5,413 matches
-
un adevărat "anti-Gary"9, ușor sentimental, curtenitor, patern-protector. Și iată cum teribilul "Don Juan proletar și provincial" din tinerețe trăiește la bătrânețe fascinația unei iubiri curate, sublimate în spirit, după paradigma "Philemon și Baucis": "[...] deși am avut o viață donjuanică teribilă între 20-30 de ani ai mei, de fapt, nu am iubit niciodată [...]. Acum, de când trupul meu s-a eliberat de sex și eros, o iubesc frumos și teribil pe soția mea; e integrată în ființa mea"10. Mâhnit, rănit în
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
și ajutat să câștige pariul cu posteritatea, marile lui cărți fiind rodul tardiv al unui travaliu secret. Conștient de funcția compensatorie a scrisului, îi mărturisește Deliei Cotruș: "(...) nu îți scriu ca să îmi răspunzi: am o secreție glandulară specială, îmi hrănesc teribila mea singurătate în doi cu iluzia că pot sta de vorbă, din centrul Cercului meu, cu toate punctele dragi de pe circumferința memoriei și dragostei mele. Scriu fiindcă eu am nevoie de voi, nu voi de mine"12. Pentru fostul discipol
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
variate alte contexte istorice și spații socio-culturale, în regimuri politice similare cu cel existent în România între 1947 și 1989 ori în alte regimuri dezvoltate sub marca totalitarismului sau sub aceea a autoritarismului. Așa cum subliniază Leszek Kolakowski, "lunga istorie a teribilelor greșeli pe care mulți intelectuali din secolul nostru le-au făcut în alegerile lor politice, identificându-se zgomotos cu cele mai crude tiranii, este binecunoscută și a fost descrisă de nenumărate ori; ea a contribuit, probabil, la scăderea semnificativă a
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
are "o mie de ochi" (RV, VII, 34,10), formulă mitică pentru stele, întrucât "vede tot" și nu-i scapă nici un păcat, oricât de ascuns ar fi, oamenii se simt "ca sclavii" în prezența lui (RV, 1,25,1). "Suveran teribil", adevărat "maestru al legăturilor", el are puterea magică de a lega de la distanță victimele sale precum și de a le dezlega. Numeroase imnuri și ritualuri au ca obiect ocrotirea ori eliberarea omului de "capcanele lui Varuna"21. El este înfățișat cu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
demonică a ordinii cosmice, ci și creativitate divină, totodată. Mai târziu, Cosmosul însuși va deveni, în Vedănta, o "transformare" iluzorie, altfel spus un sistem de schimbări lipsit de realitate. Revenind la Varuna, să precizăm că modalitatea sa de existență - suveran teribil, magician și maestru al capcanelor - permite o apropiere surprinzătoare cu dragonul Vrtra. Orice am crede despre înrudirea etimologică a numelor lor26, e de remarcat că ambii zei sunt în relație cu Apele, și în primul rând cu "Apele prizoniere" ("marele
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
băuse băutura sfântă? "Cele cinci seminții (umane) nu mi s-au părut demne de vreo atenție - nu băusem oare soma?"' Personajul își enumera faptele: "Am stăpânit cu statura mea Cerul, am dominat largul pământ. Voi izbi acest pământ cu lovituri teribile. Am proiectat o aripă a mea pe cer, cealaltă aici în lumea aceasta. Sunt mare, sunt mare, m-am înălțat până la nori - nu am băut eu oare soma?" (traducerea lui Renou)43. 41 Epitetul sau, Maujavata, indică muntele Mujavat ca
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
karman, deși "conține" un ătman) și, în plus, face posibilă eliberarea, într-adevăr, înțelegându-se analogia dintre Brahman și manifestarea sa, creația materială, pe de o parte și ătman prins în năvodul transmigrației, se descoperă caracterul fortuit și impermanent al teribilei suite: ăvidya, karman, samsar a. Desigur, Upanișadele medii exploatează în mod diferit aceste noi descoperiri. Cele două modalități ale lui Brahman sunt câteodată interpretate ca reprezentând un zeu personal, superior materiei (modul său impersonal de a fi); în acest sens
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
le-a trimis femeia, această "frumoasă calamitate" (Theog., 585), sub forma Pandorei, "darul tuturor zeilor" (Munci, 81 sq.). "Capcană adâncă și fără ieșire sortită oamenilor", astfel o denunță Hesiod; "căci din ea a purces spița, seminția blestemată a femeilor, osândă teribilă instalată în mijlocul muritorilor" (Theog., 592 sq.) 18. 86. Consecințele sacrificiului primordial Pe scurt, departe de a fi binefăcătorul omenirii, Prometeu este responsabil de decăderea ei actuală. La Mekone, el a provocat separarea definitivă dintre zei și oameni. Apoi, răpind focul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ibid., 233). Prometeu singur a cuteza să se împotrivească planului Stăpânului lumii. Spre a explica mânia lui Zeus și intransigențe lui Prometeu, Eschil a împrumutat de la Pindar (sau de la altă sursă, proprie) un detaliu dramatic: Prometeu dispune de o armă teribilă, anume secretul pe care i-1 comunicase mama sa, Themis Acest secret privea căderea ineluctabilă a lui Zeus21, într-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat (522,764 sq.). Titanul declară cu emfază că Zeus nu are decât o
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
demonice (de exemplu, în India Vrtra, Yama, Nirrti). Nodurile, rețelele, lațurile, sforile, ațele se numără printre expresiile imagistice ale forței magico-religioase indispensabilă pentru a putea comanda, guverna, pedepsi, paraliza, omorî; pe scurt, sunt expresii "subtile", paradoxal delicate, ale unei forțe teribile, lipsite de măsură, 4 Theogonia, 927; cf. Apollodor, Bibi., 1,3,5-6. Dar în Iliada (I, 578) Hefaistos afirmă ca Zeus îi e tată. 5 Vezi Mărie Delcourt, Hephaistos ou la legende du magicien, pp. 42 sq. Cu care va
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
în mormânt sau în șeol, regiune întunecată și înfricoșătoare în adâncurile pământului. Deoarece moartea este prin excelență negarea operei sale, Iahve nu domnește în șeol. Prin urmare, moartea este lipsită de raporturi cu Dumnezeu, ceea ce constituie pentru credincios cea mai teribilă încercare. Totuși Iahve este mai puternic decât moartea: dacă ar voi, el ar putea să-1 smulgă pe om din mormânt. Unii psalmi fac aluzie la această minune: "Scos-ai din Șeol sufletul meu, mântuitu-m-ai de cei ce se
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
împotriva lui Israel: Iahve va trimite cuceritori nemiloși ca să-1 nimicească: Domnul va folosi marile Imperii militare ca instrumente de pedepsire împotriva propriului său popor, care 1-a trădat. Se poate descifra și o promisiune de nădejde în această judecată teribilă? S-a crezut a se putea recunoaște în profetismul vechi-testamentar o variantă a alternanței bine cunoscute în Orientul Apropiat, între "vremi de restriște" și "vremi de bucurie", dar această schemă nu pare să se aplice la toate exemplele invocate 23
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și-a uitat istoria: "Când Israel era copil, eu îl iubeam, și din Egipt am chemat pe fiul meu. Dar cu cât îi chemam, cu atât fugeau dinaintea mea" (11: 1-2). Mânia provocată de nerecunoștința continuă izbucnește. Pedeapsa va fi teribilă: "De aceea voi fi pentru ei ca un leu și-i voi pândi, pe cale, ca o panteră și mă voi azvârli asupra lor ca o ursoaică lipsită de puii ei și le voi sfâșia învelișul cel tare al inimii lor
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Pantomima sa exuberantă din final e derizorie în raport cu drama „măhălălilor” pe care a înfățișat-o mai sus; ea doar o estompează o clipă, n-o face nicidecum uitată. E asemenea rîsului nervos al cuiva care a scăpat dintr-o împrejurare teribilă. După ce se termină, pot apărea uneori lacrimile, se poate instala melancolia. -Mă întorc iarăși la versul „Prin măhălăli mai neagră noaptea pare...”, căci el desparte și în același timp leagă, subtil, două medii: orașul, mai exact tîrgul și mahalaua. „învăluit
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
socialiști („Voi ființe înrăite, crude suflete de monstru”)8), în oratoria populară și în convorbirile de cafenea. Bacovia era familiarizat cu toate aceste „surse”. „Hidos burghez... burghez tiran” Platitudinea ideologică în care trăim nu ne permite să realizăm ce insulte teribile erau acestea. „Hidos” exprimă, sec, dezgustul, oroarea. Pentru Bacovia și pentru alți zeci de autori contemporani, „burghezul” e respingător, insuportabil atît moral, cît și fizic. Rar la începutul literaturii romîne moderne (unul dintre cei la care apare e I. H.
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cazuri de „anonimografe”. Concluziile sale despre ele par, pur și simplu, ale unui om aproape speriat și ostil: „Femeile isterice și fetele bătrîne cu cît sînt mai urîte și mai decepționate, cu atîta sînt mai amorale și scriu obscenități mai teribile; nu se mulțumesc a scrie o scrisoare, două, ele scriu cu sunete, au o perseverență impresionantă”. Culmea - relevă doctorul -, uneori își scriu lor înșile, ca domnișoara citată într-un articol dintr-o revistă medicală a momentului: o franțuzoaică „privé d
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mai mult negura zilei decît lumina ei. O urmă de luciditate îi spunea totuși că prevalența celei dintîi e nefirească. „Ce întunecime!” echivalează deci cu un strigăt de surprindere și de derută, de neputință de a ieși din legăturile nopții. Teribile, vorbele următoare sugerează implacabilul și atestă înfrîngerea: „Vine întunericul...”, „negru profund, noian de negru”, care îl va cuprinde ca furtuna pe Romulus Rege, definitiv! Vremea urîtă a alternat cu cea senină pînă în ziua funeraliilor: „Vreme rece, cu cer mai
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
atingea/ Ș-acum parcă-l încărcase cu plumb, așa ncet mergea”. (Anton Pann, „Sultanul și pescarul”, în Felurite, Ediție îngrijită de Mircea Muthu, Ed. Dacia, „Restituiri”, 1973, p. 111); „Și-n jurul ochilor mei gravă ca la stafie,/ Afunde și teribili, lungi cearcăne de plumb-” (M. Eminescu, „Povestea magului călător în stele”, în Poezii, ediție citată, p. 242) Și: „O, de aș muri odată... Cu corpul meu de plumb/ Să simt cum morții aspre molatec eu sucumb”. (Ibidem, p. 243) Și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
aglomerat și pătat de tutun, ceva care să ardă și să se zbată în tine. Doresc să te împing în acest loc comun, în viața vulgară a Americii, ca să vezi ce este în ea. Ceva are un sens sălbatic și teribil pe care noi nu-l vedem" (A story of To-Day - O poveste din ziua de azi, 472). Jurnalismul literar narativ între alte forme de literatură și jurnalism va porni în căutarea sensului sălbatic și teribil, și aici se află locul
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
are un sens sălbatic și teribil pe care noi nu-l vedem" (A story of To-Day - O poveste din ziua de azi, 472). Jurnalismul literar narativ între alte forme de literatură și jurnalism va porni în căutarea sensului sălbatic și teribil, și aici se află locul în care forma a răsărit ca o modalitate de a portretiza o societate și o cultură. Așa va face și fiul Rebeccăi Harding Davis, Richard, care va porni în căutarea cumplitului sens în jurnalistica sa
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
ca și jocurile glumețe și că felul în care arată minerii e numai un efect al luminii. Rezultatul e fundamental uman cu toate că ceea ce caracterizează este fundamental Altcineva. Dacă minerii sunt într-adevăr satanici, atunci sunt mult mai mult în linia teribil de umanului Satana al lui Milton. Crane și-a dorit ca această investigație jurnalistică să fie în același timp în bună măsură (deci conform canoanelor) și literatură. Cu siguranță felul în care Crane privește minele de cărbuni nu este lipsit
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
vampir, literatura reprezintă nenumărate Salomee în perioada decadenta. În prefață la volumul sugestiv intitulat Diaboliques (1874), Barbey d'Aurevilly prezintă eroinele sale drept noi Eve, monștri cu aparente de îngeri. Eroinele sunt femei-sfincși, femei dominatoare și virile, reprezentări ale mamei teribile și devoratoare. Diferitele variante ale mitului Parizienei exploatează diferite miteme, punând accentul pe momentele de înnobilare a Parizienei: "On faisait une Parisienne avec de l'argent. On en faisait une autre grace à un scandale. On en faisait une troisième
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
de îngrijire în afara familiei. Principala formă de protecție pentru acești copii era plasarea în instituții. Totuși, instituțiile au devenit suprapopulate în timpul regimului comunist, ca urmare a politicii guvernului comunist de creștere cu orice preț a populației. După căderea comunismului, efectele teribile ale acestei politici au șocat lumea. Jurnaliștilor străini li s-a permis să viziteze casele de copii și căminele-spital pentru copiii cu handicap. S-au publicat numeroase articole și s-au difuzat filme documentare în multe țări; deși imaginea României
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
fost însă familiare nici stilul său căutat, intelectual ultragiant, franceza sa lustruită cu răbdare de bijutier, și nici ceea ce intuiam și avea să se confirme mai târziu, adică profunda, surprinzătoarea lui impostură temperamentală: stihinicul profet al amărăciunii și deconstrucției, apostolul teribil al depresiei suicidale era, de fapt, un bon viveur, un om care alimenta cultul prieteniei, amator de vinuri rafinate și de mâncăruri bune, și care, chiar la vârste presupuse ale cumpătării și echilibrului, nu se sfia să-și bucure retina
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
una nici pentru celebrul Tândală. În descifrarea liricii eminesciene, ca de altfel În toate situațiile analitice, nu obiectul, faptul În sine, aspectul sau Întâmplarea constituie centrul gravitațional al substanței lirice intrată În sfera preocupărilor, ci semnificațiile majore ale creației, acea teribilă vibrație interioară pusă În mișcare de o irezistibilă nevoie de exteriorizare. Ori Eminescu avea ceva de spus. Atitudinile, trăirile simpatetice ori empatetice, aspirațiile subiective specifice geniului constituie cheia demersului cognitiv și, de ce nu, capacitatea de receptare venită din disponibilități interioare
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]