5,059 matches
-
-mi trec pe hârtie ideile pe care le am în privința moralei (...). Unul dintre motive este acela că nu există sursă mai bună din care ticăloșii să-și poată mai cu ușurință alimenta pretextele calomniei. Iar un altul este că numai suveranii sau cei autorizați de către aceștia sunt îndreptățiți să se amestece și să pună ordine în moravurile celorlalți.“ Iar eu de ce pălesc, în loc să plâng? * Clipele dezolării, pe care le încoronăm cu iluzia lucidității ultime, sunt o farsă lipsită de echivoc. Pe
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
unui „cuplu“ în care mortul a trădat o „iubire“ sinistră. Îndrăgostitul ar fi în stare să se lase ucis cu zâmbetul pe buze; neantul parfumat îi ține loc de paradis, se află în posesia unui adevăr sătul de constrângerile vieții, suveran, și care știe să își facă victimele mai fericite decât le-a făcut condiția lor de om. Criminalul este agentul unui adevăr defa vorizat, discri minat, care, deși se manifestă în mod universal și domină impulsurile materiei, ale încarnării, simte
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
în momentul în care i se dă să ridice o viață. * Dacă ai fi cu adevărat lucid, ai rosti exact cuvintele prin care gândul ar înfrânge moartea. * Inimaginabilul dispreț al celui care, distrugând lumea, s-ar proclama pe sine unic suveran - sau durerea acordată cu arta nebunului, disponibilitatea irațională pentru oricând o mie de alte lumi perfectibile, însă niciodată dragos tea pentru o ființă față de care existența ar echivala cu ruperea unei flori-unicat. * După sinuciderea lui Nero a urmat asasinarea feroce
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
jurămîntului depus în fața reginei, toți membrii Camerei Lorzilor vor trebui să semneze un angajament scris de cinste și integritate. Principiile nu admit excepții, ar putea spune unii. Dar, pînă de curînd, se presupunea că persoanele desemnate să fie sfătuitori ai suveranului erau deja suficient de cinstite și integre pentru această sarcină. Se credea că ele sînt recrutate din grupuri care și-au însușit un anumit cod al onoarei. Nu mai e valabil, constată autorul, adăugînd că doar unul dintre colegii săi
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
în Dumnezeu! Dar nu știm dacă și reciproca mai e valabilă. Sufletele pot fi pustiite și de o prea dietetică evlavie. Visul poate fi liftul spre transcendență. O religie dispare, când oamenii nu-și mai pot primeni idolii. Ca orice suveran, și Dumnezeu ne-a dat pe mâna subalternilor. Nu de Dumnezeu mă tem, ci de ambasadorii lui. Rugăciunea - o depeșă fără confirmare de primire. Speranțele noastre continuă să fie pilonii de susținere a cerului. Din nefericire, egoismul pare cea mai
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
noi. Poezia actuală transferă criza condiției umane în imperiul limbajului. Marii creatori sunt asistați de inspirație. Și de revelație divină. Noile tiraje ale cărților de literatură vorbesc despre ruptura căscată între scriitori și lumea lor. Poeții de curte uită că suveranul lor este cititorul, nu regele. Oricât ai fi de bun, curajul în artă nu poate dobândi valoare estetică. Scriitorul actual aruncă în spate spre cititor ba o oglindă, ba un pieptene, ori fuioare de metafore abracadabrante. În artă, sugestia e
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
și că un nou peisaj însorit, chiar uscat, fără urmă de ploaie, i se înfățișă în toată splendoarea și măreția. Cât vezi cu ochii culturi de viță, de toate soiurile, unele aliniate precum militarii din gărzile regale când dau onorul suveranului. E bine că piatra nu a bătut și aici, ar fi distrus truda bieților oameni năpăstuiți!, auzi vocea mamei lui Florin pe care o recunoștea deja. Trenul încetinește pe neobservate. Stația Mărășești. Iată și Mausoleul pe partea stângă. Aici a
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
în dimineața primei zile de Paști, la numai câteva ore după ce cu mic cu mare s-au întors de la slujba de Înviere a Domnului. Îmbrăcați în straie de sărbătoare, cu ouă roșii în mâini, în jurul mesei încărcată cu cozonaci, bunica, suveranul din umbră al familiei, împreună cu părinții, cu frații și surorile mai mici, gălăgioși ca de obicei, sărbătoreau evenimentul când, la geamul de la ușă, o căciulă rusească apăru deasupra perdelei. Precis era un militar rus! Dorea și el, sărmanul, să facă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
persoanei neînduplecate, raționale și realiste din cale-afară, ce privește mereu totul rece și calculat, cu detașarea remarcabilă a omului care se știe, de departe, superior în situații delicate sau limită. Tocmai de aici, izvora la ea un dispreț cu totul suveran și o conduită neabătută din drumu-i, ca o locomotivă. Poate, de aceea, vorbele de tristă emoție și însoțite și de câteva lacrimi ale Adrianei nici nu părură că-i aduc ei vreo atingere, măcar cât de mică... - Și de ce, mă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Îmbucurătoare, observă Rowe. — Propagandă! replică individul. — Chiar nu doriți puțin cozonac? Îl Întrebă doamna Purvis. — Poate că domnul dorește mai degrabă un biscuit... Îmi plac cozonacii, cînd sînt bine făcuți, Îi tăie vorba individul, de parcă gustul lui ar fi fost suveran, și strivi pe podea mucul de țigară. — Bine, adu-ne cozonacul, doamnă Purvis. Și ceainicul. Individul Își răsuci În fotoliu trupul scălîmb, așa fel ca s-o poată vedea pe doamna Purvis aducînd cozonacul. Era limpede că-i plăceau cozonacii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Încearcă să se joace cu un yoyo. Pentru prima oară În Îndelungata mea carieră, Îmi găsisem nașul. Fusesem curățat de coajă, tăiat felii, fiert, Împănat și servit ca garnitură. Mă simțeam ca un frizer regal care tocmai a ciopârțit urechea suveranului. Ca un dresor de purici dând spectacole Într-o canisă. Ca un balon plutind printr-un poligon de tir . Nu-mi rămânea decât să trag obloanele și să mă apuc de o altă meserie, poate curățător de tancuri petroliere sau
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
acoperit același adevăr în limbajul oblic al alegoriei. El imaginează un Machiavelli acuzat și adus pe rug și care, apărîndu-se, uimit, ar spune: "Eu nu știu pentru ce vor să mă ardă, pentru a fi scris despre acțiunile obișnuite ale suveranilor după povestirile tuturor istoricilor? Dacă ei nu sînt pedepsiți pentru ceea ce fac, trebuie să fiu pedepsit eu pentru că am spus-o?" Iar cînd era pe punctul de a fi disculpat, i s-a adus o nouă învinuire: "aceea de a
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
e încă o notă definitorie pentru viziunea antiutopică. Diferența de perspectivă e hotărîtoare. Toate ideile florentinului sînt întemeiate pe istoria adevărată. Deliberat, el se distanțează de procedeele fabulatorii ale utopicilor, preferind "simplei închipuiri" "adevărul concret al faptelor". Presimțind că un suveran îl va contrazice, Machiavelli nu recunoaște nici o valoare operelor de laudă dedicate principilor, de aceea își propune să facă o carte în care "să scrie lucruri folositoare pentru cei care le înțeleg". Sintagmele prin care Aristotel definea reflectarea în literatură
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
douăsprezece mii de soldați de infanterie și cincisprezece mii de oameni călări, de care depinde siguranța și forța statului lui. Lăsînd la o parte orice altă preocupare, principele trebuie să-și păstreze în primul rînd prietenia armatelor lui. Tot așa suveranul Egiptului, al cărui stat este cu totul în mîna soldaților, trebuie să-și păstreze prietenia lor, fără a ține seama în nici un fel de popor. Și este de observat că acest stat al sultanului se deosebește în întregime de toate
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
distrugă tirania. Nu ar fi fost potrivit pentru Machiavelli să spună că popoarele au găsit necesar, pentru liniștea și conservarea lor, să aibă judecători care să regleze diferendele dintre oameni, protectori împotriva dușmanilor, care să-i mențină în posesia bunurilor, suverani care să unească interesele diferite într-un singur interes comun; că mai întîi au ales, dintre ei, pe cei pe care i-au considerat cei mai înțelepți, cei mai drepți, cei mai dezinteresați, cei mai umani, cei mai curajoși, pentru
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
întîi au ales, dintre ei, pe cei pe care i-au considerat cei mai înțelepți, cei mai drepți, cei mai dezinteresați, cei mai umani, cei mai curajoși, pentru a-i conduce. Justiția (s-ar spune) face principalul obiect al unui Suveran; el guvernează deci binele oamenilor, pe care trebuie să-l pună mai presus de orice alt interes. Ce devine atunci ideea de interes, mărire, ambiție și despotism? Se întîmplă că Suveranul, departe de a fi stăpînul absolut al oamenilor care
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Justiția (s-ar spune) face principalul obiect al unui Suveran; el guvernează deci binele oamenilor, pe care trebuie să-l pună mai presus de orice alt interes. Ce devine atunci ideea de interes, mărire, ambiție și despotism? Se întîmplă că Suveranul, departe de a fi stăpînul absolut al oamenilor care se află sub conducerea lui, nu este în fapt decît primul slujitor al lor. Deoarece mi-am propus să resping aceste principii pernicioase pe rînd, îmi rezerv dreptul de a vorbi
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
al lor. Deoarece mi-am propus să resping aceste principii pernicioase pe rînd, îmi rezerv dreptul de a vorbi despre ele pe măsură ce fiecare capitol îmi va oferi ocazia. Trebuie să spun, totuși, în general, că ceea ce am arătat despre originea suveranilor face acțiunea uzurpatorilor mai atroce decît ar părea, dacă s-ar considera simpla lor violență; deoarece ei contravin cu totul intenției oamenilor care și-au ales suverani pentru ca aceștia să-i apere și care nu li s-au supus decît
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ocazia. Trebuie să spun, totuși, în general, că ceea ce am arătat despre originea suveranilor face acțiunea uzurpatorilor mai atroce decît ar părea, dacă s-ar considera simpla lor violență; deoarece ei contravin cu totul intenției oamenilor care și-au ales suverani pentru ca aceștia să-i apere și care nu li s-au supus decît cu această condiție; în timp ce, supunîndu-se uzurpatorului, ei se sacrifică pe ei înșiși și toate bunurile lor pentru a hrăni avariția și toate capriciile unui tiran. Nu există
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
el să se gîndească și la fericirea poporului său. Un popor mulțumit nu se va gîndi la revoltă; un popor fericit se teme mai mult să-și piardă conducătorul, care este în același timp binefăcătorul lui, decît se poate teme Suveranul însuși că i-ar putea slăbi puterea. Olandezii nu s-ar fi revoltat niciodată împotriva spaniolilor dacă tirania acestora n-ar fi ajuns la un exces atît de evident, încît olandezii nu puteau deveni mai nenorociți decît erau deja. Regatul
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
să aibă visuri de mărire? În virtutea a ce își croiește planul de a-și ridica puterea pe mizeria și pe distrugerea celorlalți oameni? Și cum poate crede că va deveni ilustru făcînd din ei niște nenorociți? Noile cuceriri ale unui suveran nu fac statele pe care le stăpînesc deja nici mai opulente, nici mai bogate, supușii lui nu profită cu nimic de pe urma lor și el se înșală imaginîndu-și că va deveni mai fericit. Cîți principi n-au cucerit, prin generalii lor
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
țara cucerită să fie trimise trupe care, prin disciplină și ordine, nu vor mai putea oprima populația, nici conduce orașele unde se vor afla în garnizoane. Această politică este mai bună, dar ea nu putea fi cunoscută pe timpul lui Machiavelli; suveranii nu întrețineau armate mari; trupele erau, în majoritate, o adunătură de bandiți care în mod obișnuit nu trăiau decît din violențe și tîlhării. Nu se cunoșteau pe atunci trupele ținute continuu sub drapel, pe timp de pace, stagiile, cazărmile și
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
tot astfel a procedat Clovis, primul rege barbar care s-a creștinat. El a fost imitat de alți cîțiva principi, nu mai puțin feroce: dar ce diferență între acești tirani și un om onest, care ar fi mediatorul acestor mici suverani și ar pune capăt diferendelor pe cale amiabilă, cîștingîndu-le încrederea prin probitatea lui și prin seninele unei imparțialități perfecte în disputele lor, printr-o dezinteresare totală pentru persoana sa. Prudența lui l-ar face un tată pentru vecinii săi, în loc de opresorul
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
un despotism absolut, cu puternice rădăcini, este mijlocul cel mai sigur pe care-l poate avea un principe pentru a domni fără tulburări și pentru a rezista viguros dușmanilor. În timpul lui Machiavelli, nobilii erau încă socotiți în Franța niște mici suverani, care împărțeau întrucîtva puterea cu principele, ceea ce dădea naștere la sciziuni, ducea la întărirea partidelor și pregătea frecvente revolte. Nu știu, totuși, dacă marele sultan nu este cumva mai expus riscului detronării decît un rege al Franței. Diferența dintre ei
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
și apreciați de către francezi, care au guvernat succesiv acest imperiu, au profitat de maximele lui Machiavelli pentru a-i da jos pe cei mari și de cunoașterea specificului nației pentru a deturna pericolele frecvente cu care ușurătatea francezilor amenința pe suverani fără încetare. Cardinalul Richelieu nu urmărea, prin politica lui, decît slăbirea puterii celor mari, pentru a întări puterea regilor și a o folosi ca bază în toate partidele statului. Aceasta i-a reușit atît de bine, încît astăzi n-au
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]