8,805 matches
-
cazul lui Erostrates, al cărui chip straniu s-a adâncit deja în inconștientul celui care, astăzi, suferă de anonimat. Dar se poate spune despre cineva dintre noi că este străin acestui simțământ și, deopotrivă, orgoliului care-l însoțește? 4. Întâmplări stranii. Borges Atunci când e vorba de lumea sensului, logica simplă ce operează cu două variante se dovedește ușor inutilă. Ceea ce întâlnim în viața de toate zilele - fapte, dispute și povestiri, atitudini - nu se distribuie în două categorii: cu sens și lipsite
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
urmă afirmație nu e în vreun fel ultima, un nume ultim. Aș observa aici că tetralema negativă lasă în urmă granița dintre cele cu sens și cele lipsite de sens. Mai ales prin ultima lemă, aduce în fața bunului simț ceva straniu: nici „nici sens, nici nonsens“. Te obligă să faci un pas înapoi, ca să-ți regăsești măcar provizoriu un punct de sprijin. În același timp, poate să descopere un cuprins uluitor, minunat, mai ales când o întâlnești într-o narațiune pe
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
enigmatic și ultimativ ca și aceasta. Drumul printr-un astfel de labirint nu seamănă deloc celui care te lasă să alegi, la nevoie, fie o direcție, fie alta. În ambele situații descrise de Borges, omul are în față ceva realmente straniu. Probabil că fiecare resimte, în felul său, prezența unui dincolo. Însă nimic nu mai lasă posibilitatea de a fi înțeles, nu mai este nici timp și nici loc pentru așa ceva. După ce închei lectura acestei povestiri, vezi că ai ignorat de la
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
bun început ceva lăsat la vedere. Căci, imediat ce așază titlul povestirii pe hârtie, Borges face o trimitere în subsolul paginii: . În consecință, revii cu încredere la paginile anterioare. Ce afli de fapt acolo? O altă povestire și un alt labirint straniu. Povestirea se intitulează Abenjacán El Bojarí, mort în labirintul său, fiind însoțită de un motto, un verset din Coran, XXIX, 41: . Versetul spune de fapt că acela care își caută un alt oblăduitor decât pe Dumnezeu este asemeni păianjenului care
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
trăi sub numele regelui, iar regele se poate vedea fără nume. În fața morții, însă, nu este nici una, nici alta, este ceva și totuși nu este. Ce doresc să spun în cele din urmă? Povestea fiecăruia dintre cei trei regi este stranie. Așadar, nu neobișnuită, ci de-a dreptul stranie. Primul dintre ei ridică un labirint fără nici o posibilitate omenească de salvare. Al doilea descoperă un labirint halucinant, deșertul însuși. Iar al treilea își află într-un labirint complicat refugiul vieții sale
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
vedea fără nume. În fața morții, însă, nu este nici una, nici alta, este ceva și totuși nu este. Ce doresc să spun în cele din urmă? Povestea fiecăruia dintre cei trei regi este stranie. Așadar, nu neobișnuită, ci de-a dreptul stranie. Primul dintre ei ridică un labirint fără nici o posibilitate omenească de salvare. Al doilea descoperă un labirint halucinant, deșertul însuși. Iar al treilea își află într-un labirint complicat refugiul vieții sale. Cu fiecare dintre aceste labirinturi ai în față
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
care, privit de la înălțime, se lasă traversat de șosele, caravane sau conducte. Nu e vorba, așadar, de reprezentarea sa în ordine fizică sau socială, ci de pustiul care se arată el însuși în cuvintele narațiunii de față. Tocmai acesta este straniu, dincolo de tot ce poate fi descris și cuprins cu mintea. s-ar putea numi cu un termen folosit de Rudolf Otto, anume mirum. Pustiul în care e părăsit regele Babiloniei se face locul unui mirum, întâlnirea sa produce imediat uimire
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
maurul înfricoșat de propria crimă, își ridică drept refugiu un labirint extrem de complicat. Se ascunde între zidurile sale și nu mai este văzut de nimeni. Or, intimitatea deplină a vieții cu moartea vorbește, în aceste cazuri, de prezența a ceva straniu. Socotim de regulă că viața și moartea se opun complet, nu au cum să coexiste în chip concret. Însă experiența labirintului - așa cum o percepe Borges - le face perfect coexistente. În adâncul labirintului, viața se moare, iar moartea se trăiește ca
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
se piardă, nume și semne, viață și moarte. Ne dăm seama că, în acest caz, sensul și negația lui se retrag deopotrivă. Iar dacă vorbim de nonsens, acesta apare ca unul necomun, incomprehensibil ca atare. În definitiv, imaginea labirintului apare stranie nu doar întrucât este neobișnuită. Nici întrucât ar fi sumbră, într-un aer sepulcral și misterios. Desigur, un asemenea labirint face ca viața și moartea să-și aparțină ca niciunde în altă parte. Însă acest lucru nu-l transformă într-
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
altul. Nu poți vorbi în acest caz de alternative reale, nici de un posibil interval între cele două variante. Cu atât mai puțin despre un „spațiu intermundiar“, ce ar lega lumi diferite, asemeni celui în care unii stoici situau făpturile stranii, daimonice, nici muritoare și nici nemuritoare, nici pământești și nici celeste. Toate acestea vor fi lăsate deoparte, fie ca simple posibilități abstracte, ireale, fie ca imagini bizare ale minții. Însă există și o altă situație ce ar trebui să ne
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
pătratului“ (983 a). Aceasta din urmă, incomensurabilitatea a ceva finit, va fi recunoscută până târziu ca un adevărat paradox. Deși limitată, diagonala 64 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 52. unui pătrat nu poate fi măsurată printr-un procedeu geometric. Aspectul straniu survine aici de două ori. Astfel, în primă instanță, „tuturor li se pare un lucru straniu ca să existe ceva care nu se poate măsura nici cu cea mai mică unitate de măsură“. Însă, în a doua instanță, „de nimic nu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
un adevărat paradox. Deși limitată, diagonala 64 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 52. unui pătrat nu poate fi măsurată printr-un procedeu geometric. Aspectul straniu survine aici de două ori. Astfel, în primă instanță, „tuturor li se pare un lucru straniu ca să existe ceva care nu se poate măsura nici cu cea mai mică unitate de măsură“. Însă, în a doua instanță, „de nimic nu s-ar mira mai mult un geometru decât dacă diagonala ar ajunge să fie comen surabilă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
dintre afirmațiile filozofilor sunt, într adevăr, prostești, inepte, fără sens. Sunt absurde în accepțiunea vulgară a termenului. Altele însă, mai ales în cazul celor care au dat de gândit, sunt absurde în altă accepțiune. Ele îți apar mai curând incomprehensibile, stranii. Cred că acesta este termenul potrivit: „stranii“. Par să apar țină unei alte lumi, străină cu totul celei din care vorbim în viața de toate zilele. Însă de ce anume sunt resimțite astfel, stranii? Nu știm ce motive deosebite au avut
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
inepte, fără sens. Sunt absurde în accepțiunea vulgară a termenului. Altele însă, mai ales în cazul celor care au dat de gândit, sunt absurde în altă accepțiune. Ele îți apar mai curând incomprehensibile, stranii. Cred că acesta este termenul potrivit: „stranii“. Par să apar țină unei alte lumi, străină cu totul celei din care vorbim în viața de toate zilele. Însă de ce anume sunt resimțite astfel, stranii? Nu știm ce motive deosebite au avut unii filozofi ca să spună acele lucruri, sau
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
accepțiune. Ele îți apar mai curând incomprehensibile, stranii. Cred că acesta este termenul potrivit: „stranii“. Par să apar țină unei alte lumi, străină cu totul celei din care vorbim în viața de toate zilele. Însă de ce anume sunt resimțite astfel, stranii? Nu știm ce motive deosebite au avut unii filozofi ca să spună acele lucruri, sau dacă măcar au avut motive. Nu știm nici dacă ei au înțeles întotdeauna ceea ce au spus. Cu toate acestea, au fost bine reținute, LIMITE ALE COMPREHENSIUNII
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
nici dacă ei au înțeles întotdeauna ceea ce au spus. Cu toate acestea, au fost bine reținute, LIMITE ALE COMPREHENSIUNII 69 56. preluate cu aviditate de alții, elogiate sau disprețuite, socotite uneori salutare. Au de venit astfel și mai ciudate, mai stranii. Și nu este în joc, de această dată, producerea ludică a ceva absurd. Filozofii la care se referă Cicero vorbesc serios și cu destulă gravitate, cel pu țin așa ne lasă a crede. Să amintesc, într-o paranteză, un episod
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
mai știe ce să creadă. Își dă seama însă, după cum afirmă imediat, că nu s ar putea spune ceva mai absurd. Nu contestă acestor vechi doctrine orice putere de comprehensiune, chiar o anume subtilitate (II, 60). Însă îi apar la fel de stranii ca și visele pe care caută să le explice. Puțin mai înainte, vorbind despre unii stoici, amintește felul în care ei înțelegeau decăderea unor ritualuri la Delfi: „spun că s-a risipit odată cu trecerea timpului puterea acelui loc“ (II, 57
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Față de această variantă, există o alta doctă, cu aparențe savante. Căci atras de unele doctrine în vogă, omul caută săși justifice rațional credințele sale excen trice. Caută să le ofere o anume legitimitate, încât uzează de explicații dintre cele mai stranii. Cu privire la vise, stoicii sunt siguri de puterea lor divinatorie. Numai că argumentele pe care le aduc sunt adesea contradictorii. nu-și mai pun întrebări cu privire la realitatea și limitele acestei puteri, nici cu LIMITE ALE COMPREHENSIUNII 71 privire la amestecul celor
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
în vis, pe câmpul de la Atina; nici o apariție din vis nu se poate explica decât prin acțiunea imaginilor“ (II, 67). O asemenea idee este ea însăși extravagantă, deși ajunge, la un moment dat, să fie văzută ca rezonabilă. Elementul ei straniu se ascunde în chiar credința ce o susține: „toate lucrurile reale au astfel de dubluri imaginare“. Cicero nu e dispus să-i dea crezare. Pe de o parte, vine cu un argument inteligibil, că există imagini ce nu au nici o
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
dramaturgia vieții comune, cotidiene. Anume, unele apariții și întâmplări ciudate îi atrag enorm pe oameni și îi delectează. Fie că este vorba de vise și vedenii, fie de întâmplări neobișnuite, oamenii sunt sensibili la așa ceva. Îi rețin mai ales aparițiile stranii, cele care anunță ceva prodigios (prodigium), un semn pre ves titor (ostentum) sau ceva miraculos (monstrum). În definitiv, oamenii gustă cu o plăcere aparte ceea ce este fără înțeles, aproape ca la teatru. Vor căuta să pună aceste apariții în relație
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
chestiune și un alt lucru. Cu fiecare nouă etapă în percepția de sine și a propriei lumi, devin active, după cum știm, alte imagini și credințe. Iar unele dintre credințele vechi - și ideile pe care le susțin - pot să apară atunci stranii sau fără loc. În consecință, vor putea fi considerate lipsite de sens. Este ceea ce se petrece de obicei când lumea celuilalt, a celui străin, aduce în față diferențe cu adevărat radicale. Astfel de diferențe nu sunt decât arareori resimțite ca
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
ar fi lipsită de orice sens. Doar că în astfel de pagini sensul ei, insesizabil în primă instanță, ar urma să fie regăsit altfel decât prin analiza logică a unor propoziții. APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 103 95. 14. Un oaspete straniu stă deja la ușă Am revenit la paginile lui Carnap întrucât acolo sunt delimitate câteva situații care, din punct de vedere formal, pot constitui moduri ale vorbirii absurde. Simțul logic ne face să tresărim ori de câte ori auzim despre Cezar că este
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
numește în Voința de putere, § 57) și întrevede ceea ce urmează. Recunoaște înainte de toate acest oaspete străin, venit de nu se știe unde și în stare să neliniștească pe oricine. „Nihilismul stă la ușă: de unde ne vine acest oaspete, cel mai straniu cu putință?“ (§ 1). Nu știi prea bine de unde vine, însă când constați că „valorile cele mai înalte se devalorizează“, că „lipsește răspunsul la întrebarea «de ce?»“, știi că deja este de față (§ 2). În fața ușii nu mai așteaptă acum o instanță
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
lumea sensibilă și contingentă a vieții. Acest lucru îi permite să vadă mai nuanțat lumea nonsensului, să consemneze cu răbdare aparițiile sale multiple, neașteptate. APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 115 103. Unele apariții ale nonsensului sunt pitorești, precum cele narative, altele stranii, mai ales cele poetice și religioase. Există moduri elevate, subtile, altele inocente. Unele vin cu pretenții docte, de pildă când omul de știință spune ceva precis despre o entitate vagă, indeterminată ca atare. Altele exprimă vise ciudate din timpul nopții
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
așa cum sunt „lipsă de sens“ și „nonsens“. Cele absurde nu mai păstrează o formă implicită de apartenență la sfera de posibilitate a sensului. Dimpotrivă, această sferă e lăsată acolo unde îi e locul, spre a se recunoaște, dincolo de ea, ceva straniu sau incomprehensibil. Când Kierkegaard vorbește despre paradoxul clipei în experiența religioasă, consideră că acesta este un paradox quia absurdum.<ref id="124">Søren Kierkegaard, Fărâme filozofice, traducere din daneză de Adrian Arsinevici, Editura Symposion, Iași, 1994, p. 68. Va face
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]