8,562 matches
-
footnote>, Susanna Åkerman descrie cum, în 1655, fostă regina Cristina a sosit la Romă și s-a convertit la catolicism, adoptând numele de Christina Alexandra. Însuși Papă Alexandru al VII-lea i-a oferit cadou Palatul Farnese din Vatican. Viața tinerei de 29 de ani nu era simplă deloc, fiind supusă mereu comentariilor malițioase ale clasei nobiliare italienești, atitudine ostilă ce a determinat-o să părăsească Romă. În anul 1656 o regăsim în Franța, șocând din nou Europa prin relația să
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
Abia dacă înțelegeam tâlcul spuselor ei - tonul a fost cel care ne-a subjugat. Bunica ne vorbea ca unor oameni mari. Noi vedeam doar un ofițer frumos cu mustață desprinzându-se din coloana care defila triumfal, ca să vină spre o tânără prinsă în îmbulzeala unei mulțimi entuziaste și să-i ofere o bucățică de metal cafeniu... După cină, înarmat cu o lanternă, degeaba am cercetat amănunțit stratul de dalii din fața imobilului nostru, „Verdun” nu era acolo. Aveam să-l găsesc a
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
frumoasei broșe de pe rochia unei tinere domnișoare cu zâmbet capricios și trufaș, așezată într-un fotoliu frumos, în mijlocul unei încăperi mari, cu mobile elegante, cu perdele de mătase la ferestre. - La raison du plus fort est toujours meilleure 1, declama tânăra cu o voce înțepată. -... est toujours LA meilleure 2, corecta discret Charlotte și, cu ochii plecați, adăuga: - Ar fi mai corect să pronunțați meilleure și nu meilaire. Meill-eu-eure... Își rotunjea buzele și prelungea sunetul acela care se pierdea într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
voce înțepată. -... est toujours LA meilleure 2, corecta discret Charlotte și, cu ochii plecați, adăuga: - Ar fi mai corect să pronunțați meilleure și nu meilaire. Meill-eu-eure... Își rotunjea buzele și prelungea sunetul acela care se pierdea într-un „r” catifelat. Tânăra recitatoare, cu o mutră îmbufnată, reîncepea să declame: - Nous l’allons vous montrer tout à l’heure...3 Era fiica guvernatorului din Boiarsk. Charlotte îi dădea lecții de franceză în fiecare miercuri. Sperase la început că se va împrieteni cu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ferea de soare ochii înroșiți. Cele două zile se contopeau într-una singură - colorată de un cer strălucitor, însuflețită de clopote și de vântul de vară care accelera parcă și mai mult du-te-vino-ul invitaților. Iar adierea caldă lipea pe obrazul tinerei femei când vălul alb de mireasă, când vălul negru de văduvă. Mai târziu, timpul acela năstrușnic și-a reluat mersul lui regulat și a fost ritmat de nopți fără somn și de o lungă perindare de trupuri mutilate. Orele aveau
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
tren în care visase strada pariziană unde locuia unchiul ei. De data aceasta nu mai era vorba de vis, ci de lacrimi. Era o carte franțuzească. Bătrâna cu broboadă neagră a intrat și nu a părut să se mire văzând tânăra aceea subțiratică sculându-se de pe lavița ei. Crengile uscate pe care le ducea sub braț lăsau să cadă pe dușumea dâre lungi de zăpadă. Chipul ei veșted semăna cu al oricărei țărănci bătrâne din ținutul siberian. Buzele, acoperite cu o
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de îndrăgostiți în personaje de roman sentimental prost tradus. „Nu, îmi spuneam, întins în iarba ce unduia în vântul cald, numai în franțuzește putea el să moară în brațele lui Marguerite Steinheil...” Datorită îndrăgostiților de la palatul Élysée, am înțeles taina tinerei servitoare care, surprinsă în vană de stăpânul ei, i se dăruia cu spaima și cu febra unui vis, în sfârșit împlinit. Da, înainte existase un trio bizar, descoperit într-un roman de Maupassant, pe care-l citisem în primăvară. Un
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
altul al cărții, râvnea la dragostea inaccesibilă a unei făpturi alcătuite din rafinamente decadente, căuta să ajungă la inima acelei curtezane cerebrale, indolente, semănând cu o orhidee fragilă și care îl lăsa să spere mereu zadarnic. Și alături de ei - servitoarea, tânăra ce se îmbăia, cu trupul ei voinic și sănătos. La prima lectură, nu deslușisem decât triunghiul acela, care îmi părea artificial și fără vigoare: într-adevăr, cele două femei nu puteau nici măcar să se considere rivale... De acum înainte, aruncam
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
dorința mea. Ca ordinele instructorului. Nici o umbră din trecut nu tulbura limpezimea acelui moment. Respiram, doream, executam mașinal comenzile. Și, cu o plăcere de nespus, simțeam cum mi se risipea în cap cheagul reflecțiilor mele de iarnă, apăsătoare și încâlcite... Tânăra roșcovană se legăna din șolduri ușor în fața mitralierei. Soarele îi lumina contururile trupului prin țesătura subțire a tunicii. Buclele de foc i se răsuceau pe chipiu. Și numele acelea grotești: Marguerite Steinheil, Isabeau de Bavaria... răsunau ca din fundul unui
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
directe ca și ordinele pe care le executau. Eram teribil de invidios pe viața lor. Se etala acolo, în soare, fără nici o pată de umbră. Forța lor, mirosul bărbătesc al trupurilor lor, tunicile lor pline de praf. Și, undeva, prezența tinerei roșcate, a adolescentei-femei, a promisiunii amoroase. Nu mai aveam decât o singură dorință: să pot, într-o zi, să mă smulg din turela unui tanc, să sar pe șenilele lui, apoi pe pământul moale și să merg cu un pas
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
era vorba de o simplă cruzime. Îmi aminteam acum de primele clipe care urmau după actul sexual, în care trupul, dorit cu o clipă în urmă, devenea subit inutil, neplăcut la vedere, la pipăit, aproape ostil. Mi-am amintit de tânăra mea parteneră de pe pluta noastră, noaptea: e adevărat, mi-era ciudă pe ea că nu o mai doream, că eram decepționat, că o simțeam acolo, lipită de umărul meu... Ducându-mi gândul până la capăt, dezvăluind egoismul acela masculin care mă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
-l umple decât parțial. În momentele acelea, febra mea devenea insuportabilă! Niciodată nu îndrăznisem să abordez acest subiect cu Charlotte. Și, încă și mai puțin, să-i vorbesc despre femeia tăiată în două din șalupă sau despre noaptea mea cu tânăra dansatoare beată. Oare ghicea ea singură tulburarea mea? Cu siguranță. Fără să-și poată imagina prostituata văzută prin hublou sau tânăra roșcată de pe bacul vechi, ea identifica, pare-se, cu multă precizie cât de departe ajunsesem cu experiența mea amoroasă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
încă și mai puțin, să-i vorbesc despre femeia tăiată în două din șalupă sau despre noaptea mea cu tânăra dansatoare beată. Oare ghicea ea singură tulburarea mea? Cu siguranță. Fără să-și poată imagina prostituata văzută prin hublou sau tânăra roșcată de pe bacul vechi, ea identifica, pare-se, cu multă precizie cât de departe ajunsesem cu experiența mea amoroasă. Inconștient, prin întrebările mele, prin eschivări, prin indiferența prefăcută față de anumite teme delicate, prin tăcerile mele chiar, îi schițam portretul meu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
întărindu-se ierarhia pământeană, propaganda catolică pierdu deocamdată orice perspectivă pentru vrun succes mai de samă și fiece încercare a ei era de mai nainte zădărnicită. Un seceriș cu mult mai abundent părea a afla papalitatea în principatul Moldovei, unde tânăra si neîntărita întocmire a statului și atârnarea țării de Ungaria și de Polonia catolică dădeau câmp liber și deschis înrîuririlor de convertire ale Scaunului roman. capitolul V VALACHIA CONTINUĂ LUPTA PENTRU AUTONOMIE Mircea Vodă I. O stăpânire îndelungată este obișnuit
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
exploatarea prejudițiilor, atribuind cutării sau cutări opiniuni o valoare decisivă pe care ea n-o are în realitate. Fie bunăoară argumentul banal tras din "înțelepciunea părinților noștri", din "venerabila anticitate" ca și când - după cum zice Pascal - nu anticitatea ar fi fost cea tânără, deci cea lipsită de experiență. Apoi alt argument capțios tras din absența de antecedente și conchizând la un veto universal, fără a ținea seamă de explicările plauzibile cari-i iau orice valoare; apoi exploatarea sentimentului fricei pe care-l esală
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
care nu mai citise niciodată în analele Abației. Unul dintre ele o și reținea în sat, făcând imposibilă discuția cu sora ei și cu Abatele. Maria mângâie ușor ceafa asudată a Xentyei și primi în loc de o mulțumire o privire caldă. Tânăra voma absolut tot ceea ce mânca și nu se liniștea decât târziu, spre prânz. Stin venise să o cheme cu câteva zile în urma, spunîndu-i că Xentya se simte foarte rău. Îngrijorarea lor era întemeiată. Ciuma putea lovi oricând și știau prea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Te-am întrebat de nenumărate ori. De ce-ți pasă de mine, de noi toți? Maria se posomori. ― Ți-am mai explicat. Viața mea... ― Iar eu nu am înțeles niciodată, o întrerupse din nou Stin. Mi-ai povestit că erai tânără când noi eram copii aici, că a rămâne în Sat și a deveni purtătoare a Ciumei a fost alegerea ta... Dar nu mi-ai spus niciodată ce simți pentru noi. Suntem oare copiii tăi sau doar niște bolnavi pe care
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
că odată vei fi liber. Împart aceeași mâncare și același foc cu voi. Poate că nu știu foarte multe, dar știu ceea ce trebuie să știu. Maria îl privi mulțumită și, fără o vorbă, ieși din colibă. În praful drumului, trei tinere se jucau cu un pumn de pietricele rotunde, care păreau șlefuite de ele. ― Dar pe ele le cunoști? întrebă Maria. Una dintre ele roși puternic și îl privi în ochi. Sigur că știa cine este. O chema Arania și fusese
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
le adresară nici un cuvânt. Dacă nu se termină curând, or să-l omoare ai lui! Tocmai când se gândea că nimeni nu avea să le spună vreo vorbă, la doar câțiva metri de coliba lui Stin, un grup de trei tinere se postaseră în mijlocul aleii. Păreau stânjenite, dar una dintre ele făcu un pas în față frîngîndu-și mâinile. Stin o știa. Era Urella, una dintre prietenele Xentyei. ― Maria, știu că tu poți afla de soarta prietenei noastre. E bine? Mai trăiește
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
întrebare. Tânărul își încrucișa brațele peste piept și se întoarse ostentativ să privească livada de pruni desfrunzită. ― Xentya e bine. A făcut un băiat sănătos și se pregătește să plece în Câmpie, spuse Maria dând să treacă de cele trei tinere. ― Dar ce-au spus călugării? E sănătoasă? Dar copilul? Maria privi din nou spre Stin. Știa că ascultă și că, dacă avea să înceapă să le explice fetelor ce se întîmplase cu adevărat cu Xentya, el ar fi putut auzi
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
scurt Maria. ― Ei bine, ne gândeam că poate mai multe fete sunt sănătoase, precum Xentya... Dacă și-ar fi putut permite, Maria ar fi râs din toată inima. Era evident unde dorea să ajungă. ― Stau însă și mă gândesc, continuă tânăra, la eventualitatea că mai multe dintre noi suntem sănătoase, dar dintre băieți s-a vindecat doar Stin. Mă gândeam că, dacă l-ai convinge să... Fata se opri șovăitoare. ― Să... se prefăcu Maria că nu înțelege. ― Ei bine, dacă l-
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
spre casă. Una dintre fete se împletici și ajunse fără să vrea în calea lui, iar Stin o îmbrînci atât de tare încît fata se întinse pe burtă la câțiva metri depărtare. Maria își reprimă dorința de a vedea dacă tânăra nu s-a lovit prea rău și se luă după Stin. Intră cu el în colibă și închise ușa. ― Mă urăsc cu toții! Am eșuat! Nu am reușit să le fiu conducător. Nu mă înțeleg, nu mă iubesc și, uite, nici măcar
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
departe. Exact în momentul în care era cât pe ce să-și îndrepte atenția din nou asupra australului, i se păru că vede două siluete albicioase. Privi mai atent și nu-i veni să creadă. Spre ei se îndreptau două tinere foarte frumoase și care nu purtau absolut nici un veșmânt. ― Ce... Ce-i asta, domnule? întrebă soldatul. ― Știu și eu? Au înnebunit două clone. Știi tu cum sunt femeile. Ajunge să vadă o uniformă și gata, nu mai gândesc limpede, încercă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
că ești pe calea cea bună. - Ce e un râu, Alaana? Ceva care, la fel ca și menirea ta și a semenilor tăi, nu se găsește în logica Kyrallului. Pumnalul ritual reteză o șuviță din părul fetei. Fața îngrozită a tinerei se distingea clar, deși se afla la distanță mare de Xtyn. Ciocnindu-se aproape cu primul cuțit, un altul reteză veșmântul shu pe umărul stâng. Pielea strălucitoare se arătă mulțimii care oftă sonor. Xtyn simțea surescitarea din ly. În vocea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
mantia. Preotul simți propriul veșmânt shu cum tresare de uimire și... da, parcă era plăcere în emoțiile acelea primitive ale coloniei sale de ciuperci. Xtyn își proiectă gândurile în mintea fetei și îi strigă să stea liniștită. Paralizată de frică, tânăra aproape că izbucni în plâns când un alt pumnal îi reteză veșmântul și de pe celălalt umăr. Fata rămase goală în fața semenilor ei. Trupul proaspăt și superb păstra încă semnele copilăriei, deși formele de fetiță se rotunjiseră. Xtyn gândi că, la
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]