4,660 matches
-
începe gradual să se profileze, programul unionist căpătând accente sporite spre momentul revoluționar 1848. "Îngerul mântuirii" naționale, invocat în Proclamația de la Islaz din 1848, s-a întrupat în unirea Moldovei și Țării Românești din deceniul următor. Ulterior acestui moment al triumfului ideii naționale, nu mai rămânea decât ca și Transilvania să fie încorporată structurii politice românești, un obiectiv care, deși cu siguranță visat, a rămas în suspensie datorită conjuncturii geopolitice. Mesianismul național avea să își găsească împlinirea deplină abia în Unirea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
manuale specializate al căror conținut este din ce în ce mai puțin manifest religios. Perioada de tranziție, câtă vreme bucoavna (religioasă) și abecedarul (laicizat) au existat simultan concurând pentru întâietate pedagogică, s-a întins între 1850 și 1870. La sfârșitul acestei perioade, marcată prin triumful definitiv al abecedarului, și odată cu apunerea epocii bucovnei, în literatura didactică și cu efecte mult dincolo de ea s-a produs "o adevărată revoluție culturală" (Ianoș, 2010, p. 214). Tranziția de la bucoavnă la abecedar, și apoi la cărți de citire și
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
puternic efect centralizator și unificator, setând premisele pentru unirea politică înfăptuită în 1859. Până atunci însă, prevederile sale conservatoare care legiferau privilegiile boierești prin menținerea clăcii și șerbiei au fost contestate cu ocazia mișcărilor revoluționare declanșate de generația pașoptistă. Simbolizând "triumful ideii de națiune" pentru intelectualii români (Hitchins, 1998, p. 285), anul 1848 constituie un moment de răscruce în cristalizarea naționalismului politic românesc. După cum punctează și K. Hitchins, în toate cele trei Țări Române, revoluționarii pașoptiști și-au justificat revendicările de
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
noi numaidecât) a continuat să fie gestionat de clerul lutheran până în primul deceniu al secolului al XX-lea, păstrând un caracter predominant religios. Învățământul prusac a preluat o turnură patriotică tot mai pregnantă în urma dezastrului militar de la Jena (1806), unde triumful decisiv al lui Napoleon urmat de tratatul franco-prusac de la Tilset (1807) au precipitat Cuvântările către națiunea germană ale lui J.G. Fichte (1928) [1807], în care marele filosof pleda pasionant pentru educația patriotică drept mijloc de redresare și resuscitare a națiunii
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în trei momente decisive ale istoriei: i) momentul întemeierii statului, conceput ca izbânda neatârnării prin statalitate; ii) momentul apoteotic al mântuirii patriei de atârnare prin salvatorul neamului (Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Iancu de Hunedoara, în funcție de principat); iii) momentul de triumf al românismului împotriva fanariotismului (în principatele danubiene). Spiritualitatea. Ideea că "poporul român s-a născut creștin" a devenit o axiomă a spiritualității românești, definind în mare măsură simțul identitar al românilor. Fără ca vreunul din manuale să utilizeze această formulă ajunsă
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
-lea. Inclusiv obținerea independenței naționale prin Războiul de eliberare sfârșit în 1878 cu victoria românilor împotriva turcilor este interpretat într-o cheie dublă. Alături de semnificația explicit politică, de obținere a libertății naționale, persistă în subsidiar o hermeneutică spirituală, în care triumful politic național este dublat de o victorie decisivă a creștinătății împotriva islamului. Addendum: suprastructura monarhică a memoriei naționale. Grilajul structural al memoriei colective românești, istoricește constituit, în notele sale dominante, de la scrierile cărturarilor Școlii Ardelene și desăvârșit prin contribuțiile istoriografiei
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
l-au somat pe rege să abdice, care a semnat actul prin care monarhia era abolită, iar România devenea republică populară. 3.3.2. Sistemul educațional Interpretarea convențională a istoriografiei românești, sulfurată de "duhul național", înfățișează Unirea din 1918 ca triumful suprem al românismului. Această viziune celebrativă eclipsează însă tensiunile interne, rezistențele regionale și dificultățile domestice provocate de "întruparea mădularelor românești" în același trunchi statal. Beneficiind de avantajul epistemic al "detașării implicate" (Elias, 1956), dobândit prin distanțarea spațială de contextul românesc
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
unire cu Papa: desbinarea Românilor în două tabere: uniți și neuniți, care avea să aducă vrajbă și neînțelegeri între dânșii" (Constantinescu, 1928, p. 235). Condamnarea unirii cu Roma, în ciuda faptului că aceasta a reprezentat declicul luptei de emancipare națională, simbolizează triumful formulei ortodoxiste a naționalismului în perioada interbelică. Spiritualitatea. Dualitatea discursivă în care se exprimă consensul naționalist interbelic se manifestă și în privința spiritualității românești. Aripa fanatismului naționalistic, după cum o arată și citatele de mai sus extrase din N.A. Constantinescu (1928), condiționează
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ivi pentru ca ceilalți factori care preexistau să se închege într-un tot unitar. Credința necondiționată în națiune se întrupează discursiv și într-o soteriologie a românismului (ale cărei rădăcini pot fi găsite în mesianismul bălcescian). Destinul neamului este împlinit și triumful final al românismului este adus de arhanghelul războiului, care a însemnat "mântuirea de dușman" și a permis "Unirea cea mare" (Constantinescu, 1928, p. 299). Doctrina mântuirii neamului românesc se împletește cu conștiința istorică a unui profetism românesc (Eliade, 1990). Alecu
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
tratat cu guvernul. Lipsa unei conduceri revoluționare avea să fie suplinită prin crearea Partidului Comunist din România la 8 mai 1921, moment semnificând "victoria simbolică a leninismului împotriva oportunismului și reformismului în mișcarea muncitorească din România" (Roller, 1952, p. 553). Triumful organizațional al mișcării muncitorești avea să fie umbrit însă de un alt capitol tragic, procesul din Dealul Spirii, început în 1922 împotriva liderilor comuniști. "Teroarea a domnit înaintea și în timpul procesului. Acuzații erau maltratați până și în sala de sedință
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
mai înțelepți, probabil mai puțin optimiști în legătură cu abilitatea de a cuceri forțele intrinseci, dar nu s-au întors acasă învinși. Decameronul nu este o descriere a eșecului povestitorilor de a-și menține propria onestà, cum nu este nicio reprezentare a triumfului grupului asupra forțelor distructive reprezentate de ciumă. Mai curând avem portretizarea unei lupte, care are loc în sufletul a șapte femei și a trei bărbați, timp de două săptămâni, pe dealurile de lângă Florența.”231 Ciuma devine o metaforă a pasiunii
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Târgoveața pare înzestrată mai ales cu prima trăsătură. Teritoriul de luptă și biruință al femeii rămâne însă patul - aici reputează toate victoriile pe care le dorește. Prostituarea devine un instrument: „Vânati câștigul - toate s de vânzare!”380 Se laudă cu triumful asupra bărbaților și-și dezvăluie tehnicile de manipulare. Soții târgoveței pot fi grupați în două categorii: trei au fost bogați și bătrâni, dar nefiind capabili să îndeplinească dorințele trupești ale femeii; ultimii doi au fost virili, dar mult mai dificil
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de iubire, de generozitate, că nu poate progresa moral, păstrează în ea un regret, o melancolie după o stare care i-a fost refuzată de multe ori, aceea a iubirii autentice. A abuzat de orice în viață, militând pentru un triumf al tiraniei feminine: de soți, dar și de textele sfinte. Este, ca și personajul masculin din istorisirea pe care îl rostește, o violatoare. Tirania ei doar aparent a triumfat: în căsniciile pe care le-a încheiat, a reușit să-și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
județe, au venit într-adins la Iași ca să-i ofere spontaneu concursul lor, influențând pe lângă rude, prieteni și cunoscuți în favorul candidaturii filosofului antisemit. El se alese în sfârșit cu mare majoritate, împreună cu tovarășii săi de luptă, Ciupercescu și alții. Triumful său a fost cu bucurie auzit de toată țara. Radu Mihaiu apucase deja să previe guvernul că nici o putere omenească nu va putea să împiedece alegerea lui Conta.” (Apud O.Minar: „Filosoful Conta”, p. LXVIII-LXIX, nota). Bravul polițai l-a
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
era așezată o piatră, pentru a o feri de un accident religios de temut ce ar fi umbrit viața cuplului, în cazul în care mireasa s-ar fi împiedicat de piatra de pe prag. O dată trecut "pragul", mirele "o primea cu triumf și o poftea să împartă cu dânsul focul și apa, simbolurile vieții în comun."217 În Bucovina, ca și în alte ținuturi românești, înainte de a pleca la cununie, alaiul merge la casa miresei pentru a o lua și, o dată "porțile
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și ideilor religioase, Ediția a II-a, vol. I, De la epoca de piatră la Misterele lui Eleusis, traducere și postfață de Cezar Baltag, Editura Științifică, București, 1991. ELIADE, Mircea, Istoria credințelor și ideilor religioase, vol. II, De la Guattama Budha până la triumful creștinismului, traducere de Cezar Baltag, Editura Științifică, București, 1991. ELIADE, Mircea, Imagini și simboluri, Eseu despre simbolismul magico-religios, Prefață de Georges Dumézil, Traducere de Alexandra Beldescu, București, Editura Humanitas, 1994. ELIADE, Mircea, Sacrul și profanul, traducere de Brândușa Prelipceanu, Editura
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
vol. I, De la epoca de piatră la Misterele lui Eleusis, traducere și postfață de Cezar Baltag, Editura Științifică, București, 1991, p. 51. 66 Ibidem, p. 52. 67 Mircea Eliade, Istoria credințelor și ideilor religioase, vol. II, De la Guattama Budha până la triumful creștinismului, traducere de Cezar Baltag, Editura Științifică, București, 1991, p. 39. 68 Informator, Țaran Viorel, sat. Colacu, Comuna Fundu Moldovei, județul Suceava, 70 de ani. 69 Viorica Cernăuțeanu, Pojorâta Izvoare ale trăiniciei, Ed. cit., p. 29. 70 Informator, Țaran Viorel
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
266. 244 Ibidem, p. 292. 245 Ibidem, p. 302. 246 Nicolae Macovei, mss. 247 S. Fl. Marian, Înmormântarea la români, Studiu etnografic, Ed. cit., p. 41. 248 Mircea Eliade, Istoria credințelor și ideilor religioase, vol. II, De la Guattama Buddha până la triumful creștinismului, traducere de Cezar Baltag, Editura Științifică, București, 1991, p. 18. 249 Petru Caraman, Pământ și apă, Contribuție etnologică la studiul simbolisticii eminesciene, Ediție, prefață, note și indice de Gheorghe Drăgan, Editura Junimea, Iași, 1984, pp. 62-63. 250 Ibidem, pp.
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cu oameni ale căror înclinații erau apropiate de ale lui. Russell putea fi profund decepționat și revoltat de acele dezlănțuiri ale pasiunilor emoționale ale masei, în care el vedea o înfrângere a judecății sănătoase, dar nu-și pierdea încrederea în triumful final al rațiunii. Wittgenstein nu cunoștea asemenea decepții. Pentru el, omul care gândește cu adevărat nu putea fi decât o ființă nefericită. Perspectiva primului asupra vieții era în esență optimistă, a celui de-al doilea una profund pesimistă. Convingerile lui
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
obținute și să dorească să se bucure și ei de o situație asemănătoare. Mai mult chiar, așa se explică și unele situații paradoxale, de genul celei menționate de filosoful Seneca: „Nelegiuirile mărunte sînt pedepsite, iar cele mari sînt purtate În triumf”. * „Trebuie să știi cînd să nu ceri nimic, pentru a obține mult.” (Khashaggi) În strategiile activității educative se Întîlnesc, adesea, astfel de situații paradoxale: ex. cînd copilul/elevul are solide resurse de căință/de remușcare față de greșeala comisă la un
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
inițiată și sponsorizată de Maria de Medicis, n.n.), se continuă cu Palatul Tuileries (unde a locuit Ludovic al XIV-lea pe perioada construirii palatului Versailles, n.n.) și cu o serie de alte monumente istorice printre care mai multe arcuri de triumf. (Foto nr. 7, Anexă) Interesant este faptul că Piața Caruselului se află chiar la jumătatea distanței axei istorice, fiind, dacă putem spune așa, centrul de greutate al acesteia. Piața Caruselului a fost distrusă în totalitate în timpul revoluției franceze, însă Napoleon
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
că Piața Caruselului se află chiar la jumătatea distanței axei istorice, fiind, dacă putem spune așa, centrul de greutate al acesteia. Piața Caruselului a fost distrusă în totalitate în timpul revoluției franceze, însă Napoleon a construit mai apoi - deloc întâmplător-Arcul de Triumf al Caruselului. Piața este importantă în istoria Franței deoarece acolo, cu ocazia festivităților organizate de Ludovic al XIV lea în onoarea nașterii fiului său, și-a proclamat noul nume-simbol: Le Roi Soleil. Revenind la Ludovic al XIV-lea, privind forma
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
care le-a îngropat lângă mormânt. În timp, din acel coș a răsărit un arbore de acantă, cunoscut în România sub numele de„Talpa Ursului“. Această imagine a fost folosită ca sursă de inspirație de către un sculptor. Frunzele acantei simbolizează triumful vieții asupra morții, și care, după modul în care sunt dispuse, semnifică victoria ordinii și a ambiției asupra haosului vieții. Zeițele Flora, Venus și Persefona au fost adesea folosite drept model artistic pentru diverse reprezentări arhitectonice ale ordinii corintiene. Aceleași
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
facă chiar sacrificii în programul zilnic. Acest lucru este demonstrat de un bilet scris în grabă de către rege și descoperit în corespondența sa cu ministrul Colbert:„Voi părăsi palatul Versailles marți la ora nouă și voi fi la Arcul de Triumf cel târziu la ora unsprezece. De acolo voi merge la Observator, iar apoi voi cina la fratele meu. După botez, care va avea loc devreme, voi merge la Luvru și de acolo voi continua spre Tuileries, de unde mă voi întoarce
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
făcut și dintr-o mare mândrie. Totul era o demonstrație a posibilităților omului. O cercetare atentă a constatat că această grădină plutitoare oferea pasagerilor tot ce însemna plăcere, confort și distracție. Construirea, apoi plecarea vaporului au fost sărbătorite ca un triumf al tehnicii vremii. Călătorii, în drumul lor peste valuri, se simțeau în deplină siguranță și trăiau într- o atmosferă de netulburată veselie, distracție și de visare. Săli de cinematrogaf, teatru, operă, săli de jocuri, parcuri cu fântâni arteziene, totul era
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]