4,883 matches
-
cu nemulțumirea seniorilor rurali care se plâng de faptul că pământurile sunt abandonate. Nimeni nu mai vrea să trăiască din munca cinstită, toți aleargă la curte pentru a fi înnobilați și a lenevi în pace. Toți vor să fie „ai suveranului”. Dar Gil Vicente atrage atenția și asupra condițiilor mizerabile în care trăiește țăranul, victima a seniorului feudal. În "Auto da Barcă do Inferno" (Auto-ul bărcii infernului), plugarul, care, ca și seniorul, se consideră fiul lui Adam, se plânge: „Noi
Gil Vicente () [Corola-website/Science/310071_a_311400]
-
devenit Adolphus Cambridge, Marchiz de Cambridge. Alții cum ar fi Prințesa Marie Louise de Schleswig-Holstein și Prințesa Helena Victoria de Schleswig-Holstein, au încetat să-și mai folosească în titlu denumirile teritoriale. Regele a restricționat titlul de "Alteța Sa Regală" pentru copiii suveranului, copiii copiilor suveranului iar pentru cel mai mare fiu al suveranului titlul de Prinț de Wales. Când Țarul Nicolae al II-lea, verișorul primar al regelui (mamele lor erau surori) a fost răsturnat în urma Revoluției Ruse din 1917, guvernul britanic
George al V-lea al Regatului Unit () [Corola-website/Science/310244_a_311573]
-
Marchiz de Cambridge. Alții cum ar fi Prințesa Marie Louise de Schleswig-Holstein și Prințesa Helena Victoria de Schleswig-Holstein, au încetat să-și mai folosească în titlu denumirile teritoriale. Regele a restricționat titlul de "Alteța Sa Regală" pentru copiii suveranului, copiii copiilor suveranului iar pentru cel mai mare fiu al suveranului titlul de Prinț de Wales. Când Țarul Nicolae al II-lea, verișorul primar al regelui (mamele lor erau surori) a fost răsturnat în urma Revoluției Ruse din 1917, guvernul britanic a oferit azil
George al V-lea al Regatului Unit () [Corola-website/Science/310244_a_311573]
-
Marie Louise de Schleswig-Holstein și Prințesa Helena Victoria de Schleswig-Holstein, au încetat să-și mai folosească în titlu denumirile teritoriale. Regele a restricționat titlul de "Alteța Sa Regală" pentru copiii suveranului, copiii copiilor suveranului iar pentru cel mai mare fiu al suveranului titlul de Prinț de Wales. Când Țarul Nicolae al II-lea, verișorul primar al regelui (mamele lor erau surori) a fost răsturnat în urma Revoluției Ruse din 1917, guvernul britanic a oferit azil pentru Țar și familia lui dar înrăutățirea condiților
George al V-lea al Regatului Unit () [Corola-website/Science/310244_a_311573]
-
română având ordine stricte să nu răspundă niciunei provocări. După ce Kremlinul a înaintat României ultimatumul de cedare a Basarabiei și nordului Bucovinei, Ion Antonescu l-a vizitat pe regele Carol al II-lea, la 1 iulie, și i-a prezentat Suveranului un Memoriu în care sublinia: România a cerut sprijinul englezilor, iar guvernul britanic a răspuns că va considera orice pierdere teritorială a românilor ca fiind temporară. Dintre toți aliații regionali cu care România avea tratate de cooperare militară, doar Turcia
Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord () [Corola-website/Science/308984_a_310313]
-
permis luxul să meargă la vânătoare de elefanți în Africa, într-un moment în care țara sa se confrunta cu grave probleme financiare (în aprilie 2012, rata șomajului în Spania a fost de 23% și aproape de 50% în rândul tinerilor) Suveranul a suferit un accident la safari și a fost nevoit să se întoarcă de urgență la Madrid, unde a fost operat de urgență la șoldul drept. "El País" a estimat costul total al excursiei de vânătoare la 44.000 euro
Juan Carlos I al Spaniei () [Corola-website/Science/309110_a_310439]
-
de la Rio de Janeiro, iar în 1993 a fost numit în Comitetul consultativ al Națiunilor Unite și consilier pentru dezvoltare durabilă al Băncii Mondiale. Prima vizită a lui Cousteau în România a avut loc în octombrie 1966, împreună cu Rainier III, suveranul Principatului Monaco, însoțit fiind și de vechiul său colaborator Jean Alinat. La Constanța, cu ocazia încheierii lucrărilor Adunării Generale a Comisiei Internaționale pentru Cercetarea științifică a Mării Mediterane (CIESMM), Jacques-Yves Cousteau a fost ales Secretar general al acestui important for
Jacques-Yves Cousteau () [Corola-website/Science/309133_a_310462]
-
o luptă îndârjită cu "„centralismul”" unuia dintre cei mai capabili comandanți de oști ai lui Alexandru Macedon, Seleucos, care a cucerit în ultimul deceniu al sec IV î.e.n. pe foștii satrapi iranieni. La sfârșitul anilor 20 sec. III î.e.n. Artabazan, suveranul Atropatenei, conducător remarcabil de oști și om de stat, a fost obligat să recunoască puterea superioară a lui Antioh II, urmașului lui Seleucos. Totuși, așa după cum atestă izvoarele scrise, deja în anii 60 sec II î.e.n., se poate chiar și
Atropatena () [Corola-website/Science/309140_a_310469]
-
Manna s-au ocupat nu numai de recucerirea pământurilor ocupate, dar și de unirea într-un stat unitar a populației împrăștiată în diferite regiuni. În anii 20 sec. IX î.e.n. Manna deja ocupa o parte însemnată din teritoriul Urmia. Puterea suveranului era destul de mare, deși se limita la diverse organe din societatea gentilică. În Manna exista aristocrația influentă - gentilică și militară; deja au apărut aici contradicții sociale adânci, se ducea lupta atât în interiorul clasei dominante cât și între conducătorii de la vârf
Manna () [Corola-website/Science/309167_a_310496]
-
luptei îndârjite împotriva incursiunilor permanente ale împăraților asirieni și Urartului vecin. O luptă îndârjită pentru posedarea raionului Urmia a izbucnit între cele două state puternice, Asiria și Urartu la sfârșitul sec. IX- începutul sec. VIII î.e.n. În timpul domniei lui Menua, suveranul Urartului, si fiului acestuia, Arghiști, urarții au construit numeroase cetăți pe teritoriul Manna și în regiunile învecinate din Azerbaidjanul de Sud. Cu toate pierderile însemnate în urma războaielor cu Urartu, Manna a continuat luptele. Folosindu-se de lupta dintre Asiria și
Manna () [Corola-website/Science/309167_a_310496]
-
în viața din regiune au început sa-l joace triburile iraniene venite din stepele sudice rusești, care au năvălit aici, probabil, la granița dintre mileniile II și I î.e.n. Manna și-a extins într-o măsură însemnată posesiunile în perioada suveranului Ahșeri (care a condus țara până în anii 50 sec. VII î.e.n.). Cu conducătorul Mannei s-au răfuit atât urarții cât și asirieni. Totuși înflorirea ținutului Manna nu a durat mult timp. Războiul fără succes a înăsprit și mai mult situația
Manna () [Corola-website/Science/309167_a_310496]
-
conducătorul Mannei s-au răfuit atât urarții cât și asirieni. Totuși înflorirea ținutului Manna nu a durat mult timp. Războiul fără succes a înăsprit și mai mult situația tensionată din țară. A izbucnit răscoala care s-a încheiat cu moartea suveranului Ahșeri. Ualli, cel care i-a urmat la tron, a trecut de partea asirilor și Manna a fost alături de asiri în lupta împotriva midienilor. Ultima mărturie despre Manna din cunoscuta „"Cronică Ghedda"” se referă la anul 616 î.e..n.
Manna () [Corola-website/Science/309167_a_310496]
-
Cooper în "High Noon". Kelly a condus delegația SUA la Festivalul de Film de la Cannes din aprilie 1955. În timpul Festivaului, ea a fost invitată să participe la o sesiune foto la Palatul din Monaco cu Prințul Rainier al III-lea, suveranul principatului. După o serie de întârzieri și complicații, Kelly l-a întâlnit pe prinț în Monaco. La momentul întâlnirii ei inițiale cu Rainier, Kelly avea o relație romantică cu actorul francez Jean-Pierre Aumont. La întoarcerea în America, Kelly începe să
Grace Kelly () [Corola-website/Science/309195_a_310524]
-
azeră "Oaia neagră" după steagul tribului), sau Karakoyunlu ("Karakoiunlu"), a fost un stat turcomano-azer șiit medieval din Asia de Sud-Vest, care a axistat aproximativ între anii 1375 - 1468. În acest stat se vorbea în oghuza estică, cunoscută actual precum azeră. Suverani: În anul 1380, conducătorul confederației tribale turcice Qaraqoyunlu, "Qara Məhəmməd"' (în azeră „"Mahammad cel Negru"”) a ocupat ținuturile din jurul lacului Van. După moartea conducătorului l-a înlocuit fiul lui, Qara Yusif, care imediat s-a înfruntat cu pericolul timurid. În
Statul Qaraqoyunlu () [Corola-website/Science/309211_a_310540]
-
a ocupat ținuturile din jurul lacului Van. După moartea conducătorului l-a înlocuit fiul lui, Qara Yusif, care imediat s-a înfruntat cu pericolul timurid. În aceeași perioadă în partea sudică a Azerbaidjanului exista statul Djelairid cu capitală în Tabriz (1341-1410). Suveranul acestui stat după anul 1382 era sultanul Ahmad. În 1386, Tamerlan a ocupat Tabrizul și de acolo a înaintat spre Șirvan, Karabah și Derbend, lăsând în urma sa doar jafuri și distrugeri. Qara Yusif Qaraqoyunlu a încheiat pace cu suveranul djelairid
Statul Qaraqoyunlu () [Corola-website/Science/309211_a_310540]
-
1341-1410). Suveranul acestui stat după anul 1382 era sultanul Ahmad. În 1386, Tamerlan a ocupat Tabrizul și de acolo a înaintat spre Șirvan, Karabah și Derbend, lăsând în urma sa doar jafuri și distrugeri. Qara Yusif Qaraqoyunlu a încheiat pace cu suveranul djelairid sultan Ahmad, care rămăsese fără țară, impotrivă lui Tamerlan. În 1392, forțele unite ale aliaților au suferit o înfrângere mare și Qara Yusif a fost obligat să părăsească domnia. El a fost un om cu caracter și în 1394
Statul Qaraqoyunlu () [Corola-website/Science/309211_a_310540]
-
și Qara Yusif au fost obligați să se refugieze în Egipt ca să obțină ajutorul sultanului mameluc. Temându-se însă de furia lui Tamerlan, sultanul Egiptului i-a aruncat în temniță. După moartea lui Tamerlan (1405), sultanul Egiptului îi elibereză pe suveranii refugiați, sultan Ahmad Djelairi și Qara Yusif Qaraqoyunlu. Sultanului djelairid Ahmad, care deja obținuse Bagdadul, mai întâi ocupă Tabrizul. Dar, nici sultanul Ahmad nu a reușit să-și păstreze puterea și Tabrizul a fost ocupat de fiul lui Miranșah, Abu
Statul Qaraqoyunlu () [Corola-website/Science/309211_a_310540]
-
părăsit Tabrizul pentru o altă campanie militară, sultanul năpădind garnizoana sa, cheamă în ajutor pe Șirvanșah. Înainte de a ajunge armata Șirvanului Qara Yusif înfrânge oastea lui Ahmad în apropierea Tabrizului (30 august), unde ultimul a fost ucis, acesta fiind ultimul suveran din dinastiei Djelairizilor (1341-1410). În locul statului respectiv s-a înființat statul Qaraqoyunlu cu capitala în Tebriz (1410-1468). Comandantul armatei Șirvanului, Kayumars, fiul lui Ibrahim I, căzut în prizonierat, a fost eliberat de Qara Yusif, fără nici-o condiție, într-un mod
Statul Qaraqoyunlu () [Corola-website/Science/309211_a_310540]
-
cu capitala în Tebriz (1410-1468). Comandantul armatei Șirvanului, Kayumars, fiul lui Ibrahim I, căzut în prizonierat, a fost eliberat de Qara Yusif, fără nici-o condiție, într-un mod foarte straniu pentru timpul respectiv și bănuindu-l de înțelegere secretă cu suveranul Qaraqoyunlu, Ibrahim I și-a executat pe propriul fiu. În acești ani situația în Șirvan era mult mai complicată, pentru că moartea lui Tamerlan a oferit oportunitatea îndeplinirii unei necesități istorice, unirea Azerbaidjanului, pentru care confruntau diferiți suverani locali. Qara Yusif
Statul Qaraqoyunlu () [Corola-website/Science/309211_a_310540]
-
înțelegere secretă cu suveranul Qaraqoyunlu, Ibrahim I și-a executat pe propriul fiu. În acești ani situația în Șirvan era mult mai complicată, pentru că moartea lui Tamerlan a oferit oportunitatea îndeplinirii unei necesități istorice, unirea Azerbaidjanului, pentru care confruntau diferiți suverani locali. Qara Yusif, folosind ca motiv executarea lui Kayumars, începe o campanie militară impotrivă Șirvanului. Alianța Șirvanului cu micul stat feudal azer - Șaki și regatul georgian Kahetia, suferă o înfrângere într-o luptă pe malul fluviului Kura (6 noiembrie 1412
Statul Qaraqoyunlu () [Corola-website/Science/309211_a_310540]
-
Kayumars, începe o campanie militară impotrivă Șirvanului. Alianța Șirvanului cu micul stat feudal azer - Șaki și regatul georgian Kahetia, suferă o înfrângere într-o luptă pe malul fluviului Kura (6 noiembrie 1412), adică la granița Șirvanului, de către cavaleria Qaraqoyunlu. Toți suverani aliați, toată aristocrația Șirvanului au căzut prizonieri. Doar în 1413, Ibrahim I în schimbul unui tribut imens, care a fost plătit pe urmă de către starostele breslelor meșteșugărești din Tabriz în fruntea cu Ahi Gassab, se întoarce în țara sa, recunoscundu-se vasalul
Statul Qaraqoyunlu () [Corola-website/Science/309211_a_310540]
-
aliați, toată aristocrația Șirvanului au căzut prizonieri. Doar în 1413, Ibrahim I în schimbul unui tribut imens, care a fost plătit pe urmă de către starostele breslelor meșteșugărești din Tabriz în fruntea cu Ahi Gassab, se întoarce în țara sa, recunoscundu-se vasalul suveranului Qaraqoyunlu, iar armata de ocupație părăsește Șirvanul. Qara Yusif planifica să supune total statul Șirvan și să ocupe anumite regiuni din est. Dar, nu s-a realizat visul lui, a murit în 1420, chiar în mod neașteptat în timp ce pleca la
Statul Qaraqoyunlu () [Corola-website/Science/309211_a_310540]
-
s-au ocupat nu numai de recucerirea pământurilor ocupate, dar și de unirea într-un stat unitar a populației împrăștiată în diferite regiuni. În anii 20 sec. IX î.e.n. Manna deja ocupa o parte însemnată din teritoriul raionului Urmia. Puterea suveranului era destul de mare, deși se limita la diverse organe din societatea gentilică. În Manna exista aristocrația influentă - gentilică și militară; deja au apărut aici contradicții sociale adânci, se ducea lupta atât în interiorul clasei dominante cât și între conducătorii de la vârf
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
a reușit să obțină recunoașterea puterii sale din partea Hanatului Talıș și sultanatului Qutqașın. În perioada aceasta Hanatul Urmia demult ieșise din cadrul unui stat feodal mic azer și cuprindea tot Azerbaidjanul de Sud și o parte din Iran Însă în 1763 suveranul persan Karim han Zand și Panah Ali han au atacat Hanatul Urmia. După un asediu de 9 luni cetatea a fost cucerita. Karim han l-a executat pe Fatali han acolo unde a fost omorât fratele său İskander (1763). După
Hanatul Urmia () [Corola-website/Science/309218_a_310547]
-
Ibrahim I Derbendi a fost un mare om de stat azer și suveranul statului Șirvan (1382-1417). În 1386, Tamerlan a ocupat Tabrizul și de acolo a înaintat spre Șirvan, Karabagh și Derbend, lăsând în urma sa doar jafuri și distrugeri. Culmea rezistenței poporului a fost apărarea cetății Alindja, care a fost asediata timp de
Ibrahim I de Șirvan () [Corola-website/Science/309214_a_310543]