5,168 matches
-
te-ai calmat călcând munții peste un copac anemic pe care l-ai crescut cu lapte de la sânul tău și, smirnă din cuibarul părăsit; ai evitat verdeața impusă mocnit de Împăratul Verde, ca să zbori spre palatul de cleștar și ai sorbit ploaia repezită care ți-a făcut inima fleașcă și ți-a moleșit picioarele înfierbântate. În magazinul de amintiri zburdai în rochița cu o geometrie filigranată uluitoare și-ai luat pentru noi certitudini sinusoidale despletind șuvițele unor nădejdi așteptate cu nerăbdare
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
prințul uitărilor din deșert și tu, împărăteasa așezării cuvintelor căutate și cântate am înșfăcat energia nebiruită; tu n-ai ezitat să-ți descoperi secțiunile intim pârjolite de aspirații inocente, năzuind împreună să ne atingem părțile nebronzate de pasiunea amintirilor... am sorbit lacomi în ciuda Împăratului Verde dintr-un pur imbold erotic, atracțiile vulgare dispărând în impulsuri omenești nevinovate, fibrilații cugetate și violente curățenii sufletești. Împărate... dă-mi Gladiola din ținutul lacurilor limpezi și casante să tremurăm neastâmpărați de ospățul serii, să fredonăm
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
corpuri și gâturi de lebădă fără capete, și mă apuc să scriu, oblic, începînd din colțul din stînga-sus până în cel dreapta-jos, trecând și peste spațiul rezervat adresei. Am procedat la fel și cu celelalte, asudând, scoțând limba, hlizindu-mă, chicotind, sorbind din cafea, înjurînd dumnezei tnami, dar nerupând și neștergând. Ah, și trăgîndu-mă de lobul urechii. Eco (iacă) rezultatele: 1. Un nume, un concept (definiție), un corpus de texte - iată ce pretinde, minimal, orice teorie a unui curent literar. Și este
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
foarte devreme și geamurile sânt înghețate până sus, și prin sticla lor deformată ninge înverșunat și strâmb, și când stau încă năuc în bucătărie, cu lumina aprinsă - undeva în adâncul blocului sună un deșteptător - am aceeași viziune de cititor înrăit. Sorbind din cafeaua fierbinte, visez Cartea. Mai nebunească decât "Veacul de singurătate", mai profundă decât "Castelul", mai nesfârșită decât "Căutarea timpului pierdut". Imaginez o mare echipă de scriitori care să muncească timp de câteva generații la o singură carte, pe care
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
începe însă într-un moment de armistițiu. în acea seară bărbatul în smoking alb, mult prea șic pentru înfățișarea lui de docher dat cu briantină, începu cu un cântec pe care abia-l compusese. Publicul nu-l știa, așa că-i sorbi vorbele în tăcere. Nu, vocea sa nu era metalică. Era o voce de bărbat întreg, ți-l puteai imagina cântând pe Humphrey Bogart. Doar textul era ușor siropos, dar prin aceasta contrasta fermecător cu vocea prea aspră, gravă și reținută
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
se uita sclavul era o stea lunguiață, mai mare decât toate. Îl trecură fiori. Nu-și mai luă ochii de la stea. Mergeau amândoi ca și până acum, călări pe taurii lor, însă parcă o vrajă ciudată din steaua necunoscută le sorbea privirea. Auta nu mai vorbea. Nici Iahuben. Fără îndoială că sclavul strigase văzând steaua. Altceva nu era. Abia după câteva ceasuri de mers, sugrumat de tăcere și de îngrijorare, Iahuben se hotărî să întrerupă muțenia amândurora. Era atât de straniu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
apa roșie, și îndată vestea se răspândi în toată armata: nimeni nu mai băuse, nici în Atlantida, apă așa de gustoasă. Iahuben era dintre puținii care o mai băuseră și altădată. După ce mâncă vârtos, înainte de a se culca, soldatul Iahuben sorbi cu sete din ulcior, dar văzu că apa, tot bună, nu mai avea același gust. Se culcă gîndindu-se la Hapi. A doua zi îl căută pe Auta, în ceasurile când avu răgaz, și-l rugă să se ducă împreună spre
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și înmiresmat, saci cu tigve păroase culese din pomii de miazăzi ai Atlantidei, pe care dacă le spărgeai te puteai desfăta cu parfumul plăcut și cu gustul neasemuit de bun al miezului moale, ca și al sucului pe care-l sorbeai ca pe o licoare dumnezeiască. Alți sclavi, îndoiți din șale, duceau în spinările lor trunchiuri de copaci, lespezi șlefuite de piatră cenușie și galbenă sau de marmură, coșuri mari, pline cu colți de fildeș, coșuri cu pește și atâtea alte
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
nemișcați pe cei care îndrăzneau să se uite în ei era una din armele cu care bătrânul își cucerise puterea încă din tinerețe și și-o păstra asupra regelui, preoților și Atlantidei întregi. Acești ochi aveau darul neasemuit de a sorbi tot ce vedeau și de a nu lăsa să iasă din ei nimic. - Nu știu la ce să mă gândesc, stăpîne! zise sclavul. - N-ai întrebat pe nimeni? - Numai pe înțeleptul Tefnaht. Privindu-l cu aceiași ochi nemișcați, Marele Preot
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
îngustîndu-se din ce în ce mai mult, ca unele scoici. Lui Auta îi bătea inima cu putere. Iarăși se apropia de foișorul descoperit de pe care mii de nopți privise alături de acest bătrân stelele lumii. Se opriră pe lespezile de marmură neagră ale foișorului. Auta sorbi cu plăcere aerul plin de miresme tari. La miazănoapte se vedea Steaua Păstorului. Se întoarseră amândoi cu fața spre locul știut dintre răsărit și miazăzi și încremeniră. Steaua necunoscută nu mai era. Cât era de bătrân, Marele Preot se întoarse
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Dar ieși cu plosca de vin dăruită de țăranul din câmpia de la miazăzi. În fața străinilor care se uitau la cerul înstelat, ca niște oameni obișnuiți care nu urmăresc altceva nimic decât să vadă cerul înstelat și să se bucure, Auta sorbi din plosca de lut. Apoi îi întrebă cu un surâs de vioiciune șăgalnică, în limba Atlantidei: - Voi nu beți vin? Străinii îl priviră în tăcere: nu cunoșteau înțelesul acestui cuvânt. CAPITOLUL XXII La început, robii nu aveau destulă încredere în
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de la o vie din vale! spuse Ntombi. Dar știi că Maat a început să ne învețe și pe noi alcătuirea omului și a lumii?... Auta se uită atent la ea, abia acum văzând că vechea ei sfială umilită se pierduse. Sorbi din cana de vin, apoi i-o trecu lui Mai-Baka și începu să povestească: - Am văzut destule, dar multe n-are rost să le spun acum. Ceea ce am înțeles din toate este că aici nu vom mai putea sta mult
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
nemulțumit de ceva. Chiar spuse: - Oricât ai interpreta legendele, până nu-mi arăți măcar o bucată de cremene cioplită de om pe care ai fi găsit-o bunăoară în Azore mult sub nivelul oceanului, în Atlantida nu cred. Gazda își sorbi cu oarecare nervi toată ceașca de cafea dintr-o dată: - De unde știi că n-am să ți-o aduc? - Cînd? Și oaspetele se uită la gazdă să vadă dacă nu râde. Dar nu râdea. - Când toată lumea își va părăsi cu totul
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
singurul, fapt pe care mai târziu îl va regreta. în zori când s-au trezit, Angela, foarte veselă fredonând o melodie, pregăti cafeaua, la care Radu n-ar fi rămas, dar se simți rușinat și pus în încurcătură. El își sorbi cafeaua în tăcere, fumând două țigări una după alta, cu un fel de nervozitate, ascultând trăncănelile Angelei despre fratele ei, care acum nu vroia să se trezească, deși azi noapte cerea să fie dus la gară pentru a merge acasă
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
tuns și coafat. într-adevăr, îi dădea un anumit farmec. Andrei făcea glume ușoare pe seama celor două fete, care se lăudau una pe cealalta și savura cu multă plăcere împreună cu Radu din vinul alb tămâios, în timp ce Ramona și Livia își sorbeau cafeaua aburindă. Andrei trăgând cu ochiul lui Radu, se adresă Ramonei: -Ce zici dacă ai fi nașă la nunta noastră? -N-ar fi nici un bai, dar eu... sunt singură, zise Ramona zâmbind privindu-l pe Radu. -Până la toamnă e mult
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
cafea. Era trecut de amiază, cerul se înnorase. în localul mic cu o singură fereastră, becul din mijlocul tavanului răspândea o lumină slabă și tulbure care se amesteca în fumul de țigară, ce plutea în valuri deasupra clienților. Radu își sorbea cafeaua fără să fumeze deși își scoase pachetul de țigări pe masă. Pe lângă el un tânăr însoțit de o tânără au trecut pe lângă tejghea salutându-l. Când el își ridică capul privindu-i acum pe cei doi care erau cu
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
cești de cafea și un pahar de vin cald. își făcea în gând bilanțul zilei de lucru, într-o perioadă de muncă mai lejeră. La un moment dat intră Angela Ulmeanu, pășind trufașă spre Radu, care-și fuma liniștit țigara sorbind din cafeaua călduță. Ea se așeză la masă lângă el, fără săl salute. -Un foc domnule inginer?, zâmbi ea ironic. Radu îi întinse bricheta fără să o privească. -Cum îți mai merge? -Nu ca și ție, răspunse Radu, sobru, cu
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
pentru ca și tatăl lui să simtă durerea, consideră că răzbunarea ei este fără păcat. Ea hotărî să se transfere cu serviciul în altă localitate. Dimineața se trezi cu o durere oribilă de cap și foarte slăbită. în timp ce-și sorbea cafeaua, de această dată fără să fumeze, se gândi să lipsească de la serviciu pentru a se duce la Târnăveni, la un I.A.S., unde lucra un fost coleg de-al ei de la facultate și i-ar putea rezolva să se
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
Ioana? -Da, mi-ai spus și asta mă bucură, prin ea mai pot afla căte ceva despre el. -Este printre primii elevi în clasă. -Asta mă bucură, zise Angela plângând. -N-ai să reziști o viață-ntreagă plângând. După ce-și sorbi cafeaua, Angela ieși tristă pentru a merge la gară, zicând Evei că are să-i mai dea telefon, pentru a se mai interesa de Ionuț. Nu dorea să-l deranjeze prea des, nici să creeze probleme familiei Brădescu, la care acum
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
varsă surplusul de apă, se zdrobesc merișoarele în blender, se strecoară pielița și se păstrează pulpa în frigider; atunci când apar astmul sau alte afecțiuni respiratorii, se amestecă două linguri de pulpă într-un pahar de apă distilată caldă și se soarbe amestecul încet. Usturoi: usturoiul crud conține uleiuri eterice și enzime puternice care dizolvă mucusul din plămâni și din tuburile bronșice și ajută la restabilirea respirației normale; de asemenea, omoară bacteriile din căile de trecere a aerului, prevenind infecțiile respiratorii; 3-5
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
terapie nutrițională, pentru a preveni reinstalarea bolii. Suc de hrean și lămâie: la fel ca pentru astm. Zeamă de lămâie: se ia zeama de la o lămâie sau două și se amestecă cu un pahar de apă distilată caldă, apoi se soarbe încet din acest amestec, de 2-3 ori pe zi; ajută la dizolvarea și eliminarea mucusului excesiv din întregul sistem, prevenind, astfel, eliminarea indirectă a acestuia prin plămâni și membranele nazale. O lămâie întreagă zdrobită: se zdrobește o lămâie întreagă (cu tot cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
bine, da că nomai duce toate cele nouăjde minute. Mă gândesc la chestia asta destul de evidentă, când cu coada ochiului văd un puțoi bătrân complet rablagit, Îmbrăcat cu țoale ponosite, dar curate, pălăvrăgind cu niște studenți. Puțoii cei tineri Îi sorb cu lăcomie cuvintele, făcându-i pe plac bătrânei nulități de rahat. — Ăsta nu-i individul ăla boem, Arthur Cormack, știi tu, tipul ăla care recită poezii? mă Întreabă Bladesey. Mă uit la el și fac mișto: Spui că puțoiu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
chestiune de valori, Îi spun eu. Adică... depinde cam ce vrei de la viață. Să mor io, o să trebuiască să fac o curățenie serioasă Înainte să se Întoarcă! E ca o cocină! — Mmm, cu siguranță că așa o să faci, zice Bladesey, sorbind din whisky. Sunt convins că puțoiu s-a strâmbat puțin. Futu-l În gură. Ticălos tupeist. — Dar fiica ta Bruce? La ce școală e? — Ăă, Mary Erskine’s. Încăi n ciclu primar. De fapt, ăă, am, ăă, niște mici probleme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Mortul e pe targă, iar femeia i se prăbușește pe piept. La asta vor să se benocleze hoții ăștia de cadavre, ca la Înmormântarea prințesei Diana, vor să-i scruteze cu privirea pe cei care chiar o cunoșteau, să le soarbă suferința de pe chipuri. Cineva vorbește cu mine: — Cine ești? — Bruce Robertson, D.S. Bruce Robertson, țip eu la el. Poliția din Lothian. — Ce s-a Întâmplat? Mă uit la individ. — Am Încercat să-l salvez pe băiat... am Încercat, dar s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
În toate crăpăturile. Taxiul se oprește cutremurându-se și suntem la noi acasă. Te-am prins! Eu, noi... o ducem În patul nostru nefăcut și puturos, plin de spermă stătută și firimituri. Mă Înfig direct În pizda ei cu gura, sorbind-o zgomotos, devorând-o. Are gust de căpșuni. Săpunul. Îi place la nebunie, dar nu vrea să-mi ia pula tare În gură, pula mea jupuită și solzoază care pute, și o dă la o parte din fața ei și trage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]