4,931 matches
-
fie trași la răspundere. Dacă ar trăi măicuța Natalia să vadă ce graniță s-a făcut acuma la Prut, și ce greu mai poate trece bietul român din Basarabia ca să și vadă țara, dar ce piedici imense și la ce umilințe este supus românul basarabean ca săși recapete fireasca cetățănia de român, ar crede că la București se află guvernanții lui Voronin... I-am propus măicuței Natalia Ilașcu să vină la Iași de Sfânta Parascheva, la 14 octombrie 1998, dar nu
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
adus la Iași buletinul de identitate (Așa mai era în 1998, se putea trece ușor, doar cu buletinul, dar acum, după zece ani, vai și amar! Trecerea de acasă acasă, de pe pământ românesc pe pământ românesc, numai cu pașaport, taxe, umilințe. La așa guvernanți, la București și Chișinău, așa rușinoase fapte!) La Iași am făcut iarăși copii după înregistrări. Doamna dr. Hanganu de la spitalul „Sf. Spiridon”, secția Hematologie, a dat unele înregistrări la Radio Iași, care le-a transmis parțial și
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
acolo de vămile acelea. Te ține și te ține și te sucește. Așa este și Eugenia, nici ea nu poate răbda granița asta. Să nu mai văd granița asta, să ne ceară taxe și pașapoarte, taxe și pașapoarte!” șicanele și umilințele provocate de vameșii de pe cele două maluri de Prut par a fi dirijate de cineva ce dorește ca să ne despartă și mai mult, să ne aducă să ne dușmănim între noi, românii, să ne lăsăm păgubași de a mai trece
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
românilor din Basarabia, cetățenie pe care rușii au luat-o într-o noapte, iar noi ce facem, ce fac guvernanții noștri de la București de nu rezolvă această gravă nedreptate ! Ce se așteaptă ? Doare prea mult a noastră despărțire și această umilință la care a fost supusă mama eroului Ilie Ilașcu, la trecerea sa către Taxobeni, umilință provocată de vameșii din dreapta Prutului, de a nu-i permite măicuței Natalia Ilașcu, să meargă la căsuța cu Sf. icoană primită în dar de la î
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
ce facem, ce fac guvernanții noștri de la București de nu rezolvă această gravă nedreptate ! Ce se așteaptă ? Doare prea mult a noastră despărțire și această umilință la care a fost supusă mama eroului Ilie Ilașcu, la trecerea sa către Taxobeni, umilință provocată de vameșii din dreapta Prutului, de a nu-i permite măicuței Natalia Ilașcu, să meargă la căsuța cu Sf. icoană primită în dar de la î.P.S. Pimen, a fost o măsură absurdă, moscovită... Ajunși la Taxobeni, ziarista Doina Boghean o
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Trebuie să fim conștienți că am făcut puțin, prea puțin sau nimic pentru Basarabia, încât s-a ajuns astăzi din nou la umilitoare și aberantele vămi, la trecerea Prutului de acasă acasă pe bază de pașaport, plătind insuportabile taxe, suportând umilințe. Chiar și cei din dreapta Prutului pun întrebări, de unde vii și încotro te duci?.Nu o singură dată am reproșat celor de la vamă aceste lucruri. Dar indicațiile venite de undeva de sus erau și sunt făcute, parcă, special pentru a ne
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
o ședință, unde s-a vorbit despre o trimitere la psihiatru. Cine-i atât de tâmpit în România să muncească neplătit? Deci omul trebuie dus la balamuc. Totuși, locatarii n-au chemat doctorul și au îndurat încă vreo doi ani umilința, până ce pensionarul Popa a murit. I-a căzut în cap un cărucior de copil, aruncat de la zece. „Mie mi-a căzut în cap o oală cu supă, și uite că n-am nimic. Dar de la patru“, a zis cu multă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
afară din armată − într-o fabrică de plăci aglomerate aveau să însemne și prima mare bătălie în care învingeam în lupta pe viață și pe moarte cu viața. Motivul pentru care nu realizam foloasele celor doi ani de chin și umilință era banal: în foarte multe cazuri, înțelegeai ce ai trăit abia după ce au trecut decenii. În timpul real, puțini înțeleg cum trebuie ce este pierdere și ce este câștig, ce e avans și ce-i întârziere. Ulterior, m-am gândit din ce în ce mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
grup de indieni Îmbăcați În haine europene mărșăluiesc În fața procesiunii purtînd steaguri. Fețele lor obosite și afectate seamănă cu cele ale acelor quechuași care au refuzat să acorde atenție chemării lui Manco al II-lea, supunîndu-se lui Pizzaro și, prin umilința adusă de Înfrîngerea lor, Înăbușind mîndria unei rase independente. Ridicîndu-se deasupra rîndurilor de indieni adunați pentru a vedea parada trecînd, se zărește din cînd În cînd capul blond al unui nord-american. Cu aparatul lui de fotografiat și tricoul sport, dă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
trecut prin închisorile regimului comunist, au voit, după eliberare și mai târziu, să tăinuiască cele suferite, la fel cum se procedează pentru o comoară, în locul cel mai ascuns și neștiut de nimeni. Au păstrat în inima lor taina suferinței, a umilințelor. Ei au ales, în cele mai multe cazuri, să poarte această taină în mormânt, cu gândul, poate, că și ei, la fel ca bobul de grâu, murind vor rodi. E adevărat, totuși, că s-au scris unele lucruri, și chiar și frații
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Dumnezeu: Tatăl, Fiul și Sf. Duh să ne binecuvânteze și să vină să-și facă sălaș în inima noastră, așa cum a promis Isus (In 14,24). IX - Să ne exercităm zilnic în toate virtuțile teologale și morale, practicând fără încetare umilința, baza tuturor virtuților și blândețea, spre a avea ceea ce cere de la noi Sfântul nostru Părinte Francisc: „humilitatem et patientiam in persecutione et infirmitate et diligere eos qui nos persequuntur, reprehendunt et arguunt...” -Smerenie și răbdare în persecuție și boală și
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
se va numi Fiul lui Dumnezeu. Totul este cu putință la Domnul”. Și atunci lumea întreagă a ascultat un cuvânt mare când Fecioara a vorbit la rândul ei zicând: „Iată roaba Domnului, fie mie după cuvântul tău”. O, răspuns de umilință și de credință! Sf. Treime se bucură și plecându-se către ea cu un gest de dragoste. O aude și o ascultă. Pentru această clipă au fost făcute toate veacurile. De când era așteptată această clipă, care îmbucură și secolele care
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
surprindere, ceea ce s-a întâmplat chiar și celor mai mari sfinți. Așa fiind, în loc să vă tulburați când vi se întâmplă astfel de accidente, inerente naturii noastre, transformați-le în ocazii de profit spiritual și în ocazii de a crește în umilință. Sf. Grigore cel Mare spune că se întâmplă adesea că Dumnezeu lasă să persiste defecte mari în aceste suflete atât de iubite Lui, mai ales la începutul vieții lor spirituale, pentru ca datorită lor, acestea să câștige o cunoaștere de sine
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
pună toată încrederea în El. Sf. Augustin spune că Dumnezeu în înțelepciunea sa nemărginită a preferat să facă să se nască binele din rău decât ca El însuși să împiedice răul. În felul acesta, când știți să scoateți roade de umilință din greșelile voastre, corespundeți întocmai sublimelor scopuri ale inefabilei Providențe. Dacă vă cuprinde teama că nu mergeți pe drumul adevărat ce duce la perfecțiune, consultați-vă directorul spiritual și liniștiți-vă prin ceea ce vă spune. Care este sfântul pe care
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Lăcașu-i vrednic și izvorul... De-atunci crescu în al tău suflet Dorința vie, arzătoare, De-a-i fi în toate totdeauna, Icoană asemănătoare. De-aceea ți-a plăcut iubirea, Nădejdea lui Cristos, credința, Urmând ca nimenea pe lume Blândețea lui și umilința. O, Inimă a Maicii noastre Cu-atâta har împodobită Tu-n viață și la umbra crucii De mari dureri ai fost rănită! Dar pentru toate Tatăl veșnic Ți-a dat răsplata meritată Căci te-a voit cu trup și suflet
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
iar Francisc, înarmat de către bogatul cetățean - tatăl său - participă cu elan la dărâmarea trufașei citadele de pe colina din coasta cetății. Urmează un război de pedepsire declarat de către comuna vecină, orașul Perugia. Francisc este luat prizonier. Timp de un an suportă umilințele, lipsurile și chinurile administrate „trădătorilor”. În anul 1203 este răscumpărat și se întoarce acasă. Spre uimirea și nemulțumirea tatălui, Francisc nu mai este interesat și avid de câștig, de petreceri, de visuri cavalerești. Frecventează bisericuțele din marginea orașului, rămâne ore
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
nici mănuși de protecție. Așa că mama punea cenușă în recipiente și îndepărta cu ajutorul unei cârpe toată acea mizerie umană care i-a îmbolnăvit ficatul și i-a otrăvit zilele. Sărmană femeie chinuită! Biata de ea! Vă dați seama de câtă umilință a fost în stare o femeie care vorbea la perfecție șase limbi, care putea comunica direct și integral cu reprezentanții a șase națiuni din Europa? O femeie cu o inteligență sclipitoare, cu o ureche muzicală absolută și o voce îngerească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
o căldare de tablă deasupra căreia, într-o periculoasă poziție de echilibristică yoga, stăteai contorsionat gata-gata să vii în cap rupându-ți gâtul. Ori să pici cu partea dorsală în conținutul cleios al recipientului, care, obedient și afazic, primea cu umilință otrava expulzată de bietele intestine care puteau, în sfârșit, să răsufle dezintoxicate și... ușurate. Aici, în camera cu destinații multiple, nu aveam nici un preș sau vreo țolică. Era doar pământul bine bătătorit și muruit. Mama, desculță fără șosete în picioare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ordinii publice, unul în față, iar celălalt în spate. La urmă, venea și cățelandrul nostru, Leu, complet dezorientat, neînțelegând o iotă din toată mascarada asta. Era spectacolul trist și dureros al degradării și umilirii ființei omenești. Erau furcile caudine ale umilinței nedrepte, jignitoare și triviale la care erau supuși patru copii ce se făcuseră vinovați de faptul că furaseră un copăcel uscat dintr-o lizieră de salcâmi din cauză că, în plină iarnă, rămăseseră fără căldură într-o casă acoperită de zăpadă până
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
familiei Condor era Doina, colegă de clasă cu mine, într-a șaptea. Fata asta avea o bunică; și tocmai despre această doamnă de vârsta a treia mi-am luat îndrăzneala să spun câteva cuvinte, fapt pentru care îmi cer cu umilință iertare, deși tind mai degrabă să cred că de acolo de sus, de undeva, îmi urmărește tacit, cu îngăduință ironică plină de adânci semnificații filozofice, temerara mea încercare cu veleități literare. Oprirea crivățului nu a însemnat pentru familia Aciocîrlănoaiei încetarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mâncare pentru familie. Nu era cine știe ce, dar dispăruse frica de foame, ideea de lipsă acută și permanentă a alimentelor. Tatăl nostru era sănătos și puternic și era lângă noi, alături de mama, pentru a ne proteja de starea de jenă, disconfort și umilință a sărăciei degradante. Bătrânului îi plăcea de noi, copiii, și se străduia să ne rețină numele fiecăruia ori de câte ori mama ne chema la masă, ori când gălăgia pe care o făceam depășea anumiți decibeli. Ca unul dintre cei șapte înțelepți ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
nicio vorbă, eram paralizați. Mama plângea privind neputincioasă la ticăloșii care veniseră să-i aresteze soțul. Între timp, tata se îmbrăcase. Întinde mâinile! ordonă securistul. Tata era galben la față și cu vocea gâtuită de emoție s-a adresat cu umilință securistului: Domnule, vă rog frumos, lăsați-mă să-mi îmbrățișez soția și copiii. I s-a răspuns la modul cel mai jignitor, disprețuitor, suburban: Lasă c-o să-i săruți când vii, dacă te mai întorci vreodată; acuma n-avem timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și Paris. Primul impuls, a fost să-i refuz. Dar asta ar însemna să mă las învins de cel mai mare pericol care mă paște aici, demonul resentimentului. Mi-ar face existența imposibilă. Al doilea sentiment, cel de neputință și umilință. Poate că însăși esența existenței mele din acest moment, dar și a multor studenți români din străinătate, a fost concentrată aici. Umilință + neputință = dependență ! Nu este cu putință oamenilor să-l facă să vorbească pe Dumnezeu. Ceea ce le este dat
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
care mă paște aici, demonul resentimentului. Mi-ar face existența imposibilă. Al doilea sentiment, cel de neputință și umilință. Poate că însăși esența existenței mele din acest moment, dar și a multor studenți români din străinătate, a fost concentrată aici. Umilință + neputință = dependență ! Nu este cu putință oamenilor să-l facă să vorbească pe Dumnezeu. Ceea ce le este dat în schimb este să trăiască și să gândească de o asemenea manieră încât atunci când va răsuna fulgerul lui Dumnezeu, aceștia să nu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cu furtunul. Fac tot soiul de giumbușlucuri, în aplauzele mulțimii de gură-cască. Deodată, se aude în cea mai neaoșă limbă română (cu accent moldovenesc): Stai boală, liniștită, și nu mai călca pe furtun! 15 iunie 2004 Interogație: există exil fără umilință? Răspunsul meu: nu. El poate lua diferite forme și fețe, de intensitate variabilă. Astăzi am însoțit o clasă de copii de 13-14 ani într-un fel de excursie de absolvire. Mai exact, am coborât circa 12 kilometri pe râul Rhône
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]