11,293 matches
-
manifesta vreo atitudine critică urmărind să reducă nivelul de stress. Am muncit Împreună cu Întreg colectivul clasei pentru ca să funcționăm ca o mică comunitate terapeutică, am creat o atmosferă informală În activitatea educativă prin folosirea prenumelui copiilor. Copiii din clasă s-au străduit ca elevul B.F. să aibă parte de o primire caldă În fiecare dimineață și să-i adreseze salutări prietenești. Atunci când nu dorea să deschidă nici cartea, nici caietul foloseam “Jocul”: ”Eu deschid catalogul, cine deschide cartea mai repede decat mine
MODALITĂȚI DE SPRIJINIRE A COPIILOR CU TULBURĂRI DE COMPORTAMENT. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Elena DRĂGAN () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2176]
-
Iorgulescu, devenind în scurt timp o deviză sui-generis a generației optzeciste. Ea racorda în mod surprinzător producția tinerilor iconoclaști la un filon autohton de creație, în condițiile în care autorii înșiși exploatau, declarativ, la maxim retorica rupturii, în timp ce puterea se străduia să-i compromită, denunțându-i drept cosmopoliți, decadenți, anemici. Ce oferea în fapt I.L. Caragiale era rețeta convertirii cotidianului în literatură, a revalorificării materialelor joase, paraliterare, reportericești, în scrieri canonice. Schimbând ce era de schimbat, instantaneele din primul volum al
LACUSTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287735_a_289064]
-
C. Rădulescu-Motru ș.a., care vor alcătui ultima generație, „neojunimistă”, oarecum deosebită de cele anterioare; activitatea lor s-a desfășurat mai ales în prima jumătate a secolului al XX-lea, în diverse domenii (estetică, filosofie, filologie clasică, arheologie). Societatea s-a străduit să câștige partizani și în Transilvania, cei mai însemnați dintre aceștia fiind I.G. Meșotă și G. Munteanu (la Brașov), E. Brote și I. Bechnitz (la Sibiu). După dispute aprinse, avea să dobândească adeziunea majorității membrilor Societății studenților români „România jună
JUNIMEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287687_a_289016]
-
o călătorie spre centrul cuvântului (1980) și Henry James, Junior (1988), unde metoda practicată este în general eclectică, preponderent explicativă, din plăcerea de a instrui, luminând adesea fațete mai puțin cunoscute, îndeosebi sub aspectul biografiei spirituale a scriitorilor. Autorul se străduiește să țină pasul cu ultimele studii de critică, propunând de fapt lecturi posibile, dense, din perspectiva unui intelectual avid să informeze, totuși cu o anume timiditate în afirmarea opiniilor proprii. Foarte interesant sub raport documentar este volumul Paul Celan. Dimensiunea
SOLOMON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289787_a_291116]
-
sau Răsplata Sfintei Sâmbete sunt câteva basme semnificative, chiar dacă nu dezvoltă motive inedite. Trei i-au fost traduse în franceză de Jules Brun. Snoavele valorizează același ton popular vioi, ce le sporește savoarea. Se poate constata că S. s-a străduit, ca și Al. Vasiliu, I. G. Sbiera sau Ion Pop-Reteganul, să fie cât mai aproape de originalul popular, conformându-se astfel recomandărilor făcute de B. P. Hasdeu privind introducerea unui spirit științific în culegerea folclorului. SCRIERI: Popa Cinzeacă, București, 1886; Jupân
STANCESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289862_a_291191]
-
au comentat scrierile. S.-C. a tradus în românește cea mai mare parte a lucrărilor elaborate în limba rusă, aducându-le la forma definitivă. Împreună cu altele, concepute în graiul natal, le-a tipărit la Cernăuți cu ajutorul cuscrului său, Silvestru Morariu-Andrievici, străduindu-se, după pilda tatălui, să continue tradiția culturii românești în Bucovina („Eu cercai cu lira mea poetică să vorbesc limba patriei, să dezmierd acel odor scump, cum mama română mă dezmierda...”). Regele Carol I i-a conferit, în 1895, Medalia
STAMATI-CIUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289846_a_291175]
-
se vor adăuga și câteva apocrife). În introducerea tratatului Demonstratio de Christo et Antichristo (1987), Enrico Norelli deplânge, pe bună dreptate, lipsa unei monografii științifice, de dată recentă, despre Anticrist în scrierile Părinților din primele secole. Lucrarea de față se străduiește, între altele, să răspundă acestei dorințe a cercetătorului italian, încercând totodată să propună o abordare istorică și implicit teologică a personajului. Iată care sunt, pe scurt, etapele pe care le vom parcurge. În primul capitol vom prezenta „preistoria” creștină a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
statuie; Menandru, discipolul celui dintâi, mag renumit în Antiohia, și Marcion, predicator al doctrinei despre două divinități diferite: a Legii Vechi și a Legii Noi (1 Apol. 26 și 56; DT, 82). Pe scurt, „demonii despre care vorbim nu se străduiesc să facă altceva decât să îndepărteze pe oameni de Dumnezeu, Care i‑a creat și de Cristos, Primul‑Născut al Său. Astfel, pe cei ce nu sunt în stare să se ridice de la pământ, i‑au pironit și‑i pironesc
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Cam atât în privința dosarului cristologic. Scripturile însă, afirmă Hipolit în De Christo..., invocă același simbol al „leului” și pentru a vorbi despre adversarul lui Cristos. Exegetul se raportează la un mic dosar cuprinzând patru citate sau, mai bine zis, se străduiește să alcătuiască el însuși acest dosar (cap. 14‑15): Gen. 49,16‑17; Deut. 33,22; Ier. 8,16 și o profeție de origine necunoscută. Primul pasaj este citat, în manieră foarte sugestivă, dintr‑un alt „testament” (sau serie de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
direct din episodul descris la 4Rg. 2,11. De vreme ce profetul nu a murit, el trebuie să se întoarcă într‑o zi în mijlocul poporului său. Regăsim această credință mesianică în Evanghelii, iar, mai târziu, la Iustin. Victorin și Commodian se vor strădui să împace tradiția lui Ilie, singurul profet mesianic, cu cea care vorbește de un cuplu de profeți, așa cum vom vedea mai departe. Spre deosebire de Irineu (Adu. haer. V 28, 2), care identifica Anticristul cu fiara „ivită din mare” (Apoc. 13,2
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cel rău este înconjurat de semne și minuni mincinoase prin conlucrarea cu diavolul, părintele său (ϑ≅¬ Β∀ϑΔ∈Η ∀⇔ϑ≅¬ ∗4∀∃8≅Λ Φ0:γ ℘∀ 6∀ℜ ϑΞΔ∀ϑ∀ 6∀ℜ ∗Λ<ς:γ4Η Ργβ∗≅ΛΗ)” (6, 45). Origen se străduiește să vorbească în stilul lui Celsus, adică cel al unui medio‑platonician rafinat și tradiționalist. Din acest motiv, el îl asimilează pe „anticrist” unui vrăjitor ((≅0ϑΖΗ), săvârșitor de minuni mincinoase, personaj detestat într‑un astfel de mediu „luminat” și raționalist
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Alexandria (inclusiv la Denys). În plus, dacă nu ar fi avut în minte un anumit personaj istoric, nu înțelegem pentru care motiv Commodian și‑ar fi luat libertatea să modifice scenariul eshatologic furnizat de Apocalipsă, pe care, de altfel, se străduiește să o respecte pe cât este posibil. Dovadă este faptul că imediat după sfârșitul episodului taumaturgic, avându‑l protagonist pe Ilie‑Astyrius, el trece imediat la plural (v. 858). Moartea profetului/profeților este cerută în fața senatului de către iudei precibus et donis
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
explică prin acea diabolizzazione a lui Iulian în mediile creștine (cf. între altele, reacția lui Grigorie de Nazianz). Într‑adevăr, Pseudo‑Hipolit utilizează termenul apostates pentru Anticrist, termen care nu este prezent la Hipolit. Pe de altă parte, Gennari se străduiește să descifreze aluziile referitoare la cariera politică a tiranului eshatologic, referindu‑se la cariera istorică a lui Iulian (început de domnie mai degrabă favorabil creștinilor; răsturnare de situație; schimbare politică; „persecuție” foarte subtilă; conivență cu iudeii; tentativă de reconstrucție a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
oamenilor guvernatori aleși dintre demonii săi și își va uita cucernicia, făcându‑se pentru toți și în toată vremea, aspru, nemilos, iute cuprins de mânie, groaznic, agitat, înfricoșător, hidos, odios, respingător, sălbatic, ucigaș, plin de răutate. Va înmulți falsele minuni străduindu‑se să arunce în prăpastia pierzării tot neamul omenesc. Popoarelor care îl vor cinsti din pricina minunilor sale iluzorii le va vorbi cu glas de tunet, așa încât se va cutremura locul în care mulțimile vor fi adunate în jurul lui. „Popoare, seminții
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în demonstrații de măiestrie care îndepărtează de la subiect, fără însă a fi inutile, de aceasta numai remarcabilul Theodoret s‑a îngrijit mai mult ca oricine, nu doar în prezentul tratat, ci aproape în toate scrierile - foarte numeroase - în care se străduiește să lămurească sensul Sfintelor Scripturi”. Într‑adevăr, „episcopul exeget”, potrivit expresiei lui Jean‑Noël Guinot, a consacrat o bună parte a vieții sale comentariului unei părți importante din Vechiul Testament, precum și a tuturor epistolelor sfântului Pavel. Acest demers a fost pregătit
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
implicării acestor personalități, s‑ar fi creat imaginea, considerată eronată de autorul menționat, a unei stăpâniri dominate de o cruzime ieșită din comun. În realitate, această cruzime nu a depășit‑o pe cea din timpul altor domnii. Domițian s‑a străduit, după exemplul tuturor predecesorilor săi, să păstreze „mecanismul” imperial în stare bună de funcționare, luând măsuri ferme împotriva tuturor celor care ar fi încercat să o pună în pericol. În plus, Thomson arată că nici una dintre mărturiile epocii nu este
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
delimitări tematice și formule structurale croite astfel încât să aducă în ficțiune teza confruntării „noului” cu „vechiul”. Profitând de experiența frecventării mediilor muncitorești (în special, cel al lucrătorilor forestieri) ori imaginând situații referitoare la ilegaliști și activiști de partid, prozatorul se străduiește, totuși, să demonstreze că poate depăși literaturizările propagandistice. Prin urmare, el accentuează latura psihologică a intrigii, strecoară trimiteri simbolice (precum metafora bobului de grâu), vorbind despre înstrăinarea și inadaptabilitatea unor activiști, caută să fructifice în orizontul existenței materialul de obicei
SIMION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289684_a_291013]
-
judeca un accident de muncă (Șansa). Excepțiile, modeste, de la regula generală, tendențioasă, a viziunii schematice a lui S. sunt reprezentate de romanele Presimțirea zăpezilor, Grăuntele de grâu, când cade pe pământ și Despărțirea. Cu mai mult aplomb narativ, autorul se străduiește să nu mai literaturizeze tezist și se îndreaptă către alte arii de interes: în Presimțirea zăpezilor, într-un cadru doctrinar muncitoresc, are loc un conflict de tip tradițional, incluzându-i pe hoțul de zestre (Ion Cătare - „tânăr, frumos, perseverent”), fata
SIMION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289684_a_291013]
-
Societatea a contribuit la ridicarea unui monument funerar lui Aron Pumnul. O serie de conferințe literare au avut loc la Suceava, Rădăuți, Siret, Storojineț etc. Societatea a dispus și de un cabinet de lectură (înființat în 1879) și s-a străduit să aibă o revistă proprie: mai întâi foaia litografiată „Tinerimea română” (ianuarie 1892, redactor: C. Berariu), apoi „Încercări literare” (1892-1893, redactor responsabil: Șt. Bodnărescu). În cele din urmă s-au tipărit „Junimea literară” (redactor responsabil: Ion I. Nistor) din ianuarie
SOCIETATEA JUNIMEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289757_a_291086]
-
de asemenea, donații. La ocaziile festive membrii purtau o banderolă de mătase tricoloră care avea imprimat numele societății. Emblema, reprezentând „un stejar puternic bătut de uragan, în vârful unui munte”, sugera greutățile cu care se confruntau și pe care se străduiau să le învingă. Un ecou puternic a avut Războiul pentru Independență purtat de România în 1877. La aflarea veștii că puterile europene au recunoscut independența României se va organiza o adunare festivă cu un program artistic compus din piesele corale
SOCIETATEA DE LECTURA „IULIA”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289750_a_291079]
-
învia: „Dar dacă dorești să-l privești din nou [pe bărbatul tău] față către față - căci știu că aceasta îți este cea mai mare dorință -, păstrează-ți patul neatins de nici un alt bărbat, în cinste sfântă față de soțul tău, și străduiește-te din răsputeri să-ți trăiești viața la fel ca înainte, și astfel cu siguranță vei fi împreună cu el atunci când va veni ziua mutării tale în ceruri - nu pentru a viețui cu el cinci ani, cât ai viețuit aici, sau
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
57 și apare Într-o formă detaliată la pagina 127 a acestui volum șp. 221ț. Din ceea ce se Întâmplă În jurul nostru putem observa că natura lucrează În două sensuri: pe de o parte destructiv, iar pe de altă parte productiv, străduindu-se neîncetat să asigure echilibrul În toate. În această continuă transformare a materiei, elementele subtile generate pot manifesta uneori influențe negative asupra ființelor, cauzând astfel diverse boli. Știm de asemenea că forța de conservare și de vindecare a naturii (vis
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
s-au dovedit benefice și am menționat pe scurt efectele lor de orice tip. Am amintit și alte câteva remedii ce rămăseseră neverificate, notându-le ca atare. Neștiind cât timp mă voi putea bucura de continuitatea experimentelor mele, m-am străduit să descopăr În cel mai scurt timp proprietățile pe care le posedă majoritatea substanțelor menționate; În consecință, multe dintre ele au fost tratate superficial, neavând prea mult timp la dispoziție pentru a mă ocupa de fiecare În parte. Am preferat
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
În același timp mă linișteam la gândul că nu avusesem de ales, de vreme ce toate celelalte vase din port erau identice cu acesta și la fel de Încărcate. În lumina fulgerelor puteam zări, când și când, câteva dintre vasele escadronului nostru care se străduiau să Înfrunte valurile Înspumate și care fie se aflau pe creasta uriașă a talazurilor, fie se prăbușeau În abisurile mării. Atât timp cât acestea rămâneau În raza noastră vizuală, simțeam totuși o oarecare consolare - Însă curând dispărură toate. Cum nava era inundată
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
ani. Deși omul nu acuza dureri În zona respectivă și cu toate că nici un corp străin nu era perceptibil În vreo parte a membrului său, acesta continua să susțină cu Îndârjire că glontele Îi rămăsese Înfipt undeva În șold. Chirurgii cetății se străduiseră, ce-i drept, să-l convingă că, fie și În condițiile În care afirmațiile lui erau adevărate, ei tot nu l-ar fi putut vindeca. Pentru mine problema era una de decizie: dacă ar trebui sau nu să-i redeschid
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]