5,804 matches
-
așa creatorul simte plăcere intensă în munca sa. După cum spuneam în cadrul Capitolului 4, copilul este cel mai aproape de creativitatea adevărată, dispunând atât de implicare totală, dar și de joaca cu ideile, de lipsa de prejudecăți în abordarea problemelor, de lipsa temerilor în fața noului și de curiozitate. Dacă doriți să vedeți modelul unui creator, priviți un copil în joaca sa. Păcat că cei mai mulți dintre adulți prin creștere pierd, pe lângă puritate, niște însușiri care i-ar fi adus mai aproape de creativitate. 6.3
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
discutat, elaborând idei la care specialiștii nici măcar nu s-au gândit. 3. Din grup este bine să facă parte persoane de vârste diferite. Tinerii se caracterizează prin: lipsa de prejudecăți, nonconformismul gândirii, capacitatea de a „se juca cu ideile”, lipsa temerilor în fața noului. Persoanele de vârsta a doua au avantajul experienței, putând prelua ideile fanteziste ale tinerilor și a le da o valoare practică. Tinerii vor fi încurajați să-și exprime toate ideile, iar ceilalți vor fi atenționați să suspende orice
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
pe care le ai atunci când ești fericit. În același fel, atunci când te simți lipsit de creativitate, ideile sunt diferite de cele pe care le ai atunci când te simți creativ. Nimic nu este mai dăunător pentru o atitudine creativă pozitivă decât temerile, îndoielile și nesiguranțele (TIN). Din păcate, viețile celor mai mulți dintre oameni sunt conduse de TIN. Pentru a-ți controla TIN trebuie să transformi atitudinile negative, distructive, într-o nouă realitate pozitivă. Pentru a face acest lucru, nu trebuie decât să accepți
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
și automat de către cele două puteri. Mai recent, faptul că SUA, Franța și Germania au manifestat poziții divergente față de intervenția militară în Irak, în ciuda faptului că toate sunt democrații și economii de piață (nivelul doi), s-ar putea explica prin temerea ultimelor două față de consolidarea hegemoniei americane în sistem o explicație așadar structurală, a cărei sursă se află la al treilea nivel de analiză. În sfârșit, variabila instituționalizarea sistemului internațional este considerată (în special de către adepții instituționalismului neoliberal) ca exercitând un
PROBLEMA NIVELURILOR DE ANALIZĂ ÎN RELAŢIILE INTERNAŢIONALE. In: RELATII INTERNATIONALE by IONUŢ APAHIDEANU () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1508]
-
an. XV, 29 ianuarie 1871, p. 1. Scrisoarea era însoțită de un comentariu în care, printre altele, principele Carol era învinovățit că, începând din 1869, își schimbase „cugetările și simțămintele“ față de țară („Pentru ce oare încrederea s-a prefăcut în temere, iubirea în ură și dezgust, simțămintele simpatice ce respirau actele din acea epocă în espresiuni ofensatoare, în insulte pentru națiune?“). La 30 ianuarie 1871 N. Blaremberg, într-o interpelare în Cameră, a calificat scrisoarea principelui Carol ca un „rechizitoriu în
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
vedeai îl arătai cu degetul.308 Iată de ce toți ne cunoșteam oriunde, iar astăzi nu mai cunoaștem aproape pe nimeni. Un om despre care se vorbea pe vremea aceea de unii cu admirație, de alții cu ură, de alții cu temere, era Ionel Isvoranu. Ionel Isvoranu, fost ofițer de cavalerie, descendent dintr-o familie boierească din Oltenia 309, unchiul lui Alexandru Marghiloman, era un fel de teroare a Bucureștilor. Om de lume de altfel, însă un chefliu de întâia forță, avea
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
ca Nicolae Fleva să fie maltratat în felul acesta, să fie purtat pe jos și în pas grabnic între două compănii de soldați pe străzile Capitalei de colo până colo, erau două motive, întâiul îndârjirea din tabăra guvernamentală, al doilea temerea că Fleva să nu fie liberat de mulțime. Ziarul guvernamental Pressa, organul lui Vasile Boerescu, ministrul de Externe, într-un articol violent aproba arestarea lui Nicolae Fleva, numindu-l cap de bandă. Fleva răspunde prin următoarea scrisoare publicată în Românul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
minister.48 Senatul alege 4 comisiuni de anchete asupra gestiunii guvernului Catargiu.49 Abia ajuns la cârmă, Partidul Liberal-Național începe să fie ros de intrigi. Roșii de sub șefia dualității Rosetti-Brătianu fiind cei mai tari și mai bine organizați, inspiră celorlalți temerea că în viitoarea Cameră vor veni în majoritate absolută. Se spune că Gheorghe Vernescu, care ține Ministerul de Interne, trage sforile. În adevăr, un nou partid se formează în seara de 30 aprilie și este pus sub direcția următorului comitet
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
într un lan. Nu o dată se mira cum pot unele (între care și Zoița, altă vecină de-a noastră) „să se corcolească”. În privința sănătății, tata a cedat primul. De cînd s-a îmbolnăvit, în urmă cu cinci ani, una din temerile mamei a fost ca nu cumva el să moară la spital. „Doamne ferește, - îi spunea adesea -, dacă mori acolo, te taie și fac cu tine tot felul de experiențe”. De unde îi venea această oroare? Probabil din cele auzite la oamenii din
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Lucrul acesta nu mai e posibil”, mi-a spus Gheorghe Neagu. Și tot el: „Mi-e frică uneori să nu mor subit. Aș nenoroci pe nevastă și pe fiică, bașca pe alții, cu datoriile pe care le am”. Interesant, o temere similară mi-au comunicat și alții. Eu însumi am același gen de neliniști, poate chiar mai mari. *Adrian Păunescu, care de la o vreme oscilează între elogiu și satiră, elogiu și palinodie, a dat drumul recent, într-un spectacol al cenaclului
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
se credea Nastratin Hogea. În adolescență, cel mai mare număr de ore mi l-am ocupat cu gînduri de dragoste. De pe marginea cărților plonjam în lungi și năucitoare reverii. Acum, cel mai mare număr de ore mi-l ocup cu temerile pentru sănătate. E vreo legătură între cele două epoci? *Militantul unui partid nu poate vedea lumea decît prin lentila ideologiei partidului respectiv. Fatalmente, „universul” său e redus, înfășurat într-o lumină particulară, specifică. Îmi plac confruntările, îmi place lupta, cuvîntul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
placa dentară, iar acum are fața scobită adînc. Stă cu ochii închiși și respiră anevoios, ca-ntr-un somn cu vise rele. Cînd simte că începe criza, își apasă gîtul cu o bucățică de lemn și încremenește așa. Singura ei temere e aceea de a nu-i încurca pe ceilalți cu moartea sa. *7 iulie 1986, ora 19,30: am fost anunțați că a murit „Bunica”. Ani a alergat toată dimineața, de la o ușă la alta, pentru aprobări ca să obțină morfină
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
plopului. * Mă sîcîie de vreo două luni o pluriulcerație a limbii. Medicii pe care i-am consultat apreciază afecțiunea ca „banală”: o stomatită și o glosită acutizate de vecinătatea unei faringite. Uneori mă încred în diagnosticul lor, alteori mă cuprinde temerea că ar putea fi ceva grav. Încerc să mă lămuresc cu ajutorul dicționarelor și-mi privesc des limba în fața oglinzilor. Nu ascund că mi-e frică de moarte; mai exact, frica de a nu trăi cît sper - și, Doamne, nu sper
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în paranteze”, i-a replicat el. Am tăcut, considerînd că-i posibil ca amîndoi să aibă dreptate. *Ce notăm în „jurnal”? Firește, „viața” și mai puțin lecturile, pe care le valorificăm și altminteri: cronici, recenzii, articole. Eu îmi înregistrez șocurile, temerile, coșmarurile, întristările, enervările (și, foarte rar, bucuriile). Iată, azi simt nevoia să notez aci nu că am citit Desenul din covor de Nicolae Manolescu, ci faptul că azi noapte m-am trezit speriat de un vis - puțin spus! - ciudat. Mergeam
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
culmi suferă mai mult din această pricină. Aș putea da numeroase exemple, dar mă opresc doar la următoarea mărturisire a Virginei Woolf, care-i în ton și cu anotimpul: „Este o vară foarte frumoasă, în ciuda timidității, a ezitărilor și a temerilor mele de azi-dimineață. De o încîntătoare liniște, diafană, viguroasă. Cred că mi-ar plăcea să duc o existență ca aceasta, mai umană, într-o viață viitoare: aș vrea să mă desfășor în voie în mijlocul prietenilor - să simt amploarea și bucuria
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mai bine. *„Tare mi-i teamă că treaba se diluează”, mi a spus, îngrijorat, la prînz, Victor Mitocaru. Nu e singurul care trăiește un moment de amertume. Cu o oră sau două mai devreme, Nanianu îmi mărturisise, la rîndu-i, o temere amestecată cu nedumerirea. După socotelile lui, dacă situația rămîne așa, eu nu pierd nimic, Adam și Sporici nu cîștigă nimic. Cu el însă cum rămîne? I-am zis: „Stelică, noi am luptat pentru aplicarea unor principii, nu pentru niște situații
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
fac unele comunicări pentru a evita vreo Întâmplare neprevăzută. De la noi (Politehnică) a plecat o scrisoare către direcțiunea Muzeului sucevean la 21 oct. 1977 cu nr. 0048. Nu s-a primit până acum nici un răspuns de confirmare. Încep a avea temerea că a intervenit ceva, așa Încât vă rog să-mi scrieți personal (și dacă vreți și oficial prin conducerea muzeului dvs.) data la care sosiți, și trenul (ora sosirii), pentru a vă aștepta În gară. Cum este timpul să „lansăm” și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
lineare, poruncitoare. Un „tratament brutal”, scrie Sorin Titel, care avea oroare de brutalitate, somație, cruzime, infatuare, ar bloca „sensurile mai adânci” ale operei. Generoasă În sugestii asupra prozei (dar și asupra existenței) sale se dovedește distincția Între tirania timpului, cu temerile și apăsătoarea sa captivitate, comparativ cu „reveria” spațiului, ca șansă de evadare compensatoare. Într-adevăr: clipa este, la Sorin Titel, „repede”, iar țara, ca tărâm de situare afectivă, ideală și onirică, este „Îndepărtată”. Călătoria face din neliniștitul ei protagonist un
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
în descendența lui St. O. Iosif și Ion Pillat. Marcată de o anume naivitate, îndeosebi în ce privește tehnica lirică, într-un secol dominat de experiment și „tehnicisme” de tot felul, poezia conturează un univers al constantelor calme, în care neliniștile și temerile omului modern au dispărut cu desăvârșire: „Noi nu murim nicicând, nicicum./ Vorbim de moarte doar/ ca de un anotimp care ne-ntoarce/ cu fața spre amurgurile calme.” Partea cea mai însemnată a activității lui D. este însă aceea de traducător
DESLIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286738_a_288067]
-
publice pentru romii din Româniatc "Rolul instituțiilor internaționale În reformarea politicilor publice pentru romii din România" Marcel Dediutc "Marcel Dediu" Rezumat În societatea românească, despre romi se vorbește mai degrabă Într-un mod negativ, ca despre indivizi care creează probleme, temeri, neînțelegeri. Totuși, În ultimii ani, instituțiile guvernamentale au elaborat politici publice adresate romilor, Însă datorită presiunilor, procedurilor și standardelor impuse din afara țării. Punctul de plecare al studiului este că adoptarea unor politici publice pentru romii din România se datorează În
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
de afirmare, Însă că ei nu doresc să se integreze În cadrul societății (de exemplu, li s-au oferit locuri de muncă, dar nu vor să muncească). Imaginarul colectiv românesc Îi portretizează pe romi ca fiind ceva din cadrul societății care creează temeri, repulsii, neînțelegeri. Mentalul colectiv românesc refuză, astfel, să-i considere pe romi ca pe niște cetățeni activi ai societății actuale, folosindu-se, de cele mai multe ori, de cuvinte Înjositoare (nespălat, urât, criminal, bandit, hoț, jegos etc.), creându-se acele mecanisme de
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
Într-o epocă a nerăbdării generalizate, dar și de nevoia de Istorie În era istoriilor multiple și echivalente. Literatura care ambiționează să dea sensul acestui prezent al nostru are nevoie de un punct de situare În depărtarea unui viitor, de unde temerile noastre să primească o explicație și determinismul să ne aducă iar calmul de a ști, chiar dacă ceea ce aflăm e o veste rea. Iarăși, tot de o atitudine sceptică vorbim, chiar dacă scriitura e mai netedă pentru a lăsa loc reprezentărilor să
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Formarea acestui nou subdomeniu disciplinar ne oferă oportunitatea urmăririi influențelor externe, a modului în care canoanele științifice „centrale” sunt replicate și se transformă uneori la „periferie”, a fascinantei sincronicități a culturii române interbelice cu o mare parte dintre dilemele, motivele, temerile și tensiunile culturii „europene”. Această sincronicitate are loc - este ipoteza studiului de față - sub semnul modernismului reacționar. Înțelegerea modernismului reacționar pune, mai mult sau mai puțin implicit, la îndoială ideea că modernitatea are o singură înfățișare. Există un singur fel
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Chelcea, H. Stahl, G. Brătianu, Nicolae Iorga, Ion Ionică sunt doar câteva dintre cele mai importante nume, cu toții având contribuții substanțiale teoretice și editoriale. În ceea ce am putea numi, conform opiniei lui James Clifford, travelling cultures (Clifford 1997), teme și temeri culturale, științifice și politice străine sunt transferate și transformate de savanții români. E interesant de observat fapul că toți acești noi experți intelectuali în problematica culturii și a spațiului național sunt și călători academici, prinși destul de profund în dialectica ambiguă
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
declarau că se tem de criminalitate și de infracțiuni a variat între 6% (în 1999) și 26% (în 1997). Interesant este faptul că în intervalul amintit teama de a deveni victimă a criminalității s-a menținut pe locurile 5-6 între temerile românilor (după teama de creșterea prețurilor, a îmbolnăvirilor, a izbucnirii unui război în zonă sau teama de șomaj). Opinia publică despre rata criminalității Studiile de teren au relevat că imaginea publicului despre rata criminalității este inexactă, cel mai adesea supraevaluând
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]