8,428 matches
-
când fusese atent, reușise să controleze deviațiile determinate de terminațiile nervoase deteriorate; și, ca un exemplu, ajunsese cu bine la bordul acestei nave, așa cum intenționase; și făcuse asta fără deviație. Partea aceasta putea fi, cu siguranță, explicată. Dar ceea ce-l tulbura, în legătură cu ceea ce spusese individul Troog, era sentimentul că spusele lui erau numai parțial în avantajul lui. "...Cine știe din ce motiv, ăsta vrea să dea celorlalți impresia că este foarte vigilent; că știe cum să-l ia pe un pământean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
nici nu ilustrează ceea ce este chemat să spună și să facă în calitate de păstor: „Dușman al „zelului amar și al polemicilor verbale”, știe că spiritul cel rău, dotat cu o artă rafinată pentru a semăna dezordine, este foarte abil în a tulbura trupul bisericii sub pretextul discuțiilor ideologice; în plus, temându-se de rigorile false care acoperă unitatea profundă, chiar și acolo unde ea există, el nu se manifestă ostil, din principiu, diversităților legitime”. Nu numai să nu fie polemic, dar și
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
prezentată ca o serie punctiformă de fla-shes-uri fără nici un fir conductor. Este posibil să surprindem evanghelic sensul harului momentului pe care îl trăim acum; criza, care astăzi se trăiește în ceea ce privește speranța, ne poate aminti că nu are sens să ne tulburăm pentru un viitor în care Dumnezeu singur este Domnul care va avea grijă de ne-voile omului, după cum face deja cu crinii câmpului și cu pă-sările cerului (cfr. Lc 12,27). Există un „astăzi” al lui Dum-nezeu pe care fiecare
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
sa; lui nu-i mai rămâne decât să aștepte pentru că „sămânța răsare și crește nici el nu știe cum” (Mc 4,27). Răbdare mare trebuie să aibă și atunci când grâului răsărit i se unește zâzania, care, fiind semănată de dușman, tulbură și amenință, pentru că există pericolul ca, smulgând zâzania, să fie dezrădăcinat și grâul și, de aceea, trebuie să aș-tepte până la timpul treieratului pentru a separa, fără nici o daună, grâul de zâzanie (cfr. Mt 13,37-42). Răbdare puternică, în plus, trebuie
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
el, așa cum s-a întâmplat cu centurionul roman care din păgân ajunge la credință, și spu-ne: „Cu adevărat acest om era Fiul lui Dumnezeu” (15,39). Isus face să se treacă de la întuneric la lumină nu într-o manieră care tulbură, ci cu răbdare (cfr. cazul orbului din naștere: In 9). Același Isus care se implică cu tot spiritul său înțelegător și plin de răbdare știe să fie și Maestru polemic, provocator și chiar mânios (cfr. Lc 11; Mt 23). El
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
ce anume, nu era clar pentru mine, și chiar și astăzi, pot doar să presupun. Schneiderhahn nu era omul explicațiilor și al justificărilor, numai faptul că se ocupa de noi atît de intens, că un om care, cu siguranță, era tulburat de multe alte probleme, considera că noi sîntem importanți, că programele din tabele vor rămîne hîrtii acoperite de desene lipsite de sens fără cooperarea noastră toate acestea însemnau că nu puteam face altceva decît să ne lăsăm în voia lui
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
mi-a spus-o David. Vechii greci, spunea el, credeau că totul în univers fusese cîndva legat. Un întreg în absolută armonie. Nemișcare. Liniștea trebuie să fi fost asurzitoare. Apoi, într-o zi existau, pe atunci, zile? armonia a fost tulburată și cu un zgomot uriaș, lumea s-a scindat. Totul a fost împărțit în două. De atunci jumătățile despărțite se află în căutarea jumătății pierdute care să li se potrivească perfect, dar nu se pot găsi. Numai cu totul întîmplător
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
dacă moș filozoful pomenit mai sus n-ar crede că fiind așa, omul universal nu-l lasă pe ălalaltul, pe cel singular, să ființeze pe fața pământului. Unul este, celălalt piere. Am mai spus că asemenea rătăcire filosoficească nu a tulburat mintea scriitorului celui mare, acesta vede, mai întotdeauna, copacul, nu pădurea. Caragiale nu atâta în minte poporul au avut, cât pe Mitică la bere, pe el l-a cercetat cu grijă, pe el l-a arătat cu toate ale lui
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
în alte vremi, pășise Calistrat Hogaș ținând Pisicuța de căpăstru în acea grotă ce avea să-i țină de adăpost în noaptea în care o neuitată tornadă îl va face să simtă măreția naturii. Așa și noi pătrundem în răcoarea tulburată de zgomotul ușurel al unor picături de apă căzând la intervale rare, amintind, prin monotonia misterioasă a plescăitului lor, de veșnicia peșterilor pe care le explorează reporterii de la Discovery. Și ce văd ochii noștri e greu de arătat, după cum e
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
Vadim pașa, beilerbei de Butimanu, este o iluzie întreținută de o mână de bețici de cartier. Pe când ieșim noi în soarele tare de noiembrie iacătă ne iese înainte o dubiță, zisă Jeep, care, îmbodobită cu pozele color ale numitului beilerbei, tulbură liniștea autumnală a uliței cu zicerea aspră din megafoane care îndeamnă locuitorii cetății să se predea pe data de cutare, la vremea rânduită a asaltului final la urne, și să-și lege soarta de serhaturile norocoase ale măritului herțog și
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
de sine a provincialismului cultural, mai ales că acesta răsare unde nu te aștepți. Cred că siesta ideilor este numele potrivit al acestei ațipiri duminicale, aceasta se prelungește voluptuos până ce vin rătăciții națiunii și fac larmă pe ulița mare și tulbură odihna, cum zice bănățeanul, din soba din față. Există un provincialism cultural la vedere, acela al regiunii mediocrilor artistic. Iacătă că în capitala Banatului, ca să vorbesc provocativ și dincolo de agenda discuțiilor publice ale premierului, numărul lor este la fel de mare ca
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
îl încearcă nicidecum nostalgia aceea din versurile "De ce m-ați dat de lângă voi/ De ce m-ați dat de-acasă", i-aș spun, cu umorul de care sunt capabil, că postura mea de fecior la plug și la boi nu mă tulbură câtuși de puțin și că încerc să le stau prin preajmă cât mai firesc cu putință. Un singur lucru le-aș cere foștilor noștri coregionali, din oricare parte a țării, trăitori în capitală: să încerce să impună, cât se poate
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
întâmpinat, nici să-mi petrec serile uneltind editorial la comanda mai marilor politicii de partid și de mass media, nu am soldă în portofel nici de la SOV Invest și nici nu am semnat contracte prin mass media care să-mi tulbure somnul. Cei care au mai citit ce am scris au putut vedea limpede că am avut întotdeauna față de politica prezidențială toată bunăvoința câtă se poate, editorial vorbind. Am perceput ca toți cei care n-au partizanate obscure sau frustrări obsesive
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
solar. Undeva, la îndepărtate hotare ale galaxiei acest... această ființă își îndreptase atenția asupra lui Gilbert Gosseyn. Și și-l reprezentă efectuând un act determinat, într-un moment determinat. Ceea ce implica relația cu Janasen. Complexitatea implicată prin această precizare îl tulbura. Harta devenea valabilă. Din locul lui, văzu că era ceva scris, dar cuvintele erau ilizibile. Se aplecă mai aproape: literele erau prea mici pentru a putea fi descifrate cu ochiul liber. Janasen împinse către el o lupă. - A trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
spre el, surprins. - Păi, dar la Enro. Unde în altă parte? zise. Gosseyn avusese intenția de a observa pe tot parcursul, dar nu avu posibilitatea. Corpul lui Ashargin păru să se topească într-o pastă fără formă. Vederea i se tulbură în orbirea groazei. Impactul avionului la aterizare îl scutură, aducându-l într-o stare cât de cât normală. Cu picioarele tremurând, ieși din avion și văzu că aterizase pe acoperișul unui edificiu. Privi curios în jur. Părea important să păstreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
cu memoria lui Ashargin că vechea capitală, Nirena, fusese rasă de bombele atomice și că întreaga suprafață pe care se afla altă dată un oraș de treizeci de milioane de indivizi nu era decât un deșert radioactiv. Această amintire îl tulbură pe Gosseyn. Ashargin, care nu asistase la scenele de distrugere din acea zi de coșmar, rămânea indiferent, așa cum sunt indiferenți oamenii incapabili să-și imagineze un dezastru pe care nu l-au văzut. Dar Gosseyn se crispă amintindu-și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Fusese foarte atent, dar îl frapa ideea că Yanar nu reacționa ca un tip care era luat la scărmănat pentru prima oară. Știa de efectul produs atunci când nu cunoști dinainte întrebările. O știa atât de bine, încât nu era deloc tulburat. Într-o străfulgerare, Gosseyn pricepu. Se dădu înapoi, teribil de vexat. Incredibil, cât timp îi trebuise să înțeleagă adevărul. Îl privi pe prezicător și zise, în sfârșit cu o voce calmă, dar tranșantă: - Și acum, ai vrea să-mi explici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
refugiul. - Atunci de ce m-au adus pe Yalerta? - Dorea să fii sub controlul Prezicătorilor care să-ți poată supraveghea gesturile. - Și n-a mers. - Efectiv. N-a mers. Gosseyn nu mai spuse nimic. Aceste răspunsuri aveau un subânțeles care-l tulburau. Încă o dată, mai sever, se uită la Prezicător. Se gândise la alte întrebări, mai ales privitoare la Leej. Dar, de fapt, aveau puțină importanță. Leej se purtase foarte bine, iar detaliile mai puteau să aștepte. Asta lămurea chestiunea. Îl similariză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
răzbătea o urmă de angoasă când adăugă: - Va fi un mare privilegiu să fii la Templu pentru o ceremonie așa de importantă - dar nu este oare cu putință ca unii din cei cu echilibru emoțional atât de precar să fie tulburați la apropierea de Zeul Adormit? - Sunt convins, zise Gosseyn-Ashargin, că Zeul Adormit va veghea în persoană ca totul să se desfășoare așa cum se cuvine. Nu putea să lase să se înțeleagă mai mult din planul său. O lumină orbitoare, ivită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
se îndreaptă spre un continent învecinat - Unthank, poate, sau Provan - trebuie să treacă printr-o zonă în care timpul e pură experiență subiectivă. Unii trec fără să observe, dar cîți ani ai pierdut cînd ai venit aici? Lanark se simțea tulburat de un sentiment de groază, pe care și-l ascunse ridicîndu-se și adresîndu-i-se brusc: — Mulțumesc de avertizare, dar mă așteaptă un pacient. Unde este monseniorul Noakes? — La ora asta, se află de obicei în sala pentru fumători, urmărindu-i pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
adolescentul sîrguincios, violatorul crud, despre tăticul bătrîn și înțelept, vai, ți-am suportat toate trucurile și știu cît de găunoase sînt, așa că nu plînge! Să nu cutezi să plîngi. Jalea e cel mai blestemat dintre toate trucurile. Lanark era prea tulburat ca să-și simtă lacrimile de pe față. — Nu mă cunoști. Nu mă cheamă Thaw. N-am făcut nimic din toate astea. Sînt un lucru banal care e rănit mereu. Așa sînt și eu, dar am curaj, curajul de a nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
spital. Probabil că sînt o persoană groaznic de nesimțitoare și de egoistă. Dacă mămica ar muri, cinstit, nu cred că m-ar afecta prea mult. Nu mă pot gîndi la nimeni, tati, Ruth, Robert Coulter, a cărui moarte m-ar tulbura sau m-ar schimba. Totuși, cînd am citit un poem de Poe săptămîna trecută: Tu, iubire, ești singura după care sufletul meu a tînjit etc, am simțit un acut sentiment de frustrare și am vărsat șase lacrimi, patru cu ochiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
arată livingul? — E destul de cald. Arde un foc bun acolo. Nu-i prea multă dezordine. — Cred c-o să mă ridic și-o să stau puțin la foc. Dădu la o parte așternutul și își aduse picioarele peste marginea patului. Thaw fu tulburat cînd văzu cît de slabe erau. Ciorapii groși de lînă pe care i-i trase pe picioare nu rămîneau ridicați, ci făceau pliuri în jurul gleznelor. — Ca două bețe, zise ea zîmbind. Am devenit monstrul din Belsen. Nu fi prostuță! spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
urmă, ușa se închise iar Marjory veni lîngă el cu o cută verticală între sprîncene. — îmi pare rău, Duncan, dar nu poate veni. Probabil că e răcită. — Nu-ți face griji. Ea îi adresă un zîmbet fugar și politicos. îl tulburau liniile încordate de la colțurile gurii ei. Dacă o să zîmbească prea des, îi va apărea un rid acolo peste zece sau doisprezece ani. Au ajuns tîrziu la film. Era cu scene de dragoste care îl făceau foarte conștient de prezența lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Știam că-ți dorești asta. Orice fată ar fi știut și ți-ar fi dat voie. — Așa, deci. — Același lucru și cu sărutul, într-un fel. Cînd o fată simte că-ți faci griji și te temi, și ea se tulbură. — La fel cu modelele care se simt jenate cînd un student jenat le desenează. — Da, la fel. El se opri și-i prinse brațul. — Marjory, îmi dai voie să te desenz? Goală, adică? Ea se holbă la el. — N-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]