4,773 matches
-
un drept de comandă asupra locuitorilor și are un patrimoniu propriu - bunurile sale fiind de domeniul public - străzi, cimitire, școli etc. - altele de domeniu privat - păduri, diferite edificii etc., putând fi înstrăinate ca și bunurile particulare". Comuna, spune practicianul și teoreticianul Gavril Ursu, reprezintă o asociațiune naturală de mai multe familii, legate între ele prin legături de sânge și vecinătate, care își găsește explicațiunea în instinctul de sociabilitate și pe motive economico-morale. Însuși satul este rezultatul simțului de sociabilitate a oamenilor
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
casei; pastișa ar avea de a face cu darul de sine, în timp ce culegerea și florilegiul evocă banchetul. Traducerea, practică textuală în palimpsest, după Genette, pune tulburător problema ospitalității străinului care este textul tradus și secole de-a rândul traducătorii și teoreticienii vremii n-au înțeles respectul față de textul străin și stranietatea lui, sacrificându-i-o prin adaptări și aclimatizări de tot felul. În mod paradoxal, într-o epocă în care vechea și buna ospitalitate e înlocuită cu ospitalitatea turistică, plătită, în
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
menținerea ordinii și apărarea comunității naționale de pericolele externe și interne), în prezent această funcție a fost limitată și/sau preluată, după caz, la nivel supranațional de organizații precum: Organizația Națiunilor Unite, Organizația Tratatului Atlanticului de Nord, Uniunea Europeană etc. Cei mai multi teoreticieni definesc diplomația drept știință raporturilor sau artă de a concilia interesele statelor; alături de celelalte domenii ale vieții publice, diplomația a fost supusă transformărilor inerente fiecărei societăți, fiind considerată oglindă către exterior a realităților interne, eficacitatea diplomației unui stat rezultând din
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
și în acțiuni de peace-building.63 Terța parte (mediatorul) atât în diplomația de tip Track I, cât și în cea de tip Track ÎI, are un rol diferit în gestionarea conflictului, de susținător/mediator pe parcursul activității de peace- making. Conform teoreticienilor cele două variante de management al conflictelor, prin intermediul interacțiunii autorităților de stat (oficialilor) Track I și al diplomației prin intermediul neoficialilor Track ÎI, sunt valabile și deși actorii acestor diplomații manifestă interese și întreprind acțiuni divergențe, de cele mai multe ori cooperează, acționând
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
state (body) și nu un singur stat.65 Adaptarea procesului de negociere la realitățile internaționale ale secolului al XX-lea a cunoscut tranziția de la negocierile cu caracter închis, la negocierile publice, televizate și intens mediatizate, la ceea ce o parte din teoreticieni au definit drept diplomație totală (total diplomacy), specializată și profesionalizata, deschisă în egală măsură spre factorul politic și opinia publică. La nivel global, perioada anilor '90 a fost considerată a fi de debut pentru diplomația preventivă (preventive diplomacy), Consiliul de
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
o nouă Europa (1990) accentua importantă găsirii unor noi forme de cooperare pentru prevenirea conflictelor prin mijloace politice; de asemenea, Organizația Unității Africane (începând cu 1993) stabilise ca obiectiv principal anticiparea și prevenirea conflictelor regionale. În ceea ce privește utilitatea diplomației preventive cei mai multi teoreticieni consideră că aceasta nu se aplică în mediul care este deja antrenat în război efectiv, ci numai într-un mediu instabil/vulnerabil unde potențialul folosirii forței sau constrângerii pentru rezolvarea diferendelor și intereselor este posibilă sau probabilă. Diplomația preventivă nu
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
o astfel de situație impun o serie de eforturi preventive, speciale, necesare în spațiul vulnerabil, cum ar fi de exemplu: asistență economică, asistență umanitară, dislocarea forțelor de menținere a păcii, regimul controlului de arme, sancțiuni economice etc. Dacă pentru unii teoreticieni conceptul de diplomație preventivă reprezintă efortul de a opri conflictele de la izbucnire sau de la reaprinderea lor, conform lui Michael S. Lund termenul de diplomație preventivă desemnează fie acea diplomație închisă, efectuată de către oficialități la nivel înalt cu scopul de a
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
la nivel regional și chiar mondial. Sfârșitul Războiului Rece a generat o serie de transformări în ceea ce privește mediul național/internațional de securitate, dezvoltându-se treptat o abordare terminologica pluralistă, astfel că începând cu acel moment securitatea nu mai reprezintă (nici pentru teoreticieni, nici pentru practicieni) o direcție de analiză strict politico-militară a unui stat. În noul context, conceptul de securitate se redefinește (aproape de la sine) acordându-se pentru prima dată importantă unor factori de natură economică, socială, culturală, politica, mediu etc. În
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
cel mai bine definită prin "capacitatea de a controla condițiile interne și externe pe care opinia publică a unei comunități date le crede necesare pentru a se bucură de propria-i autonomie, prosperitate și bunăstare".86 Barry Buzan (și ulterior teoreticienii Școlii de la Copenhaga)87 va deschide perspectiva unei noi dezbateri asupra securității dovedind că este perimata definiția lui Stephen Walt, conform căruia securitatea trebuie să fie redusă la "studiul amenințărilor, utilizării și controlului forțelor militare".88 B. Buzan redefinește conceptul
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
ale amenințării pot fi identificate fie în statele agresive, fie în tendințele sociale negative sau în diversitatea culturală (amenințările se pot manifesta într-o varietate de contexte politice sau domenii ale vieții: politic, economic, militar, cultural, demografic, ecologic etc.). Aceeași teoreticieni consideră că ar fi util că studiile de securitate să fie centrate pe identificarea, localizarea și evaluarea celor mai importante măsuri de securizare inițiate de principalii actorii ai vieții sociale, considerând că în acest mod s-ar realiza o hartă
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
în anumite etape ale negocierilor pot participa chiar șefi de state ori de guvern, unul dintre avantajele negocierilor constituindu-l posibilitatea de a se desfășura cu alte mijloace de soluționare ori se pot relua la nivele diferite de reprezentare. Există teoreticieni care sunt sceptici în legătură cu importanță diplomației în soluționarea conflictelor, considerând că într-o lume anarhica negocierile nu au o foarte mare importanță; cu toate acestea, diplomația este importantă tocmai prin faptul că reprezintă două state care stau la masa negocierii
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
economice, politice, sociale și ideologice ating cote paroxistice și, de aceea, necesită soluții imediate, ferme și, în general, decisive în evoluția unei societăți";195 conform lui Jean-Louis Dufour criză reprezintă "un moment de ruptură în interiorul unui sistem organizat".196 Cei mai multi teoreticieni definesc crizele funcție de domeniul de manifestare (astfel, crizele pot fi: economice, politice, sociale, militare etc.) sau ținând cont de zonă de manifestare (internă sau internațională) etc. Crizele politico-militare au existat în toate etapele istoriei, manifestând aproape aceleași caracteristici, care rezultă
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
apariția și proliferarea unor tendințe de revizuire a teritoriilor/frontierelor unor state (a se vedea conflictul israeliano-palestinian), emigrația masivă spre țări puternice,200 amploarea traficului de droguri, mărfuri, crimă organizată, extremism politic și etnic, fundamentalism religios, terorism internațional etc. Conform teoreticienilor se pot identifica trei categorii de zone de crize: zone anacronice (sau tradiționale), zone de crize induse, zone de crize aleatorii (sau în mozaic).201 Toate aceste zone sunt periculoase și generează numeroase amenințări, însă cele mai complicate sunt zonele
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
de a face compromisuri, descurajarea prin slăbirea forțelor militare urmărind împiedicarea arabilor să dobândească noi teritorii; conform doctrinei israeliene, descurajarea (deterrence) înseamnă fie folosirea forței sau a amenințării cu folosirea forței, fie descurajarea prin încheierea unor alianțe.572 Pentru unii teoreticieni "războiul preventiv se bazează pe concepția că războiul este inevitabil și de aceea este mai bine să lupți acum, cănd costurile sunt scăzute, decat mai tarziu, când vor fi ridicate".573 Securitatea națională reprezintă un subiect destul de restrictiv dezbătut în
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
Politics" (1962), p. 8. 85 Anghel Andreescu, "Obiective prioritare ale realizării securității naționale în domeniul ordinii publice", în volumul Securitatea națională la început de secol XXI, Centrul de Studii Strategice de Securitate, 2001, p. 17. 86 Ibidem. 87 Alături de alți teoreticieni. 88 Cf. Stephen Walt, apud. Dan Dungaciu, op. cît., p. 11. 89 Buzan Barry, Popoarele, statele și teama: O agendă pentru studii de securitate internațională în epoca de după Războiul Rece, Editura Cartier, Chișinău, 2000, p. 31. 90 Sau securitatea mediului
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
Evaluarea inițială nu are rol de control, este diagnostică, stimulantă și indică planul de urmat în procesul de învățare”( Abernot Y., Les méthodes d'évaluation scolaire. Techniques actuelles et innovations, 1988). Se mai numește și „răul necesar” din perspectiva acelor teoreticieni care consideră că orice evaluare este stresantă și, ca atare aceasta trebuie pe cât posibil diminuată, dacă nu chiar eliminată. Aceeași teoreticieni acceptă însă, că evaluarea de început este necesară pentru o pregătire optimă a noului program de instruire. Evaluarea inițiala
Modelarea statistică a performanţei elevilor la teste le PISA by Eman ue la - Alisa N i c a () [Corola-publishinghouse/Science/91882_a_92403]
-
Les méthodes d'évaluation scolaire. Techniques actuelles et innovations, 1988). Se mai numește și „răul necesar” din perspectiva acelor teoreticieni care consideră că orice evaluare este stresantă și, ca atare aceasta trebuie pe cât posibil diminuată, dacă nu chiar eliminată. Aceeași teoreticieni acceptă însă, că evaluarea de început este necesară pentru o pregătire optimă a noului program de instruire. Evaluarea inițiala este necesară pentru: cunoașterea nivelului de realizare a învățării prealabile, a nivelului comportamentului cognitiv inițial. Este utilă la intrarea copiilor în
Modelarea statistică a performanţei elevilor la teste le PISA by Eman ue la - Alisa N i c a () [Corola-publishinghouse/Science/91882_a_92403]
-
de analiză mijloacele care nu corespund din punct de vedere strategic. 2.2. Relații publice De la prima folosire a noțiunii de „relații publice” în a doua jumătate a secolului al XIX-lea în Statele Unite ale Americii și până în prezent, numeroși teoreticieni au încercat definirea corectă și completă a termenului. Literatura de specialitate notează peste 1.000 de definiții ale relațiilor publice, lucru care poate fi explicat prin poziția autorilor, privind relațiile publice prin prisma sociologică, psihologică, filozofica, teoretică sau aplicativa. Pentru
COMUNICAREA ORGANIZAŢIONALĂ ÎN SPRIJINUL CALITĂŢII SERVICIILOR by Nicoleta Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/656_a_998]
-
sau ePR. Așa cum s-au impus termenii e-mail (poștă electronică) sau e-commerce (comerț Comunicarea organizațională în sprijinul calității serviciilor educaționale- Diaconu Nicoleta 56 electronic), si termenul e-PR (electronic public relations - relații publice electronice) este tot mai des folosit de teoreticienii și practicienii din domeniu. Internetul reprezintă o schimbare de paradigmă în procesul comunicării și în relațiile publice creând posibilitatea unei comunicări în două sensuri între organizații și publicul acestora. Din vreme ce Internetul asigura acces facil și imediat la un
COMUNICAREA ORGANIZAŢIONALĂ ÎN SPRIJINUL CALITĂŢII SERVICIILOR by Nicoleta Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/656_a_998]
-
îi pot afecta. Organizațiile dezvolta o serie de relații, fie în interior, în ceea ce s-ar putea numi „familia” angajaților, fie în exterior, cu comunitatea, guvernele, consumatorii, investitorii și mass media. Specialiștii în cultura organizațională numesc aceste grupuri, parteneri strategici. Teoreticienii de PR îi numesc grupuri cointeresate (stakeholders) sau grupuri de public (publics). Aceștia pot să susțină sau pot împiedica atingerea obiectivelor de către 2. MIXUL DE COMUNICARE ÎN SERVICIILE PUBLICE 63 organizație. De asemenea, aceste categorii de public doresc că organizațiile
COMUNICAREA ORGANIZAŢIONALĂ ÎN SPRIJINUL CALITĂŢII SERVICIILOR by Nicoleta Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/656_a_998]
-
de analiză mijloacele care nu corespund din punct de vedere strategic. 2.2. Relații publice De la prima folosire a noțiunii de „relații publice” în a doua jumătate a secolului al XIX-lea în Statele Unite ale Americii și până în prezent, numeroși teoreticieni au încercat definirea corectă și completă a termenului. Literatura de specialitate notează peste 1.000 de definiții ale relațiilor publice, lucru care poate fi explicat prin poziția autorilor, privind relațiile publice prin prisma sociologică, psihologică, filozofica, teoretică sau aplicativa. Pentru
COMUNICAREA ORGANIZAŢIONALĂ ÎN SPRIJINUL CALITĂŢII SERVICIILOR by Nicoleta Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/656_a_998]
-
sau ePR. Așa cum s-au impus termenii e-mail (poștă electronică) sau e-commerce (comerț Comunicarea organizațională în sprijinul calității serviciilor educaționale- Diaconu Nicoleta 56 electronic), si termenul e-PR (electronic public relations - relații publice electronice) este tot mai des folosit de teoreticienii și practicienii din domeniu. Internetul reprezintă o schimbare de paradigmă în procesul comunicării și în relațiile publice creând posibilitatea unei comunicări în două sensuri între organizații și publicul acestora. Din vreme ce Internetul asigura acces facil și imediat la un
COMUNICAREA ORGANIZAŢIONALĂ ÎN SPRIJINUL CALITĂŢII SERVICIILOR by Nicoleta Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/656_a_998]
-
îi pot afecta. Organizațiile dezvolta o serie de relații, fie în interior, în ceea ce s-ar putea numi „familia” angajaților, fie în exterior, cu comunitatea, guvernele, consumatorii, investitorii și mass media. Specialiștii în cultura organizațională numesc aceste grupuri, parteneri strategici. Teoreticienii de PR îi numesc grupuri cointeresate (stakeholders) sau grupuri de public (publics). Aceștia pot să susțină sau pot împiedica atingerea obiectivelor de către 2. MIXUL DE COMUNICARE ÎN SERVICIILE PUBLICE 63 organizație. De asemenea, aceste categorii de public doresc că organizațiile
COMUNICAREA ORGANIZAŢIONALĂ ÎN SPRIJINUL CALITĂŢII SERVICIILOR by Nicoleta Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/656_a_998]
-
De aproape un secol și jumătate, opera lui Marx are un impact dintre cele mai importante asupra științelor sociale. Teoreticianul german nu a avut o concepție unitară în domeniul Relațiilor Internaționale, dar cercetătorii inspirați de ideile sale au generat mai multe curente și în această disciplină. Departe de a fi o singură școală de gândire, marxismele au în comun câteva
Teorii marxiste ale Relațiilor Internaționale. In: RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1512]
-
de aceștia ca un întreg în care nu este posibilă o separare clară a diferitelor aspecte ale vieții sociale. Pentru ei, economicul, politicul și socialul sunt extrem de strâns legate. Această gândire holistă este transpusă și în strategiile de cercetare, astfel încât teoreticienii marxiști consideră că partajarea cunoașterii prin introducerea unor frontiere interdisciplinare științele economice separate de cele sociale, de istorie etc. sunt doar piedici în calea înțelegerii. La redactarea acestui capitol și a celor dedicate securității am beneficiat de ajutorul și comentariile
Teorii marxiste ale Relațiilor Internaționale. In: RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1512]