5,010 matches
-
Ia-mi calul, te rog? Predându-le celor doi frâul calului, Hideyoshi intră pe poarta castelului exact ca și cum ar fi revenit la el acasă, urmat de proprii săi vasali. Războinicii care umpleau ca o pădure castelul îi observau comportamentul cu uimire - aproape amețiți. În același moment, Inuchiyo și fiul său ieșiră în fugă, alergând spre Hideyoshi. În timp ce se apropiau unul de altul, cei doi vorbiră în același timp, ca doi prieteni vechi ce erau: — Ei, ia te uită! — Inuchiyo! Ce te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lungime. Cea mai înaltă clădire din interiorul zidurilor era un fort cu patru etaje, care avea să fie străpuns de deschizături prin care să se tragă cu săgeți. Țiglele de pe acoperiș urmau să aibă forma unor frunze de aur. În uimirea lui, Kazumasa nu putea decât să se minuneze tăcut de ceea ce vedea înaintea ochilor. Dar în fața lui nu se afla încă decât o parte a proiectului. Șanțul înconjurător al castelului se alimenta cu apă din Râul Yodo. Având în apropiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în fața lui Sanzo să fie aduși atât de mulți bani, încât ar fi trebuit să-i ducă în spinarea unui cal. Un funcționar și ajutorul personal împachetară monedele în baloți de rogojini, pe când Sanzo se uita cu gura căscată de uimire. — Vreau să mai îndeplinești o misiune, Sanzo. — Ascult, stăpâne. — Le-am dat amănuntele, cu multă grijă, la trei dintre oamenii mei de cea mai mare încredere. Vreau să te deghizezi în cărăuș de povară, să încarci banii ăștia pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Luna a Cincea. Așteptându-se să fie ziua în care avea să se dea marea luptă decisivă, toată armata se pregătise, începând de cu seară. Acum, văzându-l, în sfârșit, pe Hideyoshi în fața lor, soldații îi ascultară cuvintele, muți de uimire. — Ne întoarcem la Osaka! Toate trupele să se retragă. Veni apoi următorul ordin: Unitățile comandate de Kuroda Kanbei și Akashi Yoshiro să se coordoneze cu trupele de la șanțurile duble. Poziția ariergardei o vor lua Hosokawa Tadaoki și Gamo Ujisato. Șaizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Senior Nobuo! dădu el din ambele mâini, ca și cum ar fi fost o întâlnire neașteptată și complet întâmplătoare. Nobuo rămase uluit, în timp ce vasalii din jurul lui, care arătau atât de impunători cu lăncile și armurile lor, se uitau cu gura căscată de uimire. Dar acesta nu fu singurul lor șoc. Hideyoshi îngenunche la picioarele lui Nobuo, prosternându-se la pământ, astfel că aproape atingea cu fața sandalele de paie ale celuilalt. Apoi, luându-l pe năucitul Nobuo de mână, spuse: — Stăpâne, n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
sentimente izbucniră, dintr-o dată, într-o agitație zgomotoasă, ajunseră și la urechile lui Ieyasu, cu toate că se afla la o oarecare distanță. Un paj veni grăbit pe coridor, spre vasali. Sunteți chemați! anunță pajul. Luați prin surprindere, oamenii se uitară cu uimire unii la alții. Dar expresiile de pe chipurile încăpățânaților Honda și Iii dezvăluiau că acea chemare era tocmai ceea ce doriseră. Grăbindu-i pe Sakai Tadatsugu și pe ceilalți, intrară, pe rând, în încăperea de audiențe. Camera lui Ieyasu se umplu până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de alături al eroului principal zăcea în aceeași poziție, dar mort, cu casca străpunsă de un glonț. Doar capul îi căzuse și fața i se înclinase inexpresivă într-o parte; poate numai cu o ușoară expresie de îngrijorare sau de uimire, încremenită pe figură... Mitraliera aceea, pe care continua să n-o vadă, trăgea de undeva cu atâta înverșunare încât nimeni dintre soldați nu putea să facă vreo mișcare fără să-l trăsnească moartea țăcănitoare de foc. Din când în când
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
acolo de dușman anume ca să terorizeze populația civilă din spatele frontului. Din câte se pare, era astfel fabricat încât să explodeze la cea mai mică încercare de a-l ridica. O bătrână se oprise lângă Ducu și privea și ea cu uimire afișul. Se mai întâmplă în ziua de azi lucruri din astea? La atâția ani după război? Mi-amintesc de un afiș cam ca ăsta la moara din cartier de la mine, unde mă duceam o dată pe săptămână să macin o pungă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ițise de sub marginile lor. Pentru un tip ca Margoulies, priveliștea era de-a dreptul uimitoare, pentru că el era capabil să perceapă detaliile anatomice atât din interior, cât și din exterior. Asta era, pe undeva, o ușurare, pentru că primele clipe de uimire la vederea vaginului nu datorau motivelor pentru care vaginul exista în corpul lui Bull sau întrebării cum fusese posibil așa ceva, ci aspectelor tehnice, mai precis chestiunii dacă acela era un vagin în toată puterea cuvântului, un organ genital funcțional sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
doare foarte tare? Vocea lui Margoulies sugera îngrijorarea. Acum stătea lângă Bull și privea spatele lat și pistruiat al monstrului. — Dacă mă doare? Păi, da... normal că mă doare... Vocea lui Bull se stinse și pe față i se așternu uimirea. Dacă mă doare? Cum naiba de îi dă prin cap să mă întrebe așa ceva? Numai că acum, tocmai pentru că fusese pus să se gândească la ceea ce simțea, Bull nu prea putea să afirme că simțea efectiv durere. Era mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Tiresias le aduse ceșcuțe cu cafea grecească groasă. Krishna se lăsă pe spate, cu un oftat de mulțumire. — Păi, acum că am mâncat, cred că e momentul să futem ceva, spuse el sorbind din cafea. — Ce să futem? Gestul de uimire al lui Alan era adresat proprietarului dolofan și celor două fete dubioase care încă pierdeau vremea pe acolo. Krishna se aplecă peste masă și îl atrase pe Alan spre el. Vocea cultivată îi mustea de un entuziasm murdar. — Poole mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
șireturi dezlegat. - O clipă, să mă închei la șiret, spuse Elefterie, aplecându-se. Și ferind în același timp crunta lovitură în mod involuntar, căci cuțitul menit să-i curme viața zbură peste el, înfigându-se din greșeală și spre marea uimire a tuturor în brațul stâng al celui care-l trimisese. - AAAAAUUUU!! zbieră Cârpenișteanu. M-am lovit îngrozitor! Sunt rănit, AU!! FACEȚI CEVA!! - Ce s-a întâmplat? se miră Elefetrie, care scăpase totalmente parcursul evenimentelor, din pricina preocupării lui de a-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Abdulah! Se întoarse. Apăru un tip tânăr, arab ca și el, îmbrăcat numai în halat și costum de baie. Părea nervos. - Stai ușor, un’ te duci? - Cum adică unde mă duc? spuse Abdulah uimit, încercând din răsputeri să-și ascundă uimirea. Merg să-mi iau răsplata, așa cum mi s-a promis. O vreau pe aia cu părul verde. - Stai, stai un pic. Cine ți-a promis? - Yusuf, la moschee. - Aha, ia vino un pic să vorbim. Hai un pic mai încolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
se reverse râuri dintr-o substanță pe care toți o apreciară ca fiind lavă fierbinte. Lumea dădu să fugă, panicându-se, dar, surpriză, primii atomi ai acestei plasme nervoase se evaporară ca prin farmec înainte să atingă pe cineva. Zgomotul de uimire străbătu arena de la un cap la altul. În tot acest timp, platforma pe care cântau Ioneștii începu să zboare și să unduiască asemenea unui covor zburător, de vreme ce aceștia cântau cu mult nerv despre cum nu trebuie să fie oamenii: mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
păreau să nici nu aparțină persoanei de care erau atașați, contrastând puternic cu înfățișarea ei, deși nu era deloc slabă. - Dumneata cum te numești? a rostit domnul cel gras și bătrân, mișcându-și fălcile cu zgomot, trezindu-mă astfel din uimirea deosebit de profundă ce mă cuprinsese. Încăperea nu era tocmai mică, așa cum am mai amintit, astfel că numai cu mare greutate am înțeles că tipul mi se adresase mie. O clipă am fost tentat să mint în ceea ce privea identitatea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
nici deosebit de încântătoare n-aș cuteza s-o numesc, fiind peste măsură de scârbavnică. Euripide se suise cu totul peste Aurora, morfolind-o cu fălcile sale puhave, râgâind și încercând s-o dezbrace, lucru care aproape că îi reușise. Spre uimirea mea, auzise cele spuse de Maro. Și-a întors fața spre noi cu o figură atât de satisfăcută, cu un rânjet atât de hâd, de lat și de adânc întipărit pe figură, încât am fost convins că visez. Ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
să vin pe-această lume... iar acum, realizând prostia de a nu putea dispărea la timp, greșeala de a nu fi renunțat la lumea aceasta atunci când încă mai puteam, în gloria existenței mele, nu-mi mai pot decât contempla cu uimire propriile-mi vârste ale decrepitudinii, precum și grandoarea eșecului meu de om care nu s-a putut sinucide la timp... dar poate că nici acum nu e prea târziu, poate mai bine mai târziu decât niciodată, așa cum o spune nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
țara noastră este cel al părintelui Leontie Gazea (născut în 1897) care, suferind de mai multe afecțiuni grave, a început să urmeze un regim alimentar foarte strict, bazat pe post și pe folosirea unor crudități. El a putut constata cu uimire cum, pe lângă vindecarea problemelor de care suferea, la vârsta de 75 de ani părul și barba au început din nou să se înnegrească, la 90 de ani pielea începuse să se regenereze, devenind netedă și moale, unghiile s-au regenerat
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
trebuie să deveniți voi, care înțelegând vă veți lepăda de puterea lui Satana, pentru că astfel vă voi conduce în împărăția înaltă a îngerilor Mamei voastre, unde puterea lui Satana nu poate niciodată să intre". Și ei, plini de curiozitate și uimire, L-au întrebat: "Cine este Mama noastră și cine sunt îngerii Ei? Și unde se află de fapt împărăția Ei?" "Mama voastră este mereu ascunsă în voi și voi sunteți permanent cuprinși în Ea. Ea v-a născut; Ea v-
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
legile divine ale vieții și nu rătăcesc pe cărările îngrozitoare ale morții, pentru că în ei atunci forțele vieții devin mari și puternice și astfel ei scapă cu ușurință de chinurile morții". Toți cei din jurul său I-au ascultat cuvintele cu uimire, deoarece cuvintele Sale erau putere și El îi învăța cu totul altfel decât preoții și scribii. Și, cu toate că soarele apusese de mult acum, ei nu au plecat la casele lor, ci s-au așezat în jurul lui Iisus și L-au
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
malul râului. Și inimile lor s-au umplut de speranță și bucurie când au auzit salutul Său: "Pacea lui Dumnezeu să fie cu voi!" Multe erau întrebările pe care ei doreau să I le pună, dar mare le-a fost uimirea văzând că nu puteau să înceapă, pentru că nimic nu venea în mințile lor. Atunci, Iisus le-a spus : "Am venit pentru că am simțit că aveți nevoie de mine". Și ei au răspuns: "Învățătorule, avem nevoie într-adevăr. Vino și eliberează
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
noastre divine Natura. Să nu mâncați nimic din tot ceea ce focul morții dă gust hranei, pentru că acesta este lucrul lui Satana". "Cum să ne coacem pâinea de fiecare zi fără foc, Învățătorule?" au întrebat câțiva într-un glas, cu mare uimire. "Lăsați îngerii lui Dumnezeu să vă ajute să vă pregătiți pâinea. Umeziți-vă grâul, pentru ca îngerul apei să poată intra în el. Apoi, puneți-l la aer, pentru ca și îngerul aerului să-l poată îmbrățișa. Și lăsați-l de dimineața
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
bănuiască ce comoara avea în mâmă, si s-a întors la luptă. Carol Magnul, aflând că domnița și fratele ei plecaseră, porunci ca jutele (lupta) să continue așa cum fuseseră anunțat. Astolfo cu ajutorul lanciei sale fermecate,își răsturna toți adversarii, spre uimirea lor și a lui, în aceeași măsură. Paladinul Rinaldo, aflând de felul cum sfârșise lupta lui Ferrau cu străinul, o porni în goană după frumoasa fugară, chinuit de dragoste și de nerabdare. Roland, văzându-l cum fugea, s-a luat
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
a fost aruncat într-un șanț adânc, ce se afla sub zidurile acelui castel numit Altaripa, care avea capete omenești spânzurate de jur împrejur și era vopsit în roșu cu sânge. În vreme ce paladinul privea această scenă împietrit de groază și uimire, o babă , urâtă ca ciuma, apăru pe marginea șanțului și-i spuse că trebuia să fie aruncat în gura unui monstru, care nu putea fi împiedicat de a pustii țara decât dacă i se aduceau victime omenești. Rinaldo i-a
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
încetul cu încetul și a dispărut*) *)Aceasta este descrierea poetică a unui fenomen ce se spune că s-ar fi produs în strămutarea Mesiei , între Sicilia și Calabria.Fenomenul se numește Fata Morgana sau Miraj. Când și-a revenit din uimire el a privit din nou spre fântână. Dar între timp zâna se trezise și dănțuia pe ghizdele, ușoară ca o frunză, potrivinduși pașii pe acest cântec: Cel ce-n astă lume parte de renume, de avere și noroc să aibă
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]