5,157 matches
-
își făurește singură moneda ei. Ea nu stă în acel metal de pe deget, sau într-o bucată de hârtie, care nu face decât să îți schimbe un statut, ca apoi, să stea împăturită și îngălbenită de timp într-un sertar uitată pe undeva. Iubirea nu se explică în cuvinte, ea vine așa cum este. Sentimentul trebuie să fie calitativ și nu cantitativ. Atunci când unul iubește și celălalt urăște se pot considera într-o cascadă urmând ca valurile ei să îi salte și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
erau lucruri greu de găsit. Pentru el nu mai era decât un obiect, o ființă respingătoare, un canal înfundat de gunoaie, sau o noapte întunecoasă fără stele. Căsnicia avea un iz de ceartă și un gust amar. Carlina se simțea uitată și abandonată. Își ridică privirea căutând-o pe a lui și constată ca unul pentru altul nu mai reprezentau o companie plăcută. Privirea lui era plină de ură și dispreț. O privea fără nici o expresie. Nopțile erau cenușii, lipsite de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
viața de care fusese agățat ca orice pământean în modul cel mai serios și de implicarea permanentă în toate problemele vieții. Acum își luase adio de la viață lăsând în urma lui toate pentru totdeauna fără să mai poată rosti vreun cuvânt uitat sau ținut în secret. Sufletul lui avea să afle dacă era dus la un loc fierbinte sau întrun alt loc luminos. Aici avea să-și găsească o altă formă de liniște sau de zbucium. Acum nu mai era pământean, nu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
sală, închide nu doar povestea, dar și o întreagă rețea a complicității, capabilă să treacă de pânza ecranului. Cred că aici, în acest make-believe, trebuie căutată chimia dintre film și spectator despre care vorbeai. Un critic literar englez, astăzi aproape uitat, William Hazlitt, considera vitalitatea o supremă categorie estetică. El folosea cuvântul gusto pentru a se referi la inexprimabilul „posedat de inimă, consfințit de imaginațieș. Carnația vie din picturile lui Tizian, forța musculară degajată de trupurile din lucrările lui Michelangelo, inventivitatea
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Oamenii s-au stins și după cei care au făcut atâta rău au rămas doar niște nume murdare. Însă faptele lor, sau, mai bine spus, ceea ce a fost general uman și repetitiv în abjecțiile comise de ei, asta nu trebuie uitat. Urmărind firul narativ al destinului Ecaterinei Bălăcioiu-Lovinescu am riscat ca această carte de corespondență, despre care afirmam că a fost romanul sau poemul iubirii materne, să încline mai degrabă către „roman“. Dar nu puteam face altfel, căci se știe că
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
despre tine, despre iubirea și înțelegerea noastră adâncă; în cameră plutea, pe când vorbea, un aer de grație vetustă; se lămurea estompat, prăfuit, o viață, o altă viață, pierdută, ca toate viețile bătrânești. Gândul meu se rupea din vraja camerei parcă uitată și zăvorâtă de un veac și venea viu și cald spre tine; dar în mine somnola un crâmpei de viață uitat, iubit și trist. Era călduț, bătrânesc și uitat și eu eram toropită de căldură, de amintiri și atracție spre
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
prăfuit, o viață, o altă viață, pierdută, ca toate viețile bătrânești. Gândul meu se rupea din vraja camerei parcă uitată și zăvorâtă de un veac și venea viu și cald spre tine; dar în mine somnola un crâmpei de viață uitat, iubit și trist. Era călduț, bătrânesc și uitat și eu eram toropită de căldură, de amintiri și atracție spre batrânețea ce parcă mă prindea ușor-ușor. Când a venit porția de mâncare modestă și a apărut ca în basm o măsuță
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
decât cu condiția asta, cozonac (de la Crăciun) și o ceașcă de Nescafé, de la Chri. Dar serviciul a fost deplorabil! Să mă scol de o sută de ori de la masă, ca să-mi iau ce-mi trebuia în clipa aia: sare, pâinea uitată, lingură - și închipuie-ți restul până la 100. Și vasele! În ciuda principiului strictului necesar, impus prin sistemul de reeducare, cum să mănânci grepfrutul cu lingurița de la orezul cu lapte? Obosită de atâta luptă, m-am lăsat invadată de sechelele de civilizație
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
o altă lumină îmi scaldă ferestrele în azur; nu e literatură, e ceva ce face parte din viața mea actuală, ca și figura concentrată și ermetică pe care o am în tramvai, pe stradă; fosta mea personalitate - acoperită, pierdută, dispărută, uitată! [...] Modesta carte poștală joacă un rol de căpetenie în viața mea: o cumpăr cu bucurie și cu certitudinea că-ți va parveni; urc cu ea în casă și sporesc stocul de pe fosta sugativă a tatei; o iau, lipesc timbrele, scriu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mă putea opri. Asta am zis și eu! Nici atunci nu i-a păsat de tine nici cât negru sub unghie! Of, la naiba. N-ar fi trebuit să spun asta. Privirea lui Luke e traversată de o veche durere uitată și, brusc, arată ca și cum ar avea zece ani. Știi foarte bine că nu e adevărat, spune. Mama a vrut să fie cu mine. N-a fost vina ei. — Știu. Îmi pare rău... Mă apropii de el, dar el se trage
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
extrem de surescitați, și de afară se auzea cum se umple sala cu părinți, dar nu aveam voie să tragem cu ochiul și să ne uităm la ei... — Acum ce faci? o aud iar pe Suze. — Tot la fereastră. — Termină odată cu uitatul pe fereastră! Mai ai mai puțin de o oră jumate! — Suze, te rog, relaxează-te. — Cum să mă relaxez? — Totul e perfect. Situația e sub control. Și n-ai spus nimănui nimic, zice, a milioana oară. Nici măcar lui Danny. Normal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
atunci” <endnote id="(582, p. 205)"/>. În urma unui sondaj de opinie realizat În Ungaria În 1994, s-a constatat că aproape o treime dintre persoanele anchetate Îi consideră pe evrei vinovați de deicid. O vină care nu poate fi nici uitată, nici iertată. Astfel, 26,6% dintre ungurii anchetați au răspuns că sunt total sau parțial de acord cu faptul că „crucificarea lui Isus este un păcat pentru care evreii nu pot fi iertați” <endnote id="(250, p. 26)"/>. Aceeași părere
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Dan Horia Mazilu, O istorie a blestemului, Editura Polirom, Iași, 2001. 680. Radu Rosetti, Amintiri. Ce-am auzit de la alții, ediție Îngrijită de Mircea Anghelescu, Editura Fundației Culturale Române, București, 1996. 681. Teodor Wexler și Mihaela Popov, Anchete și procese uitate (1945-1960), vol. I și II, Fundația W. Filderman, București, 2001. 682. Stranger in Our Midst. Images of the Jews in Polish Literature, ed. Harold B. Segal, Cornell University Press, Ithaca - Londra, 1996. 683. Anat Peri, Jörg Haider’s Antisemitism, The
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
sute de autorizații de stabilire în orașul Moghilev, deci 1000 de persoane puse la adăpost. A urmat înjghebarea câtorva colonii în împrejurimile Moghilevului, la Branete, Tropova, Sadova, formate din evrei dorohoieni. Din punct de vedere al intereselor generale nu trebuie uitată reglementarea și organizarea biroului muncii în Moghilev. Avocatul Danilov a fost acela care a pus capăt unei stări de haos și disperare. El a pus bazele biroului coordonării muncii care furniza după norme stabilite mână de lucru întreprinderilor și autorităților
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
1995. Sturdza, Mihail, România și sfârșitul Europei. Amintiri din țara pierdută, Alba Iulia, Paris, Editura Fronde, 1994. II. Lucrări generale Brestoiu, Horia, Impact la paralela 45. Incursiune în culisele bătăliei pentru petrolul românesc, Iași, Editura Junimea, 1986. Butnaru, I.C., Holocaustul uitat. Considerațiuni istorice, politice și sociale cu privire la antisemitismul românesc, Tel-Aviv, 1985. Buzatu, Gheorghe, Din istoria secretă a celui de al doilea război mondial, vol.I și II, București, Editura Enciclopedică, 1988;1995. Idem, Dosare ale războiului mondial (1939-1945), Iași, Editura Junimea
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
mult decît regească prin afecțiune... Între timp eu am fost la Iași, la sărbătorirea Otiliei. Cred că prin prezența mea am salvat niște aparențe importante: îți voi spune personal despre ce-i vorba... Scriu - sînt la a doua formă - Satul uitat... - și în legătură cu asta - ai fost acasă? Eu mă duc la sfîrșitul săptămînii ce vine - îți telegrafiez cînd, și voi fi fericit dacă vei putea veni la gară, singur, sau, dacă situația permite, cu duduca din Letea. [...] Scrisul bănățean n-a
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
8. IX. [1]964”> Dragă Căline, Îmi pare rău de toată încurcătura, și mai rău că ai pierdut hramul de la Chilișeni. Am a-ți istorisi multe, și mai cu seamă aș vrea să putem citi împreună capitolele „esențiale” din Satul uitat. în vederea încheierii lui, plec azi la Mahmudia și pe Razelm: N-ai putea să-ți iai vreo trei zile liber? Eu trec spre Udești Luni 14. IX.,cu autorapidul. M-aș bucura dacă am călători acasă împreună! Dacă nu poți
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
în plan nu erau trecute decît 10, iar grafica se aplică diferențiat pe baza relațiilor pe care autorul le are cu tehnoredactorul. Nici în acest sector nu se poate face nimic. Cartea va fi trecută sub tăcere din pricina capitolului „Hîrtii uitate” . De altfel și aici la Orizont a fost primită cu răceală, ca să folosesc un eufemism . Criticul ori n-a citit-o ori a minimalizat-o în mod voluntar. Cartea nu are nici un ton profesoral (e nevoie totuși de o etichetă
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
ei țel. Iar al doilea factura povestirii care încerca să împletească un comentariu (psihologic) cu o substanță epică (mărturisirea subiectului). Nici una, nici alta nu a interesat pe cronicarul de la Orizont. Opacitate? Nu aș crede. Mai degrabă iritarea pricinuită de „Hîrtii uitate”, în care a văzut (complet eronat) o răfuială a autorului cu critica, în realitate bietul autor nefăcînd altceva decît să imagineze un model pentru acel tip de critic ce-și pune o serie de probleme insolubile. În sfîrșit, toate mi
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
fost inmormântat în Cimitirul Bellu din București. REFERIRI EXTRASE: -DATCU, GEORGETA și DATCU, MIHAI DAN, Clinica I Medicală Cardiologică „C. I. Negoiță” 1881-2001, 120 de ani de existență, Iași 2001, p. 61-65 -MUNTEANU, MIRCEA, O personalitate a învățământului ieșean aproape uitată - prof. dr. Petruș Niculescu, Rev. Med. Chir. Soc. Med. Nat. Iași, 2000, vol. 104, nr. 4, p. 185-189ROMANESCU, C., Un secol de învățământ medical la Iași Facultatea de Medicină (1879-1948), p. 63,117, 121, 146 OPREA, ARSENIE (1916-2002) MATEMATICIAN Dascăl
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
mică biserică singuratică, cu ușa închisă, fără turlă și fără enoriași. Ne-a deschis o femeie, care ne precizează din start: “Eu sunt musulmană!” Tot ceea ce se poate vedea, sunt două tablouri ce prezintă învierea tânărului. A rămas un monument uitat și neprețuit. Am trecut apoi pe lângă muntele Taborului, înalt de 688 metri, în vârful căruia se află două biserici creștine: una ortodoxă și una catolică, ce comemorează evenimentul unic din viața Mântuitorului: schimbarea la față. De asemenea, din Vechiul Testament aflăm
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
să ajungă la ei și să-i ajute, apoi să le predice Evanghelia: Dr. Moffat, Livingstone, Sorin Neacșu, Dan Șerb, Sebastian Țîrțîrău și alți voluntari cu nume nu prea sonore, dar care au mers să-i ajute pe acești oameni uitați de lume. În cartea Educație, la pagina 270, Ellen G. White spune: “În loc să se insiste asupra faptelor de vitejie ale Alexandrilor și Napoleonilor din istorie, elevii să studieze viețile unor oameni ca Apostolul Pavel și Martin Luther, Moffat, Livingstone, Carey
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
criticul de film Valerian Sava, îl avem în teatru la fel. Indicele de deformare este enorm, generând diformități, mutații și incongruențe majore între litera propagandei și spiritul operei. Numele care se înscriu în această tipologie au fost în mare parte uitate, iar altele devine jenant să fie reamintite. Dintr-un al treilea tip de utilizatori fac parte cei care încearcă să-l vindece pe Caragiale de el însuși, adică de caragialism înțeles ca minorat deopotrivă ontologic și estetic sub specia provincia-
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
fiind fatală operei. Ea risca să rămână fără suportul esen- țial, fără realitatea care a emanat-o pentru că opera era văzută prin acest contract mimetic cu timpul ei în ceea ce acesta avea mai concret, actualitatea, faptul divers, anec- dota. Referentul uitat postulează această critică, opera s-ar fi găsit în situația de umbră a unui obiect care a dispărut, o simplă fantoșă redusă la o condiție spectrală, inconsistentă. Numai că din ziar, Caragiale a extras ceva ce s-a dovedit a
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Făt Frumos (1969ă și Fabule și întâmplări (1972ă. A dramatizat basmul Moștenirea fermecată, publicat în volumul Teatrul de păpuși (1971ă. A fost coautor la volumul de Legende și povestiri cu albine (1987ă. Principala sa contribuție ca folclorist este volumul Țara uitatelor constelații. Folclor arhaic românesc (1981ă, cu o prefață de Romulus Vulcănescu. Așa cum remarca acad. Al. Zub: „Sub un titlu metaforic și cu mijloace paleofolclorice, ni se propune un excurs în trecutul îndepărtat al acestui pământ, spre a reconstitui, fie și
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]