KorAP: Find »[drukola/base=tinde & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...171 172 173 ...576 >

14,383 matches

Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590

a acționa, În conformitate cu voința liderului, devenind În final grupuri manipulate de acesta. Cele de mai sus reprezintă efectele, În timp, ale mitologizării persoanei umane. Opusul mitologizării persoanei Îl reprezintă banalizarea individului. Acesta este actul de reducție valorică și formală care tinde să uniformizeze indivizii, dizolvând personalitățile individuale Într-o masă colectivă amorfă, lipsită de identitate. Acestea sunt ideile egalitare, care conferă maselor, prin ștergerea diferențelor personale dintre indivizi, falsa impresie a „ridicării” și a recunoașterii demnității lor printr-un act de

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
care este reprezentată prin instinctul de conservare, iar pe de altă parte, există aspirația de a-ți prelungi viața, dincolo de limitele care Îi sunt impuse de lumea aceasta În care ea există. Fiecare vrea să trăiască cât mai mult. Toți tindem către eternitate. Lucrurile se suprapun. Nu poți trăi ca om decât În lume, dar nu poți fi etern decât dincolo de lume, dar nu ca om. Persoana simte și știe acest lucru, dar nu-l poate accepta. În planul conștiinței mele

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
de care vrea să se elibereze. Acesta este raportul exterior al existenței persoanei cu lumea. În plan interior, persoana aspiră către plenitudine. Plenitudinea este Împlinirea prin completare, unirea cu celălalt. Acest aspect se manifestă și În planul existenței. Fiecare persoană tinde, dorește, să-și completeze propria sa existență, cu existența unei alte persoane. Așa cum o persoană se completează cu alta, la fel două existențe individuale se Întâlnesc și, completându-se, formează o existență comună, unică. Completarea este condiția echilibrului, a siguranței

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
ne pune În valoare unul pe celălalt, completându-ne. Speranța, credința și iubirea sunt condițiile transcendenței, ale depășirii temporalității perisabile. Acestea se regăsesc toate În planul organizării Supra-Eului moral. Ele sunt sentimente și aptitudini morale și sufletești către care persoana tinde și pe care le pune În valoare pentru a-și realiza plenitudinea ființei sale. Ca instanță de cenzură colectivă, profeții judecă, previn, amenință și anunță pedeapsa și mânia lui Dumnezeu care se va revărsa asupra oamenilor când aceștia se abat

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
credibilă și a se integra situației sau rolului respectiv. dă Masca imitată, care are un caracter special. Ea nu este impusă individului, ci este adoptată În mod liber de către acesta, imitând un anumit model preferat, cu care acesta dorește sau tinde să se identifice. Acest tip de mască sau imagine personală este expresia aderenței sau a influenței pozitive pe care un anumit model uman o exercită asupra individului respectiv, care caută să-l copieze ca Înfățișare. 2. Accesoriile imaginii Dacă masca

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
produse de către om În scopul corectării sau confecționării unei imagini și Înfățișări personale. Aceste accesorii au o semnificație extrem de interesantă și specifică din punct de vedere psiho-moral. Ele reunesc complexul de elemente subliniate obiectual, prin care o persoană dorește sau tinde să se Înfățișeze Într-o formă cât mai atrăgătore, sau cel puțin corectă, În fața celorlalți. În felul acesta, accesoriile imaginii sunt elemente care prelungesc și obiectivează tendințele fantastice ale imaginii corporale sau ale imaginii de sine ale unei persoane. Prin

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
Întâlnesc. Identitatea sexuală este prezentată, În formă sublimată, atât În masca persoanei, cât și În accesoriile imaginii acesteia. Diferențele de costum sunt legate de sublinierea apartenenței individului la o anumită identitate sexuală. În plus, felul costumației, În special la femei, tinde să scoată În evidență anumite elemente corporale cu simbolică erotică. În felul acesta, costumul va avea un caracter de invitație sugestivă sau chiar de provocare directă a partenerului. Un fapt important, ca semnificație psiho-morală și psihanalitică, este reprezentat de confuzia

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
penibile, rele. Unele trebuie spuse, altele, trebuie ascunse sau chiar uitate. Cui se datorează acest lucru? Ce se află la baza lui? În primul rând Supra-Eului moral, care normează regimul imagologic și caracteristicile psiho-morale ale Eului unei persoane. Fiecare individ tinde să fie, nu cel care este, ci acel care exprimă imaginile fantasmatice ale propriilor sale valori și aspirații de ideal. Din acest motiv, orice biografie este dublată de o mitografie individuală (S. Freud, S. Bataglia, J. Starohinski, L. Binswanger, M.

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
sine și de trecere Într-un registru superior, atât ca natură, cât și ca existență individuală. Această atitudine de egodepășire, de autoproiectare, care vizează atingerea registrului ideal al existenței, perfecțiunea și exemplaritatea persoanei respective, are la bază mecanismul transcendenței. A tinde către mai bine, către mai mult, către mai sus este o aspirație morală fundamentală a Eului personal. Reversul ei este prăbușirea, descurajarea, defetismul, absurdul, depresia melancoliformă și, ca ultimă și extremă formă de manifestare, suicidul. Egocentrismul, alterocentrismul și egodepășirea sunt

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
continuare aspirațiile morale ale persoanei, ca o continuare a sentimentelor morale, cu care sunt direct Înrudite și pe care le continuă. Aspirațiile morale Nici o persoană nu dorește să fie ceea ce este sau să-și mențină permanent același statut. Fiecare individ tinde să se depășească, În virtutea pulsiunilor acelui Inconștient spiritual care-i deschide perspectiva transcendenței. Sentimentele morale se raportează la egoismul sau altruismul persoanei, iar aspirațiile morale la deschiderea și depășirea de sine prin transindividualitate. În sensul acesta considerată problema, se poate

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
năzuința de a realiza Binele și de aici faptul că orice morală este o „morală a binelui”. Aspectele sunt complementare. În plan ideal, orice atitudine sau acțiune morală cuprinde În centrul său ideea de bine, acel bine suprem către care tinde orice ființă În plan spiritual. Aceasta ar fi esența oricărei idei morale pe care o găsim În toate doctrinele filosofice. Ideea morală s-a constituit treptat În decursul istoriei gândirii. Ea a fost dedusă din acțiunile persoanei umane. Pentru Socrate

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
către transcendență, așa cum am arătat mai sus. Dincolo de aceste aspirații ale oamenilor către eliberarea interioară și fericire, să analizăm modalitățile practice de realizare ale acestor stări pe care le-am numit experiența fericirii. Fericirea este o stare către care se tinde permanent. Ea se obține prin efort, prin renunțări și chiar cu prețul unor sacrificii. Ieșirea din limitele vieții Înseamnă eliberare și aceasta se realizează fie În plan individual, fie În plan colectiv, În mod periodic, fie sub forma unor conduite

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
unor riscuri vitale (accidente, boli etcă. Sufletul Însă nu-l percep material. Îl intuiesc ca prezență În interioritatea mea, În planul conștiinței mele. Neavând caracter material, nu-i pot atribui perisabilitate, ci continuitate. În mod egal, eu simt că sufletul tinde permanent să se desăvârșească, să se proiecteze dincolo de trup și de lume. Calitatea de a fi transcendent este specifică sufletului nu și trupului. Însă, descoperind și Înțelegând aceasta, eu Îi voi atribui, În mod firesc, sufletului meu calitatea de a

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
să se proiecteze dincolo de trup și de lume. Calitatea de a fi transcendent este specifică sufletului nu și trupului. Însă, descoperind și Înțelegând aceasta, eu Îi voi atribui, În mod firesc, sufletului meu calitatea de a fi sau de a tinde către eternitate. Aceasta este speranța care Însoțește sufletul, după cum angoasa Însoțește trupul. Atât angoasa, cât și speranța sunt experiențe ale persoanei. Ele sunt strict individuale și interioare ființei mele. Din acest motiv, ele pot fi comunicate celorlalți, dar pentru aceștia

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
Împlinire prezentă, speranța este perspectiva deschisă a Împlinirii În viitor. Existența dorului, ca trăire, dovedește În planul sufletesc interior că trăirea timpului de către mine are un caracter de circularitate. Timpul meu interior, În relația cu celălalt, nu este liniar. Eu tind către El și El tinde către Mine. În cazul acesta, despărțirea, În loc de a fi „ruptură” devine o așteptare a reîntoarcerii. Sentimentul interior al dorului, ca revenire, Întoarcere nostalgică către celălalt este simbolizat sintetic În mitul orfic. Eu Îl caut, Îl

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
deschisă a Împlinirii În viitor. Existența dorului, ca trăire, dovedește În planul sufletesc interior că trăirea timpului de către mine are un caracter de circularitate. Timpul meu interior, În relația cu celălalt, nu este liniar. Eu tind către El și El tinde către Mine. În cazul acesta, despărțirea, În loc de a fi „ruptură” devine o așteptare a reîntoarcerii. Sentimentul interior al dorului, ca revenire, Întoarcere nostalgică către celălalt este simbolizat sintetic În mitul orfic. Eu Îl caut, Îl doresc pe celălalt, la fel

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
intrând În sfera interiorității umane. Preferința interpersonală, dincolo de aspectele legate de experiența personală, mai are și o altă dimensiune. Eu sunt atras de anumite modele ideale sau, mai exact, de anumite persoane care reprezintă pentru mine modele idealizate, către care tind și cu care doresc să mă identific. Natural că aceasta este, În primul rând, o pulsiune morală, care vine dinspre Supra-Eul meu valoric. Aceste modele umane corespund aspirațiilor mele, către care eu mă Îndrept. Ele pot fi părinții, profesorii, educatorii

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
rând, o pulsiune morală, care vine dinspre Supra-Eul meu valoric. Aceste modele umane corespund aspirațiilor mele, către care eu mă Îndrept. Ele pot fi părinții, profesorii, educatorii, maeștrii, șefii, alte personalități. Modelele de referință incarnează anumite arhetipuri, către care Eu tind, și această aspirație este dată de o nevoie interioară În care văd propria mea Împlinire. Cum trebuie să Înțelegem, din punct de vedere psihologic și moral, aspirația de a te identifica cu un model uman ideal? Este aceasta doar o

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
persoanei. Adoptarea unui anumit model presupune, În primul rând, intuiția unei valori ce caracterizează modelul respectiv. Eu ader, accept, admir și doresc să fiu conform cu un anumit model, Întrucât acest model moral reprezintă pentru mine o anumită valoare către care tind, cu care doresc să mă identific și să mi-o interiorizez. Imitația modelului nu este altceva decât „a-fi-conform-cu-oanumită-valoare”, dar nu cu orice valoare, ci cu o valoare despre care că Îmi corespunde, că satisface nevoile și aspirațiile mele. În procesul

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
de „ființă a naturii”. Aspirațiile și pulsiunile sale primare vor fi sublimate sub formă de idealuri morale, spirituale, religioase, din care va construi cea de-a doua cetate. Aceasta va fi cetatea ideală, la care omul speră și În care tinde continuu să intre, dar care va rămâne pentru el o pură iluzie utopică. Ceea ce prima cetate, cea lumească, nu poate oferi omului, el speră ca să găsească În a doua cetate, cea a lui Dumnezeu. Cetatea lumească este condusă de om

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
a ierarhiilor sociale. Masa de cetățeni are un caracter anonim, de egalizare a acestora. Față de această situație, individul caută prin toate mijloacele de care dispune să se desprindă sau, cel puțin, să se diferențieze de masa de indivizi anonimă. Persoana tinde În mod permanent să-și afirme identitatea, prezența și voința de „a-fi-ea-Însăși” În interiorul colectivității și În relațiile cu aceasta. Este firesc că acest lucru nu este ușor și nici pe deplin posibil. Individul nu poate ieși din colectivitatea căreia Îi

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
cu arhetipul său originar. Aceasta va declanșa sentimente morale dureroase, de izolare, Înstrăinare, dar mai ales dorința de a reveni la origini. Această dorință, amestecată cu durerea, având un caracter nostalgic, este dorul. Sentimentul nostalgic al „Paradisului pierdut” la care tinzi permanent să revii, În care vrei ca să te reintegrezi. În cazul ieșirii din cetate, identitatea se mai păstrează numai prin speranța reîntoarcerii. Este o experiență sufletească dublă: afectivă și temporală. Rămâi legat, atașat de locurile și timpul pe care le-

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
durată existenței și de a o proiecta dincolo de existența umană limitată În timp. Prin cetate, omul Își perpetuează propria existență. Este primul pas către eternitate, către neperisabil. Din punctul de vedere al psihologiei morale, destinul este scopul ultim către care tind omul și cetatea, idealul la care aspiră și pe care năzuiesc să-l construiască. Orice „Împlinire a destinului” este o etapă, o perspectivă deschisă către „trecerea dincolo de existență”. Destinul nu este Închidere, ci perspectiva deschiderii către transcendent. Acesta este scopul

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
psihomorale este forța sufletească. Ea este cea care dă nota valorică, semnificația morală a acțiunii respective. În sensul acesta, forța sufletească poate avea următoarele aspecte: aă este orientată către sine, către un scop personal, strict circumscris propriului său eu, care tinde să se autoizoleze prin acțiunea pe care o Întreprinde, realizând o situație de „autism moral”; bă este orientată către lume, către ceilalți, având un caracter altruist, de deschidere, prin care eul personal intră În relație cu ceilalți, realizând o situație

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
să mă identific. Trecutul este cert, prin evenimentele vieții trăite, iar semnificația pe care o atribui eu acestora este de ordin subiectiv. Eu doresc ca viitorul să-mi aducă evenimente care să corespundă cu aspirațiile, idealurile și valorile către care tind. Iată, prin urmare, că Eul se află permanent Între două momente temporale: trecutul concret și viitorul abstract, Între certitudine și ipotetic. Prin aceste caracteristici, cele două etape ale vieții unei persoane se completează reciproc, iar acest echilibru este trăit de către

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]