5,450 matches
-
de moarte, trad. MB).349 Regăsim motivul amintit ca semn al primăverii în poezia Berbec: Anotimpul se arătă: fraged în vânt, (...) și recompune vocile-ngropate / ale prundișului, pâraielor / ale zilelor încărcate de hâr (Berbec, trad. MB). Focalizând atenția strict asupra momentului tainic al renașterii din ritmicitatea ciclica a naturii ce se regenerează, motivul vântului introduce, la fel ca în unele contexte leopardiene, imagini auditive (vocile-ngropate). Momentul tainic este o poartă ce permite alunecarea spre o dimensiune telurica, primordială, mitică: și-un freamăt
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
prundișului, pâraielor / ale zilelor încărcate de hâr (Berbec, trad. MB). Focalizând atenția strict asupra momentului tainic al renașterii din ritmicitatea ciclica a naturii ce se regenerează, motivul vântului introduce, la fel ca în unele contexte leopardiene, imagini auditive (vocile-ngropate). Momentul tainic este o poartă ce permite alunecarea spre o dimensiune telurica, primordială, mitică: și-un freamăt cuprinde străvechile ape (idem).350 Viziunile celor doi poeți se apropie așadar prin faptul că motivul amintit, secondat, întâi la Leopardi, apoi la Quasimodo, de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
de asemenea, ambele experiențe sunt trăite în spații geografice foarte personale: colina leopardiană și Tìndari cea domoala. În vreme ce în Infinitul foșnetul vântului, imagine centrală a construcției lirice, este ancorat în prezent, Quasimodo îl plasează în interiorul amintirii și la finalul experienței tainice, plăcute: vânt adânc m-a răscolit. Alteori poetul ermetic își dorește să se contopească cu adierea văzduhului aducătoare de bine: Și fă-mă vânt ce fericit plutește (Fir tot mai scurt).353 Altundeva eul în perpetua rătăcire dorește să stăpânească
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
versuri, o rescriere a aceleiași miniaturi, dezvăluie un alt tip de atitudine a lui Quasimodo față de poezia maestrului: iar vântul, vântul rece nu revarsă / sunete-n corzi și-iluminări neașteptate / și chiar și ceru-i singur când el tace (Viața tainica).359 Epifania sonoră a vântului aducător de cunoaștere propune din nou dinamică din Infinitul. Dat fiind că pentru sicilian, conform propriei declarații, imaginile făurite de scriitorul romantic și-au pierdut puterea de reverberație (non versa telai di suoni), eului îi
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
primitiv și antic, dar destinate să piară de îndată ce acesta înțelege adevărul despre ostilitatea mamei creatoare. Fericirea omului în îmbrățișarea blândă a elementelor se dovedeste o speranță deșarta, un vis de demult: Unde-ați pierit, fermecătoare vise, / din tăinuit lăcașul / de tainice fapturi, din efemerul / diurn tărâm de stele. Din sălașul / gingașei Aurori și din ungherul / ce-ascunde-n somn a soarelui sclipire? (Către Angelo Mai, vv. 91-96).382 Drumul gândirii către deziluzie este ireversibil deoarece, odată descoperit, adevărul despre chipul malefic, apoi indiferent
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
adâncă (Silabe pentru Erato); Nici nu m-adăpostesc în tine / tu pradă somnului lăsată / de bucuria ce a trecut (Apă scalda șoarecii); Pe tâmpla ce se-nclină-n somn / descoperită-i vena corolara / iar glasul tău e orfic și marin. Tainica / noaptea ploilor de calde luni // îți doarme în priviri: / în pacea această de ceruri în ruină / copilăria ce nu e se-ntâmplă (Delfică, trad. MB).384 Transpare dorința poetului de co-implicare în universul oniric al iubitei cufundate în somn și
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
femeia și natura perfect consubstanțiale în noapte se deschide o distanta insurmontabila, amplificata în fragmentul imediat următor de imaginea universului ostil. Quasimodo, dimpotrivă, nu aprofundează în vers meditația asupra naturii, limitându-se să creioneze în ochii iubitei cadrul nocturn sinestezic: Tainica / noaptea ploilor de calde luni // îți doarme în priviri (Delfică).395 Uneori accentul cade pe distanță deschisă de somn între eu și iubita: Nu mă adăpostesc în tine / în dulcea-ți nemișcare adormita / de bucuria ce a trecut (Apă scalda
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
somn între eu și iubita: Nu mă adăpostesc în tine / în dulcea-ți nemișcare adormita / de bucuria ce a trecut (Apă scalda șoarecii).396 Că și în Seara zilei de sărbătoare, privitorul se simte străin de calmul somnolent și de tainica imobilitate a femeii. Deși tulburarea în fața somnului ei liniștit le este comună poeților, există diferențe importante de nuanță. Aflat la antipozii stării de liniște, romanticul trăiește dramă de a fi exclus din universul naturii și al dragostei, ce este reprezentată
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
e cea dintâi, e prima care zboară (Ultimul cânt al lui Safo, vv. 64-65); Și ce imense gânduri, / ce dulci visări trezea în mine chipul / acelei mari și-acelor munți albaștri / pe care-n gând mă și vedeam trecându-i, / tainice lumi și bucurii de taină / sârmanei mele vieți imaginându-i (Amintirile, vv. 19-24).411 Pentru Leopardi amintirea vremurilor apuse, diferite de prezentul detestat, are rolul de a întrerupe curgerea vieții aflate în zodia nefericirii, prin urmare pare să aibă o
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
și proiectând ecourile pe un fundal familiar, laureatul Nobel l-a inclus pe Leopardi în panteonul sau literar. El creează interpunând imaginea insulei între bagajul sau de tablouri lirice și propriile trăiri. Insula este decorul în care scrierile vechi revin tainic la viață: iată-l pe Leopardi, în vibrația vântului, în grotele antice ce amintesc de tristă ninfă Echo din Primăverii, în imaginea Ursei ce readuce în prezent incipitul cantului Amintirile: Nu mai credeam, dulci stele ale Ursei, / s-ajung a
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
construiește pe șine. Dat fiind că este conștient, după cum precizam și în capitolul anterior, de importanță traducerilor în procesul de maturizare poetica și personală, el alege anumite texte tocmai pentru a se traduce, pentru că este îndemnat că de un imbold tainic să aleagă tocmai acele poezii ce rezonează în sufletul său, subliniază Pietro Fornaro, "Quasimodo traduttore: îl frammento come evento", Levia Gravia, 3, 2001, pp. 353-364. 481 Curvo cieli e colli e azzurra siepe, le pause di foglia, sillabe d'ombre
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
o asemenea anvergură cum e globalizarea presupune o comunicare amplă, pe deasupra zidurilor despărțitoare ale deceniilor. Sincronicitatea și universalitatea fac ca orice idee adevărată să suscite imediat o rezonanță în vasta înfrățire a ființelor sensibile la evenimentele spiritului, demon-strînd o convergență tainică între previziunile lor și analizele faptelor deja produse. Este și aceasta o formă de ecumenism dacă vreți, care apare ca o dimensiune inerentă oricărei cugetări autentice. Am intrat în timpul pasionant al marilor sinteze. Numai astfel putem înțelege ce se întîmplă
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
fărâmă [din mine] (Bhagavad-gïtă)20. Trecută prin filosofia kantiană, apoi raportată la maniera de contrucție schopenhaueriană, imaginea a fost dezlegată de conotațiile spațio-temporale pentru a i se atribui funcții care acționează pe verticală: este vorba despre unitatea microși macrocosmos identitatea tainică dintre Tot și Unul a cărei formulă se rostește inclusiv prin Tat twam asi. Demetrio Marin consideră că, în lumea numenală descrisă de Eminescu, unica și simpla reprezentare a unei ființe determină nașterea a tot ceea ce fantezia sa creează. "Creație
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
143. Structurată în trei părți (Capitolul I. Omul și poetul Incursiuni biobibliografice și Ana Blandiana între memorie și uitare, Capitolul II. Vârstele creației Repere teoretice, Ipostaze ale eului: eul senzorial, eul inocență, eul jubilare, eul meditativ maturizat, eul suprimat, eul tainic, eul străfulgerat și Realitatea între simbol și construct, Capitolul III. În căutarea unui limbaj poetic original Paliere lingvistice: expresivitatea sunetelor, între avatarurile sinelui și câmpurile semantice, expresivitatea modurilor și timpurilor verbale și Constructe metaforice ale creației), lucrarea își propune să
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
intim), Ileana Mălăncioiu instaurează o poetică a salvării prin moarte. Salvarea se va realiza în două etape: moartea ca apocalipsă, care distruge totul, inclusiv timpul, copilăria, dragostea, jocul (deconstrucția) și moartea ca o consolare sau ca recuperare, nu obișnuită, ci tainică (reconstrucția). Înainte, însă, de studiul comparativ privind tipurile de poetică ale autoarelor menționate, considerăm pertinentă o incursiune în biografia Ilenei Mălăncioiu, pentru stabilirea unei relații mai trainice cu poetica acesteia, urmată de redarea titlurilor volumelor publicate, legate ambele prin intenția
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
intim), Ileana Mălăncioiu instaurează o poetică a salvării prin moarte. Salvarea se va realiza în două etape: moartea ca apocalipsă, care distruge totul, inclusiv timpul, copilăria, dragostea, jocul (deconstrucția) și moartea ca o consolare sau ca recuperare, nu obișnuită, ci tainică (reconstrucția). Un element specific studiului nostru îl considerăm a fi și capitolul de analiză a retoricii poeziei interzise din perioada comunistă. Pornind de la cuvintele autoarei însăși, care preciza că: "În toate țările din Est, metafora a fost folosită ca o
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
putea susține și prin faptul că "verde antico" înseamnă matostat, iar matostatul era considerat o nestemată, ca și diamantul sau rubinul. Ar fi de înțeles ca Maica Domnului, căutându-și înlăcrimată fiul prin lume, să-i dea un nume superlativ, tainic, doar de ea cunoscut; dar nu putem avea certitudinea interpretării. Iată câteva date din care se conturează o "mariologie" țărănească fundamental divergentă față de doctrina mariologică ortodoxă. Fecioara Maria a poporului este născută, ca și Hristos mai târziu, tot printr-o
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
rostire, nerostire, rostire incompletă, indicibil și tăcere constituind tot atîtea grade de înțelegere a limbajului lévinasian, pe care autoarea le parcurge cu admirabil curaj. Acolo unde limbajul rațional și intelectul devotat logicii binare nu mai pătrund, pătrunde în schimb terțul tainic ascuns, ce leagă armonic tot ce pare discontinuu și fragmentat. Celălalt ca neuitare a sinelui profund, celălalt ca incitare permanentă la responsabilitate, tocmai prin fragilitatea și vulnerabilitatea sa. În esență, existența suferinței celuilalt împiedică subiectul să se stabilizeze, să se
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
nopții. În romanul precedent, cititorul era îndemnat să împărtășească durerea celui trădat. Acum, i se cere ceva mult mai grav, să împărtășească chinurile trădătorului. Nu să-i răscumpere vina. Nici s-o uite. Doar s-o asculte. Chalandon ne strecoară tainic un mesaj deloc reconfortant: în intimitatea aceasta pe care o resimțim, poate fără voia noastră, cu disperarea unui om care și-a mutilat sufletul, se exprimă acea parte întunecată din fiecare din noi, acea zonă opacă pe care reușim să
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
din alta, astfel încît s-a lăsat în voia lor și a ieșit această Feerie generală, extrem de tonică și alertă, plină de haz și voioșie, o privire trăsnită și liberă asupra tuturor neroziilor și deviațiilor contemporane, sau, dimpotrivă, asupra unor tainice clipe de prospețime. Calchiate după întrebările copilăriei (și nu numai) prin care am trecut cu toții, gen: "ce este Dumnezeu?", "cine plouă?", "unde apune soarele?", sau "de ce au elefanții trompă?" etc., capitolele volumului premiat se înșiruie după o logică doar de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
îndemnurile toate sunt foc aprins ori frig! Cât soarele-și mai joacă amurgul în ferești, Suflet bătrân, ai grijă să nu întinerești! (2007) Din cîrți Dați-mi în cărți și spuneți că nu-i adevărat Când tot citiți acolo cuvântul tainic: Moarte... E prea târziu? Nimic nu s-a-ntâmplat Dincólo de ce-am scris chiar eu în carte? Nu vă mirați că mă vedeți cu voi, Cutremurat de tot ce se întâmplă, De parc-am dat și timpul înapoi Și-
Poezii by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/8723_a_10048]
-
Benjamin o spune explicit în acest loc: „Diese Irrkünste hat mich Paris gelehrt“. Labirintul urban al metropolei franceze reprezintă paradigma prin care este privit, retrospectiv, Berlinul. Imaginea nebuloasă a orașului natal își certifică propriul caracter ermetic prin oglindirea în aura tainică a Parisului, locul în care flaneurul este un sacerdot, iar flanatul un ritual. Din toate întâlnirile urbane ale lui Benjamin, cea cu Parisul este decisivă: aici învață autorul german nu numai tehnica de a se pierde pe străzile sinuoase, ci
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
anecdote, nici de novatorii cari reduc pictura la simple efecte de lumină, la o searbătă și meschină realitate. Această pictură, cu înțelesuri profunde și cu expresiuni tehnice fastuoase ca o râurare de purpură presărată de pietre prețioase, va rămâne un tainic și somptuos azil, un templu ermetic și vrăjit pentru visători, poeți și cugetători, pentru idealiști și esteți"51. Cu privire la teoria lui John Reed, trebuie precizat faptul că această "lectură" nu este una alegorică, unde rămâne esențială utilizarea dicționarului de iconuri
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Și din oglindă luminiș / Pe trupu-i se revarsă, / pe ochii mari bătând închiși / Pe fața ei întoarsă" (1923), Luceafărul, "Din sfera mea venii cu greu", (1923), Luceafărul "Și din a chaosului văi / Un mândru chip se-ncheagă"(1923), Luceafărul "Și tainic genele le plec" (1923), Luceafărul "De dragul negrei vecinicii / Părinte mă dezleagă" (1923), Luceafărul "Ce-ți pasă ție, chip de lut, / Dacă-oi fi eu sau altul?"(1923), Călin (File din poveste) Nunta (1919). Și el face parte din același club
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
unii cercetători, magia, astrologia si alte forme de acest gen Își au originea În Egiptul și Mesopotamia preantică, cunoscute fiind ca niște științe ce impuneau cunoașterea și utilizarea influențelor de natură secretă. Aceste practici se bazează pe forțe ascunse sau tainice din natură, ce nu pot fi cunoscute sau măsurate de instrumentele științei moderne și au drept consecințe dorite anumite rezultate empirice legate fie de obținerea de cunoștințe despre desfășurarea evenimentelor, fie de deturnarea acestora de la ceea ce ar putea deveni. Pentru
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]