11,661 matches
-
al conștiinței sau o rezervație pentru ultimii mohicani ai premodernității. Oamenii tradiției devin o curiozitate. Atitudinea paseistă, de muzeograf a romanticului arată că actul de conservare a tradiției rămâne îndatorat unei perspective istoriste. Reconstrucția istoriei este facilitată de un operator subiectiv: sensus communis la Vico, der Geist („spiritul”) la Hegel, die Einfühlung („empatia”) la Schleiermacher, das Erlebnis („trăirea”) la Dilthey. Din acest motiv, individualismul implacabil al modernității rămâne nedepășit. Tradiția nu poate fi decât un obiect decorativ. Participarea tradiției la constituirea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
este un volum magnetic, halucinant și mai ales oportun 1. Paul Cernat, Ion Manolescu, Angelo Michievici și Ioan Stanomir, reuniți împreună cu H.-R. Patapievici într-un dialog despre marginile realității în „epoca de aur”, reconstruiesc în 462 de pagini matricea subiectivă pentru o reflecție încă atipică la noi. Tinerii autori sunt născuți probabil între finele anilor ’60 și începutul anilor ’70. Lumea pe care o evocă aici cu mult talent, într-un limbaj cinematografic de mare precizie și plasticitate, reprezintă un
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
încărcat de păcate nemărturisite. E singurul loc unde nu ceilalți sunt vinovați de toate relele, ci tu însuți, cel care, luând asupră-ți povara erorilor săvârșite, primești în schimb nemăsurata libertate de a nu mai greși.” Cu acest a priori subiectiv - care învăluie cu seninătate orice discuție asupra sensului culpabilității -, dl Baconsky reînnoiește problema „decomunizării” României printr-un util excurs istoric ce compară situația țărilor europene marcate de pactizarea cu fascismul interbelic. Între acestea, Franța sau Germania ar fi putut indica
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
în afară de o largă audiență. Optând pentru o scriitură fără etichetă și promițând o critică a modernității fără unghi specific de lectură, Patapievici depășește tentația elitismului care l-a urmărit multă vreme. Calitatea primă a volumului este una foarte modernă: pledoaria subiectivă pentru luciditate se conturează pe suprafața unui vast argument genealogic. Așa cum ne-a obișnuit, Patapievici discută autori faimoși, opere esențiale aparținând unor epoci distincte. Nicăieri erudiția nu sufocă elocvența, iar silogismele specifice unui discurs istoric sunt încununate de câteva splendide
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
moderni - a fost acceptată ca o componentă indispensabilă a oricărui discurs (la această concluzie revenind în secolul trecut hermeneutica fenomenologică)3. Clement Alexandrinul a văzut un simplu act de credință în recursul filozofilor la întemeierea principiilor ultime pe o percepție subiectivă 4. În polemica sa cu arianul Eunomie din Cyzic (†393), Sf. Grigorie de Nyssa își exprimă același scepticism cu privire la epistemologia fundaționalistă 5. În situl Revelației, se pare, dialectica nu are credit ultim: de aici geniul retoric, forța persuasivă și autoritatea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
narativă cere ca istorisirea poveștii revelației lui Dumnezeu să cuprindă atât kerygma apostolică, cât și dogma Bisericii. Întemeierea dogmelor nu se poate dispensa de recursul - complementar, firește - la istoricitate. Este imposibil de acceptat un discurs despre Sfânta Treime fără aproprierea subiectivă a revelației lui Hristos, percepută ca punct de acumulare a istoriei mântuirii. Sarcina teologilor este doar aceea de a putea transmite și de a interpreta semnificațiile acestei „metanarațiuni” într-o lume redusă la unități atomice aflate în raporturi de tip
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
fi (perceput ca dar) chiar nevoia unei întemeieri, ulterior prelungită în liturghia 3 continuă a existenței? Smulsă din contextul ei de apariție, care este tradiția și încredințarea personală despre un adevăr întrupat, viu, lucrător, comunitar și universal - nu cumva credința subiectivă riscă să repete, în cel mai bun caz, tragedia solitară a lui Søren Kierkegaard (1813-1855) - acest epitom neegalat al lucidității, ardorii și disperării protestante? Credința Bisericii nu ne descoperă mai degrabă Hristosul Scripturilor? Fiind fideli tradiției apostolice, pe El ne
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
se uită pe sine din dragostea nebună pentru aproapele și lumea întreagă. Slujitorii diavolului uită de aproapele și ignoră lumea pentru a-și sluji lor înșiși în chip nestingherit. În rugăciune și faptă, creștinii contemplă lumea ca pe o totalitate subiectivă. Istoria umanității, prin creația, căderea și restaurarea lui Adam, este solidară cu biografia fiecărui sfânt și a Trupului lui Hristos. Vectorul eshatologic al istoriei umanității este proiectat în laboratorul mistic al liturghiei Bisericii. De aceea, primii creștini au putut găsi
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a omului modern. După J.G. Herder (1744-1803), W. Dilthey (1833-1911) și M. Heidegger (1889-1976), hermeneutica fenomenologică din școala lui H.-G. Gadamer (1900-2002) a confirmat efectivitatea conștiinței istorice prin analiza limbajului ca mediu al oricărei reflecții și comprehensiuni. Atât încărcătura subiectivă, cât și depozitul de echivoc al rostirii - de la mimică și intonație până la expresiile verbale intraductibile - trasează limitele efortului nostru de comunicare și de construcție tematică a unei lumi. Nu doar idiomul național, ci mai ales limbajul cultural în care am
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
lucrurile veacului. Teologia istoriei n-ar trebui să devină niciodată o metaphysica specialis ce înlocuiește inspirația Duhului cu „omeneasca, prea omeneasca” explicație a realității. Iar dacă ne reamintim că istoricul își face întotdeauna treaba cu titlu de ipoteză, atunci aportul subiectiv al credinței în constituirea unei panorame a deșertăciunilor lumii este indispensabil. Memoria suferințeitc "Memoria suferinței" Interesul pentru istorie - slujit atât de bine în teologia ortodoxă de autori ca George Florovsky (1893-1979) sau John Meyendorff (1926-1992) - nu reprezintă doar prilejul unei
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
urmare, problema reprezentării, adică a conceptualizării abstracte, este secundară atunci când viața ireductibilă a persoanei marcate de evenimentul revelației este luată în seamă. Nu procesarea intelectuală a informației este cel mai relevant aspect al înțelegerii, ci totalizarea experienței într-un plan subiectiv care include laolaltă voință, afectivitate și conștiință morală. Kierkegaard este cel care recunoaște în posibilitate un conținut ontologic mai dens decât realitatea actualizată, iar această decizie va intra într-o neașteptată conjuncție cu marile voci ale tradiției fenomenologice europene. În
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
imprimă decât imaginea deșertului; ariditatea nisipului măsoară trecerea timpului cosmic; existența nu pare să aibă decât o consistență granulară. Când oftăm îngândurați și zicem „deșertăciunea deșertăciunilor, totul e deșertăciune”, nu facem decât să incriminăm lotul comun de ambiții și decepții subiective; pasiunile umanității atee sunt tot atâtea pietre de altar într-o jertfă colectivă cerută de idolii nevrozei. Din acestea se înalță, treptat, zidul plângerii noastre; acolo, omul deploră infinita caducitate a unei lumi prăbușite în uitare. Denunțul mondenitățiitc "Denunțul mondenității
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
recunoaște că izolarea atomistă sau autarhică a individului conduce spre catastrofă. Omul, atunci când se mărturisește, contestă mitul arogant al infailibilității. Astfel practicată, pocăința încetează să fie un act de mărturisire egocentrică, preocupată de grabnica dobândire prin asceză a unor virtuți subiective, însă indiferentă la soarta lumii pentru care Hristos, chip de rob luând, a suferit moarte pe cruce. Îndată ce constituția eclezială a persoanei este prezentă în gesturile oamenilor, revelația catolicității vieții în Hristos este și ea aproape. Pentru cel renăscut de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
canonului Scripturii s-a făcut în comunitățile de tradiție apostolică: fără această pecete însângerată, Biserica creștină n-ar mai propovădui pe Hristos Cel „după Scripturi” (recunoscut în Patima și Învierea Sa), ci ar trebui să inventeze - precum gnosticii - un Hristos subiectiv, imaginar, eonic, a cărui cunoaștere nu poate fi deschisă tuturor, ci doar unei elite de „emanați” sau „emancipați” (fie prin studiu filologic, fie prin revelații private). Cum altfel am putea înțelege rugăciunea Fiului: „Te slăvesc pe Tine, Părinte, Doamne al
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
constituie cadrele hermeneutice ale încercării lor. Chipul lui Hristos, învăluit în lumina Duhului, se va manifesta atunci ca icoană mișcătoare sau mozaic caleidoscopic în matricea unei Revelații perpetue. Dată fiind universalitatea acestor referințe, nu se mai pune problema unei restituiri subiective, de tip impresionist, a unui arhetip imaginar. Chipul lui Hristos, zugrăvit în culoare sau cuvinte, se va naște nu dintr-un exercițiu arbitrar al fanteziei, ci prin disciplina slujirii, prin rugăciune și ascultare. Astfel înțeleasă, „opera de artă” nu poate
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cultural. Un asemenea gest este deja coextensiv funcției primare a tradiției. Această transmitere cu reținere înzestrează orice comunitate mărturisitoare cu darul înainte-vederii, ascuțindu-i percepțiile, judecata și discernământul. Folosind un pretențios jargon fenomenologic, am putea spune că, prin suprapunerea intenției subiective a individualităților cu atenția pasivă a tradiției, se verifică vitalitatea Crezului unei adevărate comunități creștine 1. Prezența unor asemenea semafoare în traficul nostru cultural, care se resoarbe perpetuu într-un orizont spiritual - fie că este vorba despre traduceri, studii, eseuri
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
unui experiment cu mai multe rezultate posibile și cu șanse de realizare egale sau diferite. Astfel de probleme au condus la studierea măsurării utilității informației. Situația este destul de delicată dacă avem în vedere că utilitățile pot fi cuantificate în mod subiectiv ca funcții de mulți parametri. Conceptul de utilitate a informației, în sensul său cel mai larg, a apărut pentru prima dată pe la 1730 și aparține matematicianului elvețian Gabriel Cramer (1704-1752). Noțiunea a fost consacrată însă, cu precădere în direcția teoriei
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
vom cumula frecvențele rezultatelor care se repetă, atunci vom putea scrie sintetic experimentul menționat sub forma următoare. Putem calcula doar media generală anuală ponderată a fiecărui student după promovarea tuturor examenelor, știind că fiecare disciplină are o anumită importanță (evaluată subiectiv) în planul de învățământ (numărul de credite). Exemplul 4.5. Studenții unui an de studiu au susținut într-un an de studiu zece examene. Disciplinele examenelor au anumite ponderi (credite, în total 60) în planul de învățământ. Să considerăm trei
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
și mai importante. De asemenea, ele vă oferă o metodă unică de însănătoșire cu ajutorul reflexologiei. Reflexologia este o metodă naturală de vindecaretc "Reflexologia este o metod\ natural\ de vindecare" „Terapia zonală este o metodă științifică, atât din punct de vedere subiectiv, cât și obiectiv”, susține medicul W.D. Chesney. „Adică pacientul care folosește terapia zonală (reflexologia) știe că a obținut rezultate, iar ceilalți observă la el o îmbunătățire a stării de sănătate.” Nu există și nu se vor găsi niciodată substitute
Reflexologie palmară. Cheia sănătății perfecte by Mildred Carter, Tammy Weber () [Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]
-
6.4.1. Metodele tradiționale de evaluare 109 6.4.2. Metodele alternative de evaluare 111 6.5. Particularitățile evaluării în învățământul juridic 113 6.5.1. Itemii obiectivi 113 6.5.2. Itemii semiobiectivi 114 6.5.3. Itemii subiectivi (cu răspuns deschis) 115 6.6. Erorile și fluctuațiile în notare scoase în evidență de practica evaluativă 116 6.7. Sistemul de autoevaluare în învățământul juridic 117 6.8. Rolul profesorului în procesul de evaluare 117 Bibliografie 118 Capitolul 7
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
sunt puse la dispoziția studenților, cursanților și a tuturor celor interesați modele variate ale unor structuri de conținut din domeniul științelor juridice, sub formă de proiecte didactice.) Importanța operaționalizării obiectivelor predării științelor juridice este dată de faptul că: • elimină interpretarea subiectivă; • garantează respectarea finalităților proiectate; • orientează profesorul în activitatea de proiectare; • ajută la o mai bună diagnoză a dificultăților în învățare; • se pot converti foarte ușor în instrumente de evaluare. De foarte multe ori însă, formularea în termeni operaționali presupune și
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
ca disciplină socială, categoriile de norme juridice, izvoarele de drept, tipurile de raporturi de drept și rolul persoanelor fizice și juridice ca subiecte de drept. Elementele de drept civil vizează dreptul civil ca ramură de drept, raportul juridic civil, drepturile subiective, recunoașterea diferitelor categorii de bunuri, principalele contracte de drept civil, precum și rolul contractului ca principal izvor de obligații civile. Elementele de drept comercial vizează, în principal, actele și faptele de comerț, categoriile de comercianți, procedura juridică pentru constituirea, funcționarea și
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
învățământ: F1 - folie transparentă privind drepturile și îndatoririle cetățenilor; F2 - folie transparentă privind categoriile de norme juridice; F3 - folie transparentă privind izvoarele de drept; F4 - folie transparentă privind tipurile de raporturi de drept; F5 - folie transparentă privind tipurile de drepturi subiective; F6 - folie transparentă privind categoriile de bunuri; F7 - folie transparentă privind categoriile de contracte de drept civil; F8 - folie transparentă privind categoriile de comercianți; F9 - folie transparentă privind categoriile de contracte comerciale; F10 - folie transparentă privind formele de răspundere ale
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
și de infracțiunile relative la siguranța persoanei (loviri, alte violențe). 4. Compararea de către studenți a asemănărilor și deosebirilor infracțiunii de „tâlhărie” cu/față de infracțiunea de „șantaj”. 5. Caracterizarea trăsăturilor caracteristice ale: - elementului material al faptei; - urmăririi imediate; - momentului consumativ; - laturii subiective; - laturii obiective. privind infracțiunea de „tâlhărie”. 6. Valorificarea potențialului intelectual al studenților. • afective - caracteriale: 1. Sensibilizarea studenților față de astfel de acte sau fapte dăunătoare desfășurării în condiții normale a vieții sociale. 2. Dezvoltarea simțului critic și a spiritului civic privind
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
5. Particularitățile evaluării în învățământul juridictc "6.5. Particularitățile evaluării în învățământul juridic" Pornind de la constatările profesorilor M. Manolescu, A. Stoica, Yvan Abernot, I.T. Radu și de la criteriul obiectivității în notare, itemii se clasifică în: • itemi obiectivi; • itemi semiobiectivi; • itemi subiectivi. 6.5.1. Itemii obiectivitc "6.5.1. Itemii obiectivi" • reprezintă componente ale testelor de progres, în special ale celor standardizate; • au obiectivitate ridicată în măsurarea/evaluarea rezultatelor învățării; • nu necesită scheme de notare detaliate; • punctajul se acordă sau nu
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]