1642, ori Enciclicii de la Constantinopol a patriarhilor ortodocși (1948)"22. Și Steinhardt argumentează (în continuare) cele susținute prin folosirea unor exprimări ale eroului nuvelei lui Eliade, pe care-l așază într-o descendență onorantă: Neculce, Brătescu-Voinești, Creangă
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Țară Românească. În anul 1720, soția domnitorului a reușit să recupereze trupul soțului și să-l Îngroape În taină În Biserică Sf. Gheorghe Nou din București, ctitoria să, oseminte ce se află până În zilele noastre. La 20 iunie 1992 Sfanțul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât proslăvirea Sfanțului și Binecredinciosului Voievod Constantin Brâncoveanu, pentru faptele sale sfinte și Înflorirea vieții spirituale și duhovnicești ortodoxe din Țară Românească. Prăznuirea lui se face pe data de 16 august.
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Geta Marcu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92313]
-
prostului. Blasfematorii înrăiți puteau fi duși la inchisoare sau la galere. Judecătorii și conducătorii care puneau în practică aceste pedepse, precum și informatorii, erau recompensați cu o treime din amenzi și cu o indulgenta de zece ani. Trei ani mai tarziu, sinodul provincial ținut la Florența a repetat decretele celui de-al Cincilea Conciliu de la Laterano și a adăugat două capitole, unul spunând că majestatea divină era la fel de mult rănită de ceea ce era făcut imaginilor pe cât era "cel pe care imaginile îl
by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
jucaseră un rol extrem de important în problemele bisericii; ca și sultanii, ei erau considerați drept reprezentanții lui Dumnezeu pe pămînt și răspundeau în fața Lui de bunăstarea supușilor lor. Pe vremea împăraților, chestiunile religioase erau de competența patriarhului și a Sfîntului Sinod; patriarhul era cea mai înaltă oficialitate din stat după împărat. Cînd apăreau dispute legate de dogmă, împăratul convoca un conciliu alcătuit din reprezentanții celor cinci patriarhi de la Constantinopol, Antiohia, Ierusalim, Alexandria și, înainte de schismă, de la Roma pe care adesea îl
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
avea așadar sub jurisdicția sa întreaga Peninsulă Balcanică și insulele din mările Egee și Ionică, fiind deci centrul principal al ortodocșilor din Balcani. Deși sultanul fusese de acord ca așezările ortodoxe să fie administrate de patriarh și de un Sfînt Sinod compus din mitropoliți, el menținea totuși într-o măsură foarte mare controlul asupra acestora. Teoretic, patriarhul era ales de sinod și confirmat de sultan. Cu toate că aveau puterea să le dicteze, la început, sultanii nu se prea amestecau în alegeri decît
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
ortodocșilor din Balcani. Deși sultanul fusese de acord ca așezările ortodoxe să fie administrate de patriarh și de un Sfînt Sinod compus din mitropoliți, el menținea totuși într-o măsură foarte mare controlul asupra acestora. Teoretic, patriarhul era ales de sinod și confirmat de sultan. Cu toate că aveau puterea să le dicteze, la început, sultanii nu se prea amestecau în alegeri decît atunci cînd era clar vorba de interesele statului. La rîndul lor, patriarhii se opuneau rareori politicii otomane. Alți înalți oficiali
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
dicteze, la început, sultanii nu se prea amestecau în alegeri decît atunci cînd era clar vorba de interesele statului. La rîndul lor, patriarhii se opuneau rareori politicii otomane. Alți înalți oficiali ai bisercii erau aleși sau destituiți de către patriarh sau sinod, dar era nevoie de acordul sultanului. Patriarhia deținea controlul deplin asupra bisericilor ortodoxe și a proprietăților acestora. Clerul se afla sub jurisdicția propriilor lui tribunale și era scutit de impozite. Biserica se bizuia financiar pe onorarii, donații și pe veniturile
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
aceștia puteau împrumuta de la fanarioți cu o dobîndă de 10%. Investind într-un candidat care avea cîștig de cauză, un bancher îl putea domina într-o oarecare măsură pe datornicul lui. Fanarioții au dobîndit influență și prin achiziționarea locurilor din sinod rezervate laicilor și avînd grijă ca posturile vacante din administrația bisericii să fie ocupate de candidați obedienți. Perioada controlului fanariot asupra problemelor Ortodoxiei a coincis cu deplasarea accentului de pe universalism pe caracterul național grecesc, în special în privința vîrfurilor clerului. Greaca
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
triburi, singurul element al unității a fost la început biserica. Muntenegrenii erau de naționalitate sîrbă și de religie ortodoxă. Centrul lor era mînăstirea de la Cetinje, ai cărei episcopi dețineau jurisdicția asupra întregului teritoriu. Aceștia erau de obicei aleși de un sinod și pînă în 1766 erau confirmați de patriarhul de la Peć. Începînd din secolul al optsprezecelea, opoziția a fost reprezentată de familia Petrović din tribul Njeguš; primul episcop a fost Danilo (1696-1737). Familia aceasta provenea din districtul Katuni, în apropiere de
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
de a beneficia mai departe de subvenție, Petru l-a trimis în Rusia pe Vukotić ca reprezentant oficial, cu misiunea de a-i transmite țarului urările lui personale. Ajuns la Sankt Petersburg însă, Vukotić i-a adus episcopului acuzații grave. Sinodul și guvernul rus l-au condamnat pe Petru și l-au trimis în Muntenegru pe colonelul Marko Ivelić, un sîrb aflat în slujba rușilor. Acesta s-a alăturat unui complot avînd drept scop înlăturarea episcopului și înlocuirea lui cu un
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
copleșitoare pentru cea mai mare parte a clerului ortodox, care a acceptat-o, sperînd să-și îmbunătățească situația personală și să dobîndească cel puțin un simulacru de drepturi egale cu cel catolic. Unirea a fost acceptată în 1697 în cadrul unui sinod ținut la Alba Iulia prezidat de mitropolitul Teofil. După moartea lui, succesorul său, Atanasie Anghel, a dus la bun sfîrșit negocierile. În schimbul acceptării Actului de Unire din 1698 de către fostul cler ortodox, Leopold I a emis un decret, Diploma din
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
I a emis un decret, Diploma din 1699, care legaliza unirea și acorda clerului bisericii unite aceleași drepturi și privilegii ca și cele ale catolicilor. Preoții erau scutiți de obligații sub formă de muncă și de zeciuială. În 1700, un sinod general al bisericii a acceptat articolele Conciliului de la Florența. Ulterior, Leopold I a dat un al doilea decret prin care erau reînnoite asigurările date anterior. Atanasie a devenit capul bisericii unite. În ciuda așteptărilor lui și a decretelor lui Leopold, clerul
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
și bunăstarea socială, ci și, într-o oarecare măsură, călăuzirea morală a populației. Sub dominația otomană, biserica ortodoxă avea responsabilități politice majore; ea îi ținea uniți pe creștini și le ordona viața. Noile biserici naționale urmau să fie conduse de sinoade ai căror membri erau adesea numiți pe criterii politice; principala lor preocupare avea destul de des să nu fie doar concentrarea asupra problemelor pur ecleziastice. Cu toate că o minoritate din fiecare stat urma să decidă asupra problemelor politice importante, acțiunile lor implicau
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]