6,856 matches
-
învăluia întunericul. Brusc, totul se lumină din nou; strălucirea era atât de puternică încât devenea supărătoare. Își dădu seama că exaltarea lui era cauzată chiar de lumină. Timpul trecuse și se întunecă. Surescitarea lui scăzu, transformându-se într-o pulsație vagă. Trecură câteva clipe și strălucirea reapăru \ și, o dată cu ea, acum știa ce era, sentimentul că trăia cu adevărat. Ciclul luminii și al întunericului se repeta de mai multe ori însoțit de un freamăt de "emoții". Avu impresia că îi înțelege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
își menținu raționamentul pe care îl oferise ca explicație la întrebările ce i le adresase: fusese parțial drogat \ aceasta era versiunea lui \ și voia să știe dacă temnicerul reușise să afle ceva de la el. Din cauza drogurilor, reconstituirile lui erau foarte vagi. REPETĂ ACEASTĂ VARIANTĂ CU ÎNCĂPĂȚÂNARE. PUȚIN CÂTE PUȚIN SE CONVINSE CĂ, DEȘI TRASK FUSESE PUȚIN CAM PREA VORBĂREȚ ȘI IMPRUDENT EXPUNÂNDU-ȘI PĂRERILE SOCIALE ȘI FĂCÂND ALUZII LA APARATUL CONSTRUIT DE EL, ACESTA DIN URMĂ AVÂND UN CARACTER PREA REVOLUȚIONAR
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
brusc, în jet, fără semne premonitorii și fără efort, neavând legătură cu alimentația. După vărsături, intensitatea cefaleei diminuă datorită deshidratării ce se produce cu acest prilej. În cazul situării tumorii în ventriculul III, vărsăturile se datoresc iritației directe a nervului vag. I.1.3. MODIFICĂRI ALE F.O. Modificările F.O. sunt semne foarte importante pentru diagnosticul sindromului de H.I.C. Staza papilară este precedată de creșteri ale presiunii în A. centrală a retinei. În momentul instalării stazei, presiunea în artera centrală
Imagistica meningioamelor de convexitate by Vasile BUSUIOC, Silviu BUSUIOC () [Corola-publishinghouse/Science/100964_a_102256]
-
luat contactul necesar obținerii datelor solicitate cu protomedicul Nicolae Gussi, care i-a răspuns printr-o scrisoare din 24 decembrie/5 ianuarie 198. Colquhoun se plângea că orice informație izbutise să strângă asupra epidemiei de holeră din 1831 era foarte vagă, deoarece "n-am găsit amănunte asupra subiectului în arhivele mele [adică ale consulatului], și toți medicii care funcționează aici, cu foarte mici excepții, s-au stabilit mai tîrziu". Consulul englez își manifesta decepția față de cunoștințele limitate ale corpului medical din
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
se întoarse și toți se apropiară de el. Esposito opri motorul. Ballester le spuse că, pe când se dezbrăca în camera ei, fetița se prăbușise la pământ, ca secerată. - Ce spui! zise Marcou. Ballester dădu din cap și făcu un gest vag către atelier, dar se vedea că e tulburat! Se auzi din nou sirena ambulanței. Stăteau cu toții acolo, în atelierul tăcut, sub valurile de lumină galbenă ce se revărsau prin geamurile mari, și mâinile lor aspre atârnau, inutile, de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
credincios esteticii sale. Jonas, care trudea din greu și îndelung pentru a avea din când în când un fel de străfulgerare, în care realitatea i se arată dintr-o dată într-o lumină cu desăvârșire nouă, nu poseda decât o foarte vagă idee despre propria lui estetică. Discipolii săi, dimpotrivă, aveau mai multe, contradictorii și categorice, și, în această privință, nu era de glumit cu ei. Jonas ar mai fi dorit uneori să se lase în voia capriciului, acest prieten umil al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
putea afla din cercetarea unei serii complete de desene sau picturi având ca subiect casa - mai exact, fosta casă - a tovarășului Lucian Hariga a folosit ca argument convingător pentru cei care mă plătesc. Bunul meu simț, relativul meu bun-simț, o vagă fantezie, li se pare atât de nemaipomenit, încât, cu timpul, au devenit nesiguri. Șovăie față de ce le spun, din cărți sau inventat, din cărți inventate, tot n-au cum să bage de seamă. Această așa-zisă timorare, semănând cu respectul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
oroare de orice fel de execuții, încrâncenarea și fantezia bătrânului Cosimo ar fi înspăimântat-o, n-ar fi ascultat până la capăt pateticele viziuni despre fericirea festivă și despre seninătatea rapidelor despărțiri de viață. Tot mai surpată de bătrânețe, tot mai vagă și rară plăcere de a primi lumina, de a atinge lucrurile încă vii din preajmă, persistența înceată și subțire a oboselii, presimțirea, prin ceață, a morții, pândind, misterioasă, slăbiciunea de a nu voi să dispari, de-a nu fi de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ca și cum s-ar fi rugat unor sfinți, chipurile țăranilor. Bulbi bolovănoși de corali, ca niște creiere astrale : conopidele. Printre boturile bocancilor, saci prăfoși de cartofi. Un obraz albicios deasupra cercului de pere mate, învelite într-o culoare tăcută, pământie. Lumina vag înverzită, apoasă, din luminatorul cu plăci verzi, așezate acoperiș peste fiecare dreptunghi de mese. Chipul se apleca peste globul galben al dovlecilor, spre dantura lor rânjită și umedă. Fata a tras-o de mâneca jachetei groase, de lână cafenie. Doamna
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
asfințitul vieții, pomeniți de urmașii noștri cu aceeași bunăvoință și dragoste cu care pomenim părinții.“ Mai trăiesc oare atâția dintre părăsiți ? se întreba Poetul, nesigur dacă personajele sale se născuseră cu-adevărat. Sunt singur, prin urmare : nu zăresc decât, în vagi răstimpuri, fluturarea unei pelerine cenușii, borurile de umbrelă ale unei imense pălării negre... „Adu-ți aminte, Doamne, de sufletul părintelui dus, binecuvântează memoria celor drepți.“ Dimineața de februarie se ridică, alburie și albastră. Trenul, sub vânturile aspre, care îl împing
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Manole își limitează intervenția finală la convingerea că vinovatele vor fi în viitor mai conștiincioase. Ședința se termină abrupt, suplimentul oferit de Lucian devine astfel și mai stânjenitor. Dimineața de sâmbătă : grăbită, ca de obicei, fără memorie, naivă promisiune și vagă. Pânze albe acoperă cele două mari ferestre, pentru a proteja de lumina violentă și de arșiță. Cămășile, rochiile, pantalonii și bluzele lipite de trupurile umede, năclăite, fierte. Un abur greu, în care răbufnesc, ca niște vârtejuri, zgomotele, răgușeala tranzistoarelor, clocotul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
sunt valabile numai până în clipa când îți impun o crimă față de conștiința ta! întrerupse Apostol cu vioiciune. Nici o datorie din lume n-are dreptul să calce în picioare sufletul omului, iar dacă totuși încearcă... Bologa sfârși brusc, cu un gest vag, care spunea orice și nimic. Varga, surprins, îngăimă cu ochii mari: ― Atunci bănuielile mele... Atunci umbli cu gânduri de dezertare? ― Gînduri? murmură Apostol cu un surâs straniu. Gândurile sunt schimbătoare, Varga! Am însă o credință vie în suflet... asta, da
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Meyer și simți o nevoie nebiruită să vorbească cu preotul. Se repezi spre portiță și intră atât de grăbit, parcă de fiece minut de întîrziere ar fi atârnat o soartă de om. Popa Constantin, scufundat cum era într-o bucurie vagă și moleșitoare, se pomeni deodată cu un ofițer urcând cele cinci trepte de piatră ale cerdacului. Un fior de spaimă îl ridică în picioare. Recunoscu pe Apostol, dar spaima îi rămase în inimă și-l făcu să-l întîmpine pe
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Stai liniștit, nu-i nimic grav... nimic... Epuizare și surescitate nervoasă, atît! Dar îți trebuie liniște multă, multă liniște... Pleoapele lui Apostol se împreunară ca și când s-ar fi umplut de plumb. În suflet simți o zdruncinare, urmată de o dorință vagă de nimicire. Peste un răstimp murmură de-abia mișcând buzele: ― Doctore, vreau să mor... ― Ce, ce? strigă Meyer cu vioiciune neobișnuită. Să mori? Zi mai bine că ai vrea un concediu, precum ți se și cuvine! Apoi, făcîndu-și de lucru
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
totuși la birou, coborîndu-și privirile iarăși pe harta cu pozițiile trupelor. Pe buze îl frigea sărutarea de aseară și în suflet i se zvârcoleau umbrele liniștii de adineaori, în creieri însă îi clocoteau gânduri și întrebări frumoase. Își dădea seama vag că între Dumnezeu și iubirea lui e o prăpastie, și nu era în stare să înțeleagă ce rost are prăpastia aceasta? Dacă Dumnezeu e iubire, de ce Ilona nu se cuprinde într-însul? 3 După-amiază Apostol Bologa plecă la depozitul general
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
grijă, îi ascultam zilnic la abecedar, aritmetică, mai apoi la geografie, istorie și cunoștințe despre mediu. Notarea era cật se poate de obiectivă și deja îmi catalogasem colegii de joacă în “proști” și “deștepți”, fără a lăsa nici cea mai vagă impresie de părtinire. Le făceam la sfậrșit de an coronițe din margarete albe, împletite cu grijă, cu lucernă verde și trifoi de cậmp, îi premiam respectuos, invitậndu-i să recite poezii sau să cậnte în aplauzele celorlalți. La numai 6 ani
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
întậmplător prin prejma televizorului. Priveam calmă imaginile, crezậnd ca e vorba de vreun film SF. Am zăbovit minute în șir fără să pot discerne între realitate și irealitate. Nu puteam să-mi cred ochilor... Pur și simplu priveam ecranul, avậnd vaga impresie că am halucinații. Un asemenea dezastru mintea mea nu a putut niciodată imagina, nici măcar pentru regia unui film de groază. Mă gậndeam doar că Dumnezeu ne mai trimite semne de acolo, de sus, și încercam să descifrez rațiunea dezastrului
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
aflam decật dupa trecerea ei. Ceasul predestinat despărțirilor pậndește mereu și nu știu dacă trebuie să-l privim cu bucurie, cu tristețe sau cu șovăială. Cu ochii noștri lăuntrici, deslușim viitorul pe care încercăm să-l înfrumusețăm și un zậmbet vag de fericire ne luminează chipul la gậndul că poate ne vom bucura de bunăstarea lucrurilor. Suntem mereu încrezători, ne simțim abili și agili, nu putem crede într-un eșec, și, de fapt, de pretutindeni ne pậndește neantul. Simțim că niciodată
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
fumegă stins, Cu mări adormite ce murmură-n jale; Dorm populii, țări și cetățile sale. De-asupră-ți oceanul de stele întins. "Pămîntul departe-ntr-un punct s-a contrage Căci lumi de departe în puncte se schimb, Dispar a pământului visiune vage, A stelelor țară curată se trage, Aleargă, trăiește a aștrilor timp. "O stea, un imperiu întins e și mare, Cu sute de țări și cu mii de ființi. Cetățile mari răspîndite-s în soare, Palate de-argint se ridic gânditoare Și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de fier! Și-n planu-eternității Romîni-s un popor Cum e un soare numai prin mările de nor, Cum e-un principiu numai în firele adânci, Cum sunt în fundul mărei tari creștete de stânci. De soare fuge arsă lumea de nouri vagă. O zi!... și un principiu aprinde lumea-ntreagă, Și când e marea-n pace și apele s-au pus Stă stânca cea eternă cu fruntea ei în sus. Un an?... Este un nour. Un an?... E un vis rău, Și-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ce a făcut și a fost invitată la o petrecere unde știa că îl va întâlni pe Terry Maynard. Coafura cea nouă și hainele moderne pe care le îmbrăcase au făcut ca asemănarea dintre ea și Marietta să fie destul de vagă. S-a căsătorit cu individul și, drept pedeapsă pentru felul cum se gândise el să scape de ea, i-a oferit cea mai mare surpriză și l-a lăsat să dea cu capul de pragul de sus. Și, dacă ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
având Luna mentor de seamă; tu împărăteasa ideilor înhățate ai cucerit lumea mea agitată și iluziile spulberate! În magazinul de ciudățenii ai împachetat veri foșnitoare care mă îmbâcseau, gelozii en gros, nori încărcați cu iluzii plesnitoare, inconștiențe duse în răspăr, vagi urme de iubire ivite palid conturate printre cioburi de ametist și te-ai calmat călcând munții peste un copac anemic pe care l-ai crescut cu lapte de la sânul tău și, smirnă din cuibarul părăsit; ai evitat verdeața impusă mocnit
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
extraordinar de plăcut, percepea aerul tare al înălțimilor, care-i dădea putere, amestecat cu cel al unei activități umane neartificiale... fumul ieșea din coșuri, lemnul ars împrăștia prospețime și dispărea peste sat; umiditatea excesivă însă îi trasa în corp o vagă senzație de durere îndepărtată... considera că nu mai este chiar atât de tânără. Îi plăcea acest miros; își închipuia viața simplă de care n-a avut parte decât câțiva ani din stagiatura pierdută în străfundurile contradictorii ale amintirilor. Imaginativ ar
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
De fapt, poezia nu e o țară, ci un continent stăpânit de o federație eteroclită de state. Fiecare are legile sale și cu greu poate fi comparat (în nici un caz confruntat) cu celelalte. Ce le unește este un concept foarte vag: plăcerea estetică, acea clipă de iluminare și bucurie pe care o simțim când am intuit frumusețea, nu obiectuală, ci relațională, a unor manevre lingvistice. Ce le desparte sânt categoriile, familiile poetice (în sens wittgensteinian). O clasificare a poeziei în genuri
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Frumusețea. Palatul e de cristal. Tânărul rămâne cu fata și veacurile scurse i se par zile, până când îl apucă dorul de casă. Rugămințile fetei nu-l înduplecă, și el pleacă spre locurile lui de obârșie. Negăsind însă decât ruine și vagi amintiri, îmbătrînește și moare. Pământul și-a luat dijma... Între noi și Caucaz sunt vreo două mii de kilometri în linie dreaptă, peste Marea Neagră. Dar mai e un basm și mai departe. Tânărul Tî Thîk străbate marea și întîlnește un munte
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]