6,584 matches
-
este idealizată de Hegel sub forma "vicleniei rațiunii" sau a "vicleniei istoriei". Pentru a-și realiza scopul, aceasta se folosește de "personalitățile istorice, indivizii croiți pe măsura istoriei universale, aceia în ale căror scopuri rezidă un element general, care constituie temelia existenței unui popor sau unui stat"10. Odată ce aceștia și-au îndeplinit menirea, they are history: "Oamenii mari ai istoriei sunt aceia ale căror scopuri particulare proprii cuprind acea substanțialitate care este voința spiritului universal. Ei pot fi numiți eroi
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
căror joc rezultă condiția transforomării maligne. Pentru Oncogenetică asemenea intuiții sunt de același nivel de originalitate cu intuiția lui Gregor Mendel asupra existenței factorilor ereditari și a transmiterii indirecte prin aceștia a caracterelor ereditare, ceea ce a reprezentat punerea pietrei de temelie pentru Genetică - știința eredității și a variabilității! Fiind în esență gene structurale, deoarece codifică sinteza unor proteine, dar și reglatoare, prin natura structural-funcțională a produșilor acestora, GST codifică pentru proteine al căror rol este reglarea funcționării protooncogenelor la parametrii normali
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
cu primele două litere ale orașului în care s-a făcut descoperirea. Astfel, cromozomul acrocentric foarte mic, descoperit de Nowell și Hungerford a fost numit cromozomul Philadelphia și a fost simbolizat Ph1. Cu aceste investigații s-a pus piatră de temelie Citogeneticii tumorale. Mult timp s-a crezut că Ph1 este un cromozom 21, cu talia redusă la jumătate, datorită deleției segmentului distal al brațului său lung. Ulterior, utilizând-se autoradiografia (Felix și colab., 1970) și tehnica bandării Q (quinacrină muștar
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
este mult mai suplă, represiunea mai puțin evidentă. Un consens proguvernamental se stabilește în societate. Puțin numeroasă este generația perestroicăi cea care a cunoscut comunismul în starea mutațiilor profunde. Între 1985 1990, comunismul este decadent, se descompune, pune în discuție temeliile sale, produce forțe care îl vor răsturna. Totul este nelegitim în marea dezbatere ideologică din epoca glasnost. Îndoiala asupra comunismului se generalizează, el nu mai este considerat pertinent și decade spre trecut. Generația perestroicăi trăiește de asemenea procesul de trecere
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
din principat. Răspunsul a fost departe de cel așteptat: ,,Episcopul unit cere niște lucruri pe care nimeni nu le-a cerut vreodată de la străbunii noștri și nu le va putea primi nici de la urmașii lor [...]. Cere ceva ce răstoarnă din temelie drepturile și libertățile avute pînă acum în pace de națiunile patriei [...]. Cere ceva ce clerului și plebei valahe (s.n.) nu i se cuvine niciodată“ <footnote După Lucian Blaga, Gîndirea românească în Transilvania în secolul al XVIII-lea, București, 1966, p.
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
de preferat calea aleasă de moldovenii din Basarabia, care, aflîndu-se sub protecția Rusiei pravoslavnice, au păstrat limba veche bisericească și scrierea chirilică <footnote Pe aceeași linie se înscrie și poezia Unora a lui A. Mateevici, în care se deplînge surparea temeliilor vechi ale limbii române: „Voi voiți a noastră limbă⁄ S-o-nnoiți surpîndu-i temeiurile vechi⁄ Și noua latinie, măcar c-ar fi cam strîmbă,/ Vă pare totuși cîntec“. footnote> . E greu de înțeles contradicția dintre cele afirmate aici și poziția
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
ridică între popoare, [...] toate îngrădirile acestea, care rezultă din mulțimea de limbi, stau în cale progresului“ (2, 190). Ca atare, noua societate, pe care o visau revoluționarii, „nu poate fi dar clădită mai liberă și mai fericită decît pe o temelie anațională“(2, 185). Argumentele seminariștilor nu erau de neglijat. „Civilizația omenească nu poate fi asimilată de un popor decît în forma culturii sale proprii, [afirma seminarisul Giurilă] altfel ea rămîne ca o bibliotecă cu cărți frumoase de la care cheile s-
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
a cerceta tradițiile, datinile și obiceiurile ce țin de sărbătorile creștine din ciclul sărbătorilor creștine în Bucovina; - a urmări specificul etnic din cadrul culturii duhovnicești a bucovinenilor în contextul relațiilor istorice; - a releva censecvența isorică a stratificării diferitelor componente, corelația dintre temelia străveche și straturile ulterioare, interacțiunea cu elementele culturii altor popoare, în primul rînd ale celor slave; - a evidenția criteriile etnodiferențiale în cultura bucovinenilor și trăsăturile generale comune altor grupuri etnice trăitoare pe acest teritoriu; - relevarea simțului estetic în viața religioasă
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
ca fiind parte din ținutul Romanului, alături de alte schituri ale Episcopiei. Către jumătatea secolului al XIX-lea Schitul a fost transformat în Schit de Maici și apoi în Mănăstire de maici. 1833 A fost construită biserica actuală din cărămidă, pe temelie de piatră, în formă de cruce și cu ziduri groase. Această biserică a fost construită cu fonduri din contribuțiile a diverși donatori, ale căror nume nu sunt cunoscute, deoarece arhiva a dispărut la desființarea mănăstirii. Mănăstirea a avut, sute de
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
una alături de cealaltă. B) Medicina Turing Pentru a garanta afacerea: posibilitatea unei mașini de a gîndi universal valabil, trebuie mai întîi, gîndește Turing, să respingi argumentele antimecaniciste. Cele nouă puncte ale acestei respingeri pot fi considerate drept o carte de temelie a inteligenței artificiale. Ele sînt stabilite în celebrul articol "Computing machinery and intelligence" din 195026. Turing ocupă în discuția actuală locul pe care La Mettrie îl ocupa în discuția sa cu Descartes. Respingerile lui Turing privesc deosebirile dintre om și
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
Parlament învestit cu legitimitate politică, o justiție independentă, o armată aflată sub control politic, respect pentru libertățile civice de bază și drepturile politice (în special, libertatea cuvântului, a presei, a întrunirilor), occidentalizarea claselor politice. Dar sistemul avea, în parte, la temelie, alegeri fictive. Într-o democrație mimată este sau poate fi multă democrație! În politică, ficțiunea este, câteodată, inevitabilă și chiar necesară. Dacă am face un clasament al sistemelor politice din acea vreme în funcție de gradul lor de democrație presupunând că o
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
de munte sau Într-o celulă de ciment, igrasioasă, Întunecată, un anumit eu rezistă aproape tuturor tentațiilor umane și supraumane, cum ar fi cele de teroare, frică, satisfacții disproporționate și chiar ale acelor exagerate autoaprecieri, care ne sapă nu rareori temeliile unei construcții ridicate cu mari eforturi personale. Ce și mai ales cine este acest eu de care „se bucură” nu puțini, dar cu care mulți nu știu „ce să facă”, șoarece insistent, indelebil, care ne urmărește până În cele mai obscure
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
vedere - un Pârvan, de exemplu. Dar nu Într-un stat polițienesc, care confisca iute asemenea teorii În folos personal și abject, zăpăcind chiar și acele minți care Încă sperau că o renaștere românească era posibilă Într-un stat care distrugea temeliile națiunii române, care au fost dintotdeauna Țăranul, Biserica și Cultura. (Când Nichita Stănescu Încerca să-mi fac o teorie a supremației și nobleței nației române - În același moment În care Noica Își Învăța talentații săi ucenici că Occidentul se află
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
pe corabia "elitei" autoproclamate, acuză influența nefastă a lui Eminescu asupra culturii noastre, prin ideile de coloratură... naționalistă și fascistă! A sosit, deci, clipa decesului pentru modelul Eminescu: "Din moștenirea politică a eminescianismului s-a constituit una din pietrele de temelii ale mișcării legionare: utopistă, radicală, "tiermondistă"". Eminescu ar fi produs "ruptura de Occident", ne-a împins în "antiistorism", în "pasivitate și retragere somnolentă", în "sentimentalismul stagnant" spre... "violența sângeroasă", a legitimat "totalitarismul orwellian" etc. În Eminescu mai cred doar "paranoicii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sunt și alții, între care marele arivist Manolescu, care tocmai a fost primit în Academie pentru disprețul față de opera lui Eminescu, sunt fenomene de disoluție clară, pe care o susțin în numele unei așa-zise transparențe sau demitizări care țintește doar temeliile, nicidecum mofturile culturale de import. Căci nu am citit nici un rând scris de acești autori, în care să se înfiereze obrăzniciile dadaiste și letriste. Dimpotrivă, aceste scamatorii verbale sunt prezentate drept creații ce țin de tradițiile autohtone (cum e cazul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a vieții autorului, cuvintele ca timbre spirituale. În cea de-a treia secțiune, care da și titlul cărții în discuție, universul cultural deschis de filosofia unui Kant, a lui Blaga, sau de perspectivele psihanalitice ale lui Freud și Jung devine temelia teoretică a unui gen complex de exposé, ce păcătuiește, inevitabil, printr-un stil prețios, încărcat și destul de atins de echivoc... Și tocmai acest aspect justifică ecuația specială a comunicării, în care emițătorul (aici, criticul și istoricul literar) se adresează unui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
său inconfundabil într-o admirabilă diversitate în unitatea europeană. De aceea o Românie fără a avea ca reazem poporul român este un nonsens". Într-o Românie federalizată ar fi fost cu putință distrugerea, fără nici un efort, a arheului românesc, acea temelie spirituală pe care s-a clădit timp de milenii cultura și civilizația românească. Până la crearea în 1859 a Statului unitar român aceste două pietre de moară cea din Est și din Vest aveau certitudinea că românii vor fi treptat măcinați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
prin sacrificiu ispășitor, sacralizarea prin sacrificare, acea asumare a "vieții de jertfă", conștiința martiriului și condiția de "om sacrificat". Mai mult sau mai puțin surprinzător, martor și regizor al sacrificiului eminescian a fost chiar cel care a pus piatra de temelie a cultului eminescian: Titu Maiorescu. Această bipolaritate neverosimilă i se consacră cea mai mare parte a cărții lui Theodor Codreanu, de la manipularea primei sacrificări a ziaristului incomod până la cunoscuta consfințire a genialității poetului. În mod bizar, repet, debutul "Galaxiei Grama
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
no 15 Mai 2000). Demers îndrăzneț și cumva riscant, atâta vreme cât termenul transmodernism a fost cel mai adesea confundat cu cel de postmodernism. Theodor Codreanu face o adevărată istorie a avatarurilor lui în capitolul Ofensiva transmodernismului (p. 138-176) și apoi în Temeliile transmodernismului (p. 177-129). Ni se prezintă mai întâi Sfârșitul postmodernismului "proclamat" în 1991, cu ocazia Seminarului de la Stuttgart, de corifeii acestuia Ihab Hassan, Malcolm Bradbury, John Barth, Raymond Federman, William Gass. (Aflat acolo, românul Ion Bogdan lefter "s-a arătat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
construcția unei hermeneutici noi, care să-i deschidă calea spre zonele de transparență ale lumii ca lumen, căci recuperarea luminii din opacitatea lumii, a culturii înseamnă cunoașterea lui Dumnezeu, în ultimă instanță [...] în ce mă privește, am încercat să pun temeliile unei hermeneutici noi, pornind de la distincția capitală dintre "complexele de cultură" (care au traversat culturalul din renaștere și până la postmodernism) și "complexele de profunzime" (zonele de transparență)". Ultimele capitole (XI-XVI) sunt dedicate aplicării acestei "noi hermeneutici", socotind că "premisele românești
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de la Princeton" prefigurează eonul transmodern (tezele, intențiile și erorile acesteia), impostura feminismului reclamată de aceiași gnostici (cu vârful de lance în speculațiile "decodificării" operelor lui Leonardo da Vinci și în invocarea unor scrieri apocrife, cu substanță sofistică), conchizând că la temeliile transmodernității și ale transdisciplinarității stă filosofia neoraționalistă a lui Ștefan Lupașcu, umanitatea fiind destinată să treacă "prin trei eoni, trei paradigme, corespunzând, poate, celor trei materii lupasciene: tradiția, modernitatea și transmodernitatea." A treia parte a cărții, cum semnalam, aduce în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
autorități europene cum este părintele D. Stăniloae. Mai există, printre diversele etape și niveluri aflate între modernism postmodernism și transmodernism și un soi de postmodernism premodern, prefigurat încă de la Nietzsche. În capitolul al XI-lea, istoricul literar situează mai precis temeliile transmodernismului, un termen destul de inefabil de altfel, atrăgând atenția asupra faptului că, parafrazăm, transmodernismul se prefigurează nu atât ca o doctrină, cât mai ales ca un nou tip de spiritualitate, o lume-lumen capabilă să contracareze permanenta primejdie a opacizării printr-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
voi oropsiți ai sorții / Voi, osândiți la foame, sus! Să fiarbă-n inimi răzvrătirea / Să înceapă al lumii vechi apus / (...) Luptați ca totul voi să fiți!"), în timp ce versiunea rusă e mai radicalistă și mai dură, Kominternul chemând la "demolarea până-n temelii a lumii vechi" ("весь мир до основания разрушим..."), a tot ce a clădit societatea umană în plan social, cultural și spiritual, în cazul dat fiind vorba de societatea rusă, lansând ideea de a zidi pe proaspetele ruine o lume nouă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
hotărâți să întroneze alături de "paradisul material, insuficient pentru Occident (și)... paradisul senzual erotic", nu e mai mică. Soluția e deconstrucția acestei ordini culturale "nedrepte". Trebuie deconstruit orice text al culturii tradiționale spre introducerea sensului corect". Sensul corect înseamnă "dărâmarea până în temelii" (acesta era un vers-refren și al "Internaționalei" comuniste, "do osnovania"!) a tot ce ține de tradiție, de națiune, de religie: anularea distincției dintre sexe, care "nu este un dat, ci un construct" și eliberarea sexuală printr-o generalizată "perversitate polimorfă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
exasperante, a unui individualism sumbru", așa cum sugerează Barbu însuși. De la "cirezile agreste" la câinele Fox Theodor Codreanu ajunge astfel la interpretări spectaculoase, bazate pe ideea unei construcții geometrice a volumului Joc secund, considerat o "carte canonică": Acestea sunt pietrele de temelie ale poeticii cărții canonice: Din ceas, dedus..., Timbru, Grup și Înecatul, ultimele trei "detaliind" elemente figurative încifrate în prima: cântecul începător, grupul ca realitate telurică sau abstracțiune și înecarea, ca reducție/ exhaustie a teluricului și acvaticului." (p. 207) Pentru Barbu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]