8,927 matches
-
apologet al său, face din Rudi "un saltimbanc dizgrațios"36 din tagma lui Coriolan Drăgănescu. Ironia ca "remediu împotriva oricărei forme de terorism"37 pigmentează aparte un alt specimen de "rinocer". La Costache Olăreanu, odiseea foamei și a vagabondajului ca "ucenic la clasici" se încheie semnificativ în Lupul și chitanța prin convertirea intelectualului "de prisos" la clasa muncitoare, printr-un gest de obediență sfidătoare potențând disidența. La același autor, o compensare prin ficțiune justifică tratarea ironică a prototipului caragialian al ipistatului
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ca atare, de altfel, atât de Mircea Horia Simionescu în Citiți-mă noaptea, care prefațează textul integral al Dicționarului onomastic sau în Cursiv bio-bibliografic, integrat în finalul romanului Licitația, dar și de către Costache Olăreanu 48, Caragiale este îndatorat, în schimb, "ucenicilor", pentru demersul reinterpretativ și de revalorificare de pe poziții moderne a operei sale. Între ramurile bogatului arbore genealogic literar caragialian, Urmuz și scriitorii târgovișteni sunt astfel atestați drept primi descendenți ai căror continuatori Eugen Ionescu, respectiv poeții și prozatorii generației '80
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
controlat, Editura Cartea Românească, București, 1981. Nedelciu, Mircea, Și ieri va fi o zi, Editura Cartea Românească, București, 1989. Olăreanu, Costache, Cu cărțile pe iarbă, Editura Militară, București, 1986. Olăreanu, Costache, Lupul și chitanța, Editura Albatros, București, 1995. Olăreanu, Costache, Ucenic la clasici, Editura Allfa, București, 1997. Olăreanu, Costache, Frica, Editura Paralela 45, Pitești, 2002. Papadat-Bengescu, Hortensia, Logodnicul, Editura Junimea, 1986. Papadat-Bengescu, Hortensia, Concert din muzică de Bach, Editura Albatros, București, 1990. Papilian, Victor, Coana Truda, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1988. Pătrășcanu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
literar, serie nouă, an XVI, nr. 5-10, martie-aprilie-mai 2005, p. 16 și Ilie, Loredana, "Hipotextul caragialian la Mircea Horia Simionescu", Buletinul Universității Petrol-Gaze din Ploiești, vol. LVII, seria Filologie, nr. 1/2005, pp. 126-133. 2 În jurnalul lui Costache Olăreanu, Ucenic la clasici, Editura Allfa, București, 1997, p. 41. 3 Mircea Horia Simionescu, Paltonul de vară, Editura Albatros, București, 1996, p. 353. 4 Ion Bogdan Lefter și nu numai susține această teorie în numeroase articole adunate recent în volumul Primii postmoderni
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
hingheri, curelari, florărese, jochei, chivuțe, pantofari, tăietori de lemne, gunoieri, un soi de oameni nici vii, nici morți, care își poartă unica trăsătură de caracter în numele ce poartă: Mielu, Fălosu, Maț, Bășică, Fusăloaia, Opăritu, Damblagiu, Cucu, Belitu, Găoază, Speriosu, Labă..." (Ucenic la clasici, ed. cit., p. 109). 9 Eugen Simion, Scriitori români de azi, IV, Editura Cartea Românească, București, 1989, p. 298. 10 Mircea Horia Simionescu, Licitația, Editura Paralela 45, Pitești, 2003, pp. 169-170. 11 I. L. Caragiale, Momente și schițe, Editura
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Radu Petrescu, Ocheanul întors, Editura Paralela 45, 2001, p. 35. 28 Idem, p. 48. 29 Idem, p. 63. 30 Mircea Horia Simionescu, Toxicologia sau dincolo de bine și dincoace de rău, Editura Cartea Românească, București, 1983, p. 46. 31 Costache Olăreanu, Ucenic la clasici, ed.cit.,p. 87. 32 Mircea Horia Simionescu, Redingota, ed. cit., p. 9. 33 Idem, p. 17. 34 Idem, p. 11. 35 Idem, p. 153. 36 Idem, p. 216. 37 Mircea Horia Simionescu, Redingota, ed. cit., p. 19
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
finisque ab origine pendent!“ Murim când ne naștem!... Sfârșitul atârnă de la începiut deasupra noastră! Manilius „-Dacă ați fi stăpânit furtuna din voi, din inimile voastre înspăimântate, o biruiați și pe cea din afară. V-ați rugat...?!“ Le-a spus Iisus ucenicilor săi pe o furtună în lacul Ghenizaret. Călcau Sfinții, pe valuri, cu mare sfială și cu inima cât un purice. CAPITOLUL I Între viață și moarte er năpraznic. 1876... noaptea înspre Bobotează... Dinspre miazănoapte sufla un vânt tăios care îngheța
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
nouă, Vindecarea orbului din naștere în, și mă opresc brusc, neștiind ce să fac, El, continuă! înțelegând nehotărârea mea la auzul teribilelor cuvinte, în zi de sâmbătă. 1. Și trecând Iisus, a văzut un om orb din naștere. 2. Și ucenicii Lui L-au întrebat, zicând: Învățătorule, cine a păcătuit: acesta sau părinții lui, de s-a născut orb? Daniel citește din Evanghelia după Ioan parabola orbului, el mă ascultă mult dincolo de momentul acesta în care eu citesc cu glas frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
că m-aș încumeta să termin eu Judecata de Apoi, firește talentul meu e cu mult mai prejos de ceea ce el ar sta să facă, dar mi-a vorbit de multe ori de acei maeștri de odinioară care-și lăsau ucenicii să picteze în locul lor, am învățat de la el cum să mânuiesc pensula, cum să prepar culorile, mi-a spus de-atâtea ori că mă descurc destul de bine la desen, Cum să-i stric bucuria?! Cred că în cel mult două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cu mistria sau cu dalta de cioplit piatra, lucrători fără nume, petrecându-și cea mai mare parte din viață sus pe schelă, uneori și prânzul urca pe frânghii deodată cu mortarul, uneori râsete la vorbe deșucheate, apoi glume pe seama vreunui ucenic cu rău de înălțime și piatra dură lucrată cu trudă după planurile tainice ale Maestrului, se spune că nu doarme de teamă ca nu cumva, printr-o vrajă dibace, cineva să-i fure faimoasele desene, toată noaptea arde opaițul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Janos, meșterul Luca povestește, o mai veche poveste, pentru mine o spune, e povestea lui Vasile din Fălticeni, zugrav de biserici, de la acesta a învățat cu puțin înainte de război și meșterul Luca taina iconografiei, taină destăinuită celui mai vrednic dintre ucenici, cu mândrie povestește meșterul Luca, dar și cu nostalgie, fumează țigară de la țigară, carpați fără filtru, și nu se oprește din povestit decât pentru a trage fumul abundent în piept sau pentru a-și aprinde o altă țigară, Meșterul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
meu, Vasile din Fălticeni, se născuse spre sfârșitul veacului trecut, ca băiat sărac, din cauza sărăciei a fost nevoit să părăsească devreme casa tatălui său și, cum avea oarecare talent la desen, vindea prin iarmaroace iconițe pictate de el, a intrat ucenic la un zugrav de biserici, meșterul Dumitrache, pe vremea aceea a fi ucenic la un meșter însemna să stai pe lângă el câțiva ani buni până când primeai de la acesta hârtie că ai deprins meșteșugul și, abia după aceea, puteai lucra pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
din cauza sărăciei a fost nevoit să părăsească devreme casa tatălui său și, cum avea oarecare talent la desen, vindea prin iarmaroace iconițe pictate de el, a intrat ucenic la un zugrav de biserici, meșterul Dumitrache, pe vremea aceea a fi ucenic la un meșter însemna să stai pe lângă el câțiva ani buni până când primeai de la acesta hârtie că ai deprins meșteșugul și, abia după aceea, puteai lucra pentru bani, dacă aveai norocul să-ți găsești comenzi, era chiar și obiceiul ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
tot timpul ocupându-se cu grija copiilor meșterului, stăpânei casei îi cam plăcea băutura, apoi a făcut și pe rândașul, neînvățând mare lucru din arta iconografiei, primiseră o comandă undeva la o mănăstire prin sudul Moldovei, meșterul și-a luat ucenicii cu el, dar după ce-au isprăvit acolo s-au reîntors la vechile îndeletniciri, la Botoșani, la spălatul copiilor, la țesălatul cailor, nemaiputând răbda Vasile fuge la Iași în toamna aceea, trece cu greu peste iarnă, tocmindu-se pe la oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
întunericul din încăpere și pentru o fracțiune de secundă am avut senzația că surprind în flăcăruia chibritului ceva din taina acestei nopți dar, Hârtia era întocmită cam așa, povestește meșterul Luca, acest băiat Vasile din Fălticeni a fost la mine ucenic la meșteșugul zugrăviei patru ani încheiați și i-am dat drumul să meargă unde-și va găsi pâinea cea de toate zilele, îi dau această scrisoare în mână, cu voia mea, ca să nu fie supărat de nimeni, și iscălea meșterul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
vechea meserie, mai ales că după război încep să se construiască biserici de piatră și zugravii erau foarte căutați, cu timpul își face casă Vasile, își ia nevastă și căpătase oarecare faimă în tot Ardealul, eu am intrat la el ucenic când aveam vreo zece ani, era prin ’40 și ne luaseră din nou ungurii, tatăl meu lupta pe front undeva prin Rusia și nu mai aveam de la el nici o veste, biserica de lemn din sat arsese toată, o arseseră ungurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pentru sufletele celor vii și celor morți deopotrivă și-așa a început meșterul Vasile să picteze biserica la noi în sat, fără să pretindă nici un fel de plată, numai adăpost și mâncare, eu, băiat, mă pripășisem pe lângă el, lucra singur, ucenicii săi fiind plecați pe front și-așa am început să învăț pe lângă el a amesteca culorile, a desena, îmi plăcea mult cu el, era un om blând, avea pe atunci mai bine de cincizeci de ani, nevasta îi murise și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și-n acei ani cât am stat pe lângă el mi-a transmis mie toată știința lui, învățându-mă pe mine tot ceea ce știa, lăsându-mi mie moștenire toate uneltele și cartoanele lui, mie ultimul și cel mai tânăr dintre toți ucenicii lui, tace meșterul Luca și se ridică de pe scaun pășind în cadrul întunecat al ușii deschise, stă mult proptit acolo de ușă, dau să mă ridic și eu și încerc să mă strecor pe ușă pe lângă silueta meșterului, Cum ziceai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și pe mine în înălțime și, ca într-un vis în care strigi cu disperare și nu te aude nimeni, tot astfel strigătele mele de spaimă nu erau auzite de cel ce vorbea în numele meu, Primește-mă pe mine ca ucenic al tău! Atât cât mai e timp, Și meșterul vine spre mine neîncrezător, dar văzând neclintirea din ochii celui care a vorbit folosindu-se de gura mea mă aduce cu multă emoție la pieptul său, Să fie într-un ceas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
-mi de cupola din casa de cultură, ce-o fi pictat acolo meșterul?! Mâna lui dreaptă urmează cursul firesc de la absenta cupolă spre altar și se-ntoarce apoi la bolta și pereții naosului, calotele laterale, Pereții încep, îi explică meșterul ucenicului său neascultător din fire, încep de la miazăzi, se continuă cu apusul și apoi miazănoapte, în felul în care se rotesc acele de ceasornic, iar pe pereți registrele se citesc de sus în jos, și el se întoarce cu fața la intrare arătând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
analize, el știa că are să se întâmple, nu credea însă că atât de devreme, spera să poată termina biserica asta și spera să te învețe cât mai multe lucruri, era atât de bucuros că te-ai oferit să-i fii ucenic, i-ai lipsit toată viața, Theo, și acum, când ai venit, L-am necăjit într-atât încât l-am băgat în spital, Nu spune asta, n-ai de ce să-ți faci o vină care nu există, Dacă va muri să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mă cheamă la masă, mă așteaptă părintele și ceilalți călugări, dar înainte de toate stabilesc cu acest copil cuminte ca un om mare niște reguli, îmi va spune pe nume în primul rând și-n al doilea rând îl iau ca ucenic al meu, ajutor, copilul spune da și firescul răspunsului lui îmi place încât îmi vine să-l strâng în brațe, dar îmi opresc la timp efuziunile sentimentale la vederea chipului său asprit de viața austeră de la mănăstire, îmi ajunge Daniel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de grava confuzie, albastrul-mov din adidasul meu nu-i albastrul-mov din capul plecat al clopoțeilor, neguri grele se lasă pe mintea mea când mă străduiesc să evoc în amintire acea vară în care Theo mi-a spus, Daniel, vei fi ucenicul meu! ne-au trebuit două zile până am dat jos pictura meșterului Luca și a lui Janos cu îngerul lui Theo cu tot, am dat din nou cu primul strat de tencuială, mi-l amintesc pe Theo entuziasmat la gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
acea noapte, caietul lui Theo înfierbântat de soare pe genunchii mei, îl deschid cu febrilitate, poate totuși se va îndura Theo și-mi va da răspunsul, Răsfoiesc câteva pagini, deja citite, sâmbăta fără dată când m-a chemat pe mine ucenicul lui, masa cu călugării, am citit deja, 9 august, vin tot mai mulți oameni la, am citit și de aici câteva rânduri poate ar trebui să renunț și să mă întorc, da, aici am rămas, Poate ar trebui să renunț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
crezând că voi putea picta altfel decât meșterul Luca, părintele Ioan va înțelege asta și ar putea rupe învoiala noastră nescrisă, cu schițele lăsate de meșterul Luca, împrăștiate prin încăpere, caietul cu însemnări al meșterului Vasile din Fălticeni lăsat moștenire ucenicului său, despre amestecul culorilor, despre pigmenți, despre straturile de culoare, sfaturi practice care pentru mine n-au înțeles lipsindu-mi, pentru culoarea de veșmânt albastră, primul strat fă cu linău, Linău?! Stratul al doilea cu lazur la părțile umbrite, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]