4,318 matches
-
comun noțiunea de nemurire a sufletului, refuzul modelelor tradiționale și un stil de viață de tendință ezoterică, aflat În antagonism cu caracterul public al cetății, ei se disting oricum unii de alții printr-o perspectivă cosmologică diversă. Rod al unei speculații abstracte, lumea fizică pitagoreică se năștea din număr, cu soț și fără soț, produs la rândul lui, de monadă. Tetraktșs, patru, era numărul desăvârșit care cuprindea În sine secretul lumii, Îi dădea formă și Îl genera pe „zece”, principiu constitutiv
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mărit cu aporturi orfico-pitagoreice și astrologice, de valoare și semnificație variată, care au contribuit la a transforma etrusca disciplina Într-un complex corpus de știință religioasă. Acest corpus doctrinar era constant extins fie prin responsa colective ale colegiului, fie prin speculațiile individuale ale fiecărui haruspiciu (În general magistri În collegium LX haruspicum), publicate În libri asupra cărora știm că, din evidente motive cu caracter politic, Roma exercita un control prin colegiul sacerdotal al celor X viri (apoi XV viri) sacris faciundis
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
parte integrantă a religiei romane până când au fost interzise, dar, pe de o parte, ele sunt deja criticate de „filozofii italici” În secolele VI-V Î.Hr. (cf. subcapitolul. 2.3b), iar pe de altă parte, avem la Îndemână doar speculații foarte sărace și superficiale În ceea ce privește originea și semnificația lor (Cancik-Lindemaier, 1987; 1990a). În mod analog sunt modificate și clasificările religiei romane pe care le cunoaștem, folosite În rubricile tipologiei religioase. Dacă această religie este definită ca „religie naturală”, atunci trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
rezultă din catalogul miturilor greco-italice cuprins aici, chiar dacă În manieră incompletă. Începând cu Titus Livius se lucrează În jurul acestei tradiții de povestiri mitice cu fond istoric. Din câte știm, doar romanii au adunat laolaltă aceste tradiții, le-au corelat cu speculațiile filozofice și religioase și le-au transformat astfel Într-o teologie a istoriei, imperialistă și cosmopolită În același timp (cf. subcapitolul 4). b) Misterii și filozofie 1. Mysti, bahi, orfici Printre atestările religiozității personale semnalăm aici cultul morților practicat de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
timp Înainte (86 Î.Hr.)1. La Metapont, Cicero vizitează mormântul și locuința lui Pitagora (Cicero, De finibus, 5, 2, 4). O religiozitate specifică, ce nu rareori este formulată cu expresiile limbajului misteric, ca, de pildă, sacramentum philosophiae, poate colora speculațiile filozofice despre adevăr, iluminare, inspirație sau virtute, desăvârșire, scop ultim sau noroc și mântuire, moarte și suflet. În unele cazuri, filozofia devine forma „Întregii vieți” (tota vita), iar Înțeleptul devine aproape o figură sacră: omul desăvârșit (Cancik și Cancik-Lindemaier, 1991
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nume și funcție (di certi), cât și cei necunoscuți (di incerti), sunt reduse la această structură. Instrumentele principale prin care se exprimă această gândire sunt etimologia (În nume este conținută natura lucrurilor), alegoreza și demitologizarea 1, analogia și identificarea 2, speculația asupra numerelor 3 și, În sfârșit, spiritualizarea: „zeii adevărați nu au nevoie de sacrificii, nici nu le doresc” (I fr. 22). Imaginile de cult, chiar și cele ale religiei de stat, nu oferă o „adevărată” imagine a divinității, pentru că aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În realitate el este „sufletul” lumii, pe care „o cârmuiește prin mișcare și rațiune” (I fr. 13). Ceilalți zei sunt membre, părți, puteri ale unicului Zeuxe "Zeu": el Însuși este totalitatea acestor zei; Unul și Totul sunt același lucru 5. Speculația cosmologică Îl corelează pe Jupiter cu eterul și pe Iunonaxe "Iunona" cu aerul (aer; I fr. 28). Narațiunea istorico-religioasă Îi atribuie Înființarea cultului capitolin regelui Tarquinius și afirmă că există o relație „teritorială” Între Jupiter și cultele lui Martexe "Marte
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
1. Tarquinius, fiul lui Demaratos din Corint, ar fi primit În cadrul misteriilor din Samotrace Învățătura că Minervaxe "Minerva" ar fi cea mai Înaltă culme a eterului, Jupiter eterul din mijloc, iar Iunonaxe "Iunona" aerul cel mai de jos și pământul. Speculația cosmologică este acceptată pe plan antropologic, cultual și istoric. Prin acești zei, noi respirăm (penitus spiramus) și avem trupul (terra) și rațiunea (Minerva). Este motivul pentru care Tarquinius i-a pus Împreună pe Campitoliu Într-un unic centru de cult
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
firește, Varro. Nu am epuizat nicidecum argumentele și asocierile pe care le-a elaborat Varro ca să explice sub aspect teologic cultul fundamental al republicii romane; vrem doar să punem În evidență angajamentul personal ce pare să se afle sub orice speculație erudită. Varro a vorbit despre misteriile din Samotrace În multe opere 3; probabilitatea ca și el să fi fost inițiat În „faimoasele misterii ale samotracilor” (fr. 206) este, așadar, destul de mare. 4. Istoricizarea istoriei romane a) Farmecul răspândit de speculația
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
speculație erudită. Varro a vorbit despre misteriile din Samotrace În multe opere 3; probabilitatea ca și el să fi fost inițiat În „faimoasele misterii ale samotracilor” (fr. 206) este, așadar, destul de mare. 4. Istoricizarea istoriei romane a) Farmecul răspândit de speculația subtilă și angajată a lui Varro nu trebuie să ne facă să uităm munca depusă de erudit, sârguința și abilitatea lui narativă. Așadar, vrem să mai subliniem, În concluzie, felul În care rigida structură sistematică, organizată În funcție de oameni, locuri, timpuri
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Autor cu o producție literară foarte bogată, În care se Împletesc Într-un mod complicat interese speculative și religioase, Porphyrios este exeget al miturilor homerice și, În general, al scenariilor mitico-rituale ale diferitelor contexte grecești și orientale cu rol cosmozofic (speculație asupra structurii Întregului) și antropozofic (evenimentul coborârii și urcării sufletului divin) În tratatul Despre peștera nimfelor. Atent la valorile acelei bios pitagoreice (Viața lui Pitagora), este foarte interesat de practicile teurgice și de revelațiile oraculare. În Filozofia dedusă din oracole
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a meritat titlul de thèios („divin”) de la cei care au vrut să se recunoască În Învățătura lui, ca Împăratul Iulian și Proclus, fără să renunțe la exigențele și la metodele cercetării raționale, a vrut să privilegieze momentul religios sub profilul speculației teologice și al practicii rituale, de autentică emblemă teurgică. Corectă apare Într-adevăr caracterizarea făcută de un interpret autoritar (Dodds, 1959, pp. 335-369) ca „prim scolastic”, adică primul gânditor care a Înțeles să structureze căutarea filozofică pe baza unor principii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
bazează și pe o idee răspândită În cultura și mentalitatea iraniene: colaborarea dintre regalitate și religie cu scopul unic de a pregăti venirea Împărăției lui Ohrmazd pe pământ. Dar și această idee este, la o privire mai atentă, rodul unor speculații relativ târzii, cel mult din epoca sasanidă (secolele III-IV d.Hr.), și un fel de manifest al unui program mai degrabă utopic, care Încearcă să rezolve ideologic consecințele concrete și uneori dramatice ale unei dialectici dure Între tron și altar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de manifest al unui program mai degrabă utopic, care Încearcă să rezolve ideologic consecințele concrete și uneori dramatice ale unei dialectici dure Între tron și altar (cf. mai jos, „Religia zoroastriană”, subcapitolul 3.3). Încercarea de a folosi astfel de speculații teologice dintr-o anumită perioadă pentru a explica diferențe și divergențe care apar În documentația referitoare la statutul religiei iraniene Într-o epocă cu o mie de ani mai veche este metodologic inacceptabilă pentru o analiză istorică. Acest gen de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
explice prezența Răului În creație ca pe o consecință a „asaltului” dezlănțuit din afară, adică din lumea spirituală, de către puteri spirituale malefice, potrivnice lucrării divine. Ansamblul acestor concepții, care au fost elaborate cu atenție de tradiția religioasă posterioară, În contextul speculațiilor despre cele două condiții ale existenței, m¶n½g și g¶tșg (cf. mai jos, „Religia zoroastriană”, subcapitolul 2.3), a avut fără Îndoială premise gathice (Gnoli, În curs de publicare). În ceea ce privește cele două principii opuse, redate În funcție de semnificația lor primară
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
limbă pahlavi, trebuie să-și aibă originile, În mod anacronic, În concepțiile inițiale. Unele elemente mitologice și elaborări teologice, prezente În izvoare mult mai târzii decât G³th³, dintr-o epocă ulterioară sfârșitului imperiului sasanid, sunt În escatologia iraniană rodul unor speculații și dezvoltări succesive care ar fi putut să nu fi primit influențe străine elenistice și iudeo-creștine. Totuși, este greu de presupus, după cum s-a propus (Gignoux, 1986a; 1986b; 1985-1988) pe baza unei definiții a apocalipsei ca gen literar care s-
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
materială, va fi garantată Într-o existență perfectă, eliberată de atacurile și contaminările lui Ahrimanxe "Ahriman", de moarte și de orice rău. Istoria universală este o istorie sacră, care se desfășoară ca un proces de mântuire unic și grandios. Preluând speculațiile babiloniene despre anul cosmic (Boyce, 1982, p. 234; Panaino, 1992b, p. 26), zoroastrismul subîmparte istoria lumii În douăsprezece milenii, care reprezintă timpul limitat În care se consumă viața Întregii creații, care culminează cu Zoroastruxe "Zoroastru" și cu venirea Bunei Religii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Wid¶wd³d 19,1). Analizarea demonicului (Jackson, 1896-1904, pp. 646 sqq.; Gray, 1929, pp. 175 sqq.; Lommel, 1930, pp. 93 sqq., Christensen, 1941) este extrem de detaliată și arată tocmai forța simetriei Între lumea binelui și cea a răului, concepută de speculația teologică zoroastriană. Parțial, acestea perpetuează figuri divine antice condamnate de zoroastrism, ca, de exemplu, Indraxe "Indra", Saurvaxe "Saurva" și N³naithya, opuși divinităților Ameșa Spentaxe "Ameșa Spenta" Așaxe "Așa", Khșatra, respectiv Ârmaiti; parțial, sunt exact contrariul unor Ameșa Spenta, ca Aka
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Vohu Manah) va Învinge; Integritateaxe " Integritatea" (Haurvat³txe "Haurvata>t") și Nemurirea (Ameret³txe "Amereta>t") vor Înfrânge setea și foamea; Angra Mainyuxe "Angra Mainyu" va fi Învins și va deveni neputincios (Yașt 19, 95 și 96). Aceste idei sunt probabil rodul speculațiilor sacerdotale care au dezvoltat și Îmbogățit concepte deja prezente În G³th³. Zamy³dxe "Zamya>d" Yașt (Yașt 19), conține În partea sa finală o expunere a principalelor concepte ale escatologiei zoroastriene, cu certitudine, o elaborare teologică a Învățăturii lui Zoroastruxe "Zoroastru
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
puternic favorizat de instaurarea Imperiului Ahemenid. Tendința de a depăși cultele locale, din care acesta era alcătuit, nu a dezrădăcinat totuși tradiția zoroastriană de pe teritoriul iranian, ci a făcut-o mai puternică și incisivă datorită orientărilor sale etico-filozofice (dualismul și speculațiile asupra Timpului-Destinxe "Destin"), a concepțiilor escatologice și a aspirațiilor soteriologice, În deplină concordanță cu spiritul vremii. Zoroastrismul, ca și iudaismul de după exil, nu s-a pierdut datorită exigențelor sale spirituale și etice care au alimentat noul climat religios și filozofic
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fixând totodată perioada În care Ahriman avea să domnească (Timpul limitatxe "Timpul limitat"), la Împlinirea căruia, cel de-al doilea fiu, Ohrmazd, va fi dobândit suveranitatea asupra creației. Este probabil vorba despre un mit cult, inventat de teologi, care reflectă speculațiile profunde și elaborate despre Timpul-Destinxe "Timpul-Destin", tributare unei religiozități astrale, În cadrul căreia trebuie să fi cântărit decisiv mai Întâi elementele mesopotamiene și apoi cele elenistice. Acest mit relevă un tip de determinism, fatalism și pesimism În confruntările din această existență
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
folosească o limbă inteligibilă, În principal engleza sau gujarati, În locul unei limbi care nu mai era Înțeleasă (avestica sau chiar pahlavi), dar căreia Îi era atribuită o eficacitate magică de către conservatori (Duchesne-Guillemin, 1962a, p. 376), care se bazau și pe speculații ocultiste venite din Occident (Boyce, 1979, pp. 198, 204; cf. infra); să se renunțe În cultul morților la practica oferirii alimentelor aduse ca jertfă, care să-i Întărească În călătoria lor În lumea de dincolo, și să se restaureze, În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
înrădăcinate în istorie. Vom înțelege imediat că o dogmă precum cea a întrupării trebuie neapărat să aibă o puternică legătură cu istoria concretă, pentru cel credincios, oarecum verificabilă. Afirmațiile centrale ale Noului Testament sunt într-adevăr fondate nu pe legende, speculații sau teorii abstracte, dar pe ceea ce primii martori au experimentat: „Ceea ce am auzit, ceea ce am văzut cu ochii noștri, ceea ce am privit și mâinile noastre au pipăit [...] vă vestim”, spune începutul Primei Scrisori a lui Ioan (1In 1,1). Situația
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
definiție, este generează ens, a fi produce fire, ființă. „Hypo-nimicul” posedă energeia, propensiunea spre act. Adică spre facere. Prin facere, a fi produce o nouă existență, care îi aparține. A fi duce, prin a face, la a avea. De la asemenea speculații metafizice, convorbitorii ajung (cu incitante ocoluri) la teoria textului. Textele (operele), demonstrează Mai Știutorul, sunt de două feluri: „născute” și „făcute”. Primele „se conjugă” cu a fi, celelalte cu a avea. În ambele cazuri există o „structură pre-textuală”. În primul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
capital politic enorm dacă un naționalist nu provine în proporție de 100 % din națiunea în numele căreia luptă. Sincerității lui nu i se acorda prea mult credit. Originile lui străine și numele oficiale ale familiei lui ajung ținta bătăii de joc. Baza speculațiilor asupra naționalității lui Iorga a fost neintenționat pusă de C. Sion. În lucrarea sa Arhondologia Moldovei, Sion, un boier nemulțumit și primul pamfletar român, și-a exprimat enervarea pentru faptul că vornicul Drăghici se ridicase din rîndurile boierilor mărunți, devenind
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]