4,793 matches
-
mă ia “În sânul familiei“, să mă țină sub atenta lor grijă părintească. Putea fi o terapie care, spuneau ei, era posibil „să dea roade”. Acasă m-au așezat sub frunzele mari, forfecate pe margini, ale ficusului Înalt, aflat lângă vitrina cu bibelouri si servicii decafea din sufragerie, față În față cu pendula, care, fie vorba Între noi, mie nu mi-a plăcut niciodată (tic-tacul ei mi s-a părut mereu că măsoară nu doar timpul, ci și clipele de viață
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cu noi, Îi spuse ea oarecum amuzată de figura lui absorbită. Iar tata parcă spunea, da... Îmi amintesc bine, că sigur vei fi fată, că a avut el așa o presimțire prin studenție și din pricina asta ne tot uitam prin vitrine după rochițele, păpuși și pantofiori roșiiîi plăceau lui pantofiorii roșii! Pe asta nu mi-ai spus-o niciodată...! zise băiețelul bosumflat, cu obrajii Îmbujorați. Mama Îl fură cu coadaochiului și-i văzu zăpăceala provocată de vorbele ei, apoi Îi trecu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
fluiere. Mai Întâi stins, unduios, ca un susur blând, ca și cum ar fi acompaniat pe cineva care valsează. Apoi fluieratul său se amplifică, deveni tot mai tare, mai asurzitor, până când se strecură pretutindeni, mișunând prin toate ungherele casei, zăngănind sticlele de la vitrină. Mama, chircită Într-un colț, Își Îmbrobodi capul cu palmele desfăcute și se acoperi de gemete stinse. După ce fâlfâi neașteptat, pasărea Își luă zborul iar tata se opri din fluierat. De deasupra noastră, de la etajul Întâi, se auzi râsul gâlgâit
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Se Întoarse dezamăgit În cameră și rămase un timp ghemuit pe scaunul său cu brațe din lemn, lângă planta cu frunzele alungite ca niște tentacule. Hotărî să nu mai iasă În oraș. Acolo se simțea expus ca Într-o uriașă vitrină, analizat de prea mulți ochi curioși, sufocat de iureșul acelui du te vino monoton, de fierberea permanentă a trotuarelor. Și, pe lângă asta, mai era și boala. Boala aceea misterioasă, nelumească, ce-l subjuga acum Întrun ritm alert, necunoscut. Într una
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
spre bârlogul meu de burlac absolut, am Întâlnit un cortegiu funerar. Mortul avea un chip nemaivăzut de galben. Atât de galben, Încât am crezut că e o păpușă de ceară modelată stângaci. Aproape că râdeam imaginându-l expus Într-o vitrină, cu surâsul său strâmb, Întipărit pe buze. Un damf de miros dulceag, de cadavru În descompunere, mi-a inundat nările până În sinuși, dezmeticindu-mă și obligându-mă să grăbesc pașii. M-am oprit să cumpăr pâine. Din același loc de unde
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
flagrant. De fiecare dată când suntem la socrii mei, am senzația că cei mici se transformă În grenade. În orice moment, cuiul poate să cedeze și ei să explodeze pe șezlongurile de culoarea nisipului de Nil sau să distrugă o vitrină Întreagă plină cu cănuțe de porțelan pentru ouă fierte marca Royal Worcester. Și eu, și Richard alergăm după ei, ne aruncăm pe burtă să prindem obiecte decorative În cădere liberă, jucători de câmp În lumina crepusculară a unui meci pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
contului de capital 3. Oricum, economia mondială e condusă de Alan Greenspan și de Rezerva Federală 1, așa că ar trebui să ne concentrăm mai degrabă pe Statele Unite decât pe Europa. Jerry se dă câțiva pași Înapoi și se lovește de vitrina cu porțelanuri, care clinchetesc ca niște clopoței de sanie. —Apăi, mi-a făcut plăcere să stăm de vorbă, scumpo. Richard e un tip norocos. Barbara, să știi că Richard al tău și-a găsit o fată pe cinste. Katharine ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
două femei - din care una nu e albă - vor fi adus firmei Edwing Morgan Forster un fond de 300 000 000 $, lucru care Înseamnă că diversitatea chiar dă roade și asta Înseamnă că, Într-o zi, În loc să fim exponate În vitrină, am putea avea o șansă să conducem noi Înșine magazinul. Lucru care ar fi o treabă pe de-a-ntregul etică și ar mai Însemna și că ne-am putea cumpăra o grămadă de pantofi superbi. Următoarea Întrebare. Deci nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
căsuțele de pescari deveniseră wine-baruri și anticariate. Apucînd pe drumul care ducea la Clubul Nautico, am trecut pe lîngă o ceainărie elegantă, o casă de schimb decorată cu schelet de lemn În stil Tudor și un butic În a cărui vitrină modestă era expusă, solitară, o splendidă rochie de designer. Am așteptat pînă ce un furgon Împodobit cu scene de trafic În manieră trompe-l'œil a garat În curtea unui atelier de sculptură. O femeie lată În umeri, cu trăsături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și club de noapte, lucru evident dacă priveai sistemul nervos defensiv alcătuit din alarme de securitate și camere de supraveghere. LÎngă piscină, la terasa de sub balconul lui Frank, jumătate din conversații erau despre recenta spargere prin pătrundere cu mașina În vitrina unui magazin sau despre incidentul cu intrarea prin efracție. La lăsarea nopții, ascultam sirenele tînguitoare ale patrulelor de poliție voluntare care urmăreau un hoț de mașini pe străzile În pantă. În fiecare dimineață, cel puțin o proprietăreasă de butic Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de pompe funebre. În grup, mai erau un dentist, un angrosist de mezeluri, un importator de piscine și, desigur, Veterinara. Nu erau oameni cu care mai avusese de-a face. Pentru ei toți el era un fazan de pus în vitrină. Le spusese câte ceva de Ghazal și de Yazd, de Tabriz și de tată- său, care rămăsese în bazar, cu covoarele. Le arătase fotografii, cele câteva pe care le pusese în valiză. La sfârșit de an, Godun îi lucrase o ramă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
într-un fel lovitura, la modul la care o făcea și Sylvie, când o cunoscuse. La Beirut, se ocupa de un boutique, chiar în zona rezidențială a mormântului lui Hariri. Doar turiștii cumpărau flecuștețele pe care ea le punea în vitrine, la prețuri de Charles Lanvin. Peste toate, le plăcea numele: „Sonia d’or“ îi zisese amplasamentului și așa scria și pe etichetele „unicatelor“ pe care le expunea. Doar că Sonia nu făcea îmbrăcăminte (tată-său se jura că nu știe
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
zidite, de nepătruns. Eleonor nu era de găsit în minutele acelei derute, și nu doar ea, ci orice suflet viu care voia să se ascundă ori să uite că și el mai trăiește acolo: un televizor mergea singur între două vitrine ticsite cu Red Bull și Coca-Cola. Lângă lac, vrăbiile care se scăldau în țărână dispăreau alungate de vânt. Tăceau broaștele și greierii în lan, iar Omar își auzea respirația. Treceau astfel ore ale fricii ori ale unei singurătăți încordate, care
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Hei, Godun! Grăsunul apăru dinspre dreapta, unde, într-o încăpere mai mică decât mansarda, își improvizase biroul. — E ceva? zise îngrijorat. — Cred că mi-a venit o idee, îi spuse rușinat că deodată dăduse buzna. Vezi fâșia asta golașă din fața vitrinelor? Ne alungă clienții... — Homare, e noapte, ce tot vorbești? Dar, în timp ce privea împreună cu prietenul lui în direcția pompelor de benzină, fu ca al doilea ochi, ca a doua ureche a aceluiași corp: — Știi că ai dreptate? Cum de ne-a
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
întunecoase. Lângă ei, olteni încinși cu brâie de piele, șoltici, vindeau mere iernatice, trăgând la cântar de sub priviri, sau se amestecau purtîndu-și cobilițele grele pe umeri ca jupânii adevărați ce se plimbau numai, privind, fumând și înțelegîndu-se din ochi în fața vitrinelor. Rafturile îți luau ochii, valuri de stambă prinse în pioneze amestecîndu-și culorile ca un curcubeu; mătăsuri lucioase, haine țepene pe manechine de lemn; pantofi lungi și unduiți ca niște pești; cuie subțiri ca acele sau groase cât luminările, hamuri și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
punea altul pe fața stofei, nu mai semăna cu ce aduseseși. Lucrurile treceau în încăperea din față, plină de umerașe pe care atârnau o mulțime de costume țepene și cămăși de diferite culori. Aici răzbea o lumină slabă prin geamul vitrinei încărcate. Și afară, pe trotuarul îngust și plin de hârtii, ătîrna un șir lung de haine, păzit de nevasta negustorului, o femeie grasă și înaltă. Aceasta ademenea cumpărătorii în prăvălie, strigând din toate puterile: - Ia și te-mbracă! Ia și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
seara au umblat aiurea prin mahalale. Lunganului îi rămăsese gândul la Sinefta. Umbla cu capul aiurea. Nu mai asculta la ce-i spunea Gheorghe. Pe la nouă, s-au îndreptat spre centru, unde stăteau deschise vreo câteva cafenele. Orașul avea toate vitrinele aprinse. Focul lor aluneca pe trotuarele lucioase. Lângă bursă dădură și de ceilalți. Jucau biliard. 181 Salonul, vopsit în ulei, negru de tutun, plin. Căldura dinăuntru le încălzi oasele. Florea își potrivea tacul și, când îi văzu, lovi bilele albe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
geam strada pustie. - Atunci? - M-a trimis Bozoncea să-mi îmbraci băieții ăștia. Dă-le cîte-un spențer și cîte-o galibardă! ,v - Da und'vă duceți? -Avem treabă. -Aha. Ovreiul s-a uitat la ei pe rând. Sandu-Mînă-mică se lipise lângă vitrină și-ar fi pus mâna. I-a făcut cu ochiul nevestei, să stea cu privirile pe el. - Bine-bine, să căutăm, mormăia, poftiți! Și i-a dus în atelierul de alături, le-a ales haine pe măsură și le-a făcut
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
colorate în fel și chip, în care se ascundeau becuri galbene și roșii. O lumină tulbure plutea deasupra. Numai la mijloc strălucea cu o sută de luminări vii un candelabru de aramă, cu brațe întortocheate. În dreapta ușii era bufetul, o vitrină aurită, păzită de chelneri ageri. Aceștia serveau la repezeală, și împrejurul salonului se întinseseră mese, la care ședeau negustorii. Plin era. Lăutarii cântau pe o estradă cocoțată în fund, acoperită cu pânză colorată, și cei mai tineri dansau în mijloc
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mieilor, murdare și înghețate. Pomii încremeniseră cu mugurii închiși. Un ger târziu stăruia deasupra orașului. Cerul negru și zdrențuit atârna peste prăvăliile negustorilor. Vântul rece smucea firmele de tablă. Pungașii, zgribuliți, căutau un client. Înainte mergea lunganul, după obicei, privind vitrinele pline și trăgând cu ochiul. Ce-i veni lui Nicu- Piele să se înghesuie într-un barosan! I-a făcut un vânt ușor drept în brațele lui Sandu. Acesta i-a băgat mâna în buzunar. Cum s-au încurcat, cum
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ținute de indivizi din India de Vest și la cel mai bun și mai ieftin restaurant cu specific sud-indian din Londra... În timp ce convoiul nostru de mașini trecea prin centrul comercial cu o parte din magazine închise, cu scânduri bătute peste vitrine, acum colonizat de o înșiruire înfloritoare de tarabe de piață, m-am uitat spre stânga, să văd dacă femeia asiatică ce predica la o masă din răchită sub copertina unei bănci irlandeze închise se află la locul ei. Da, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pentru Violet, lucrurile ar fi fost mult mai ușoare pentru ea. Sophie se urcă într-un autobuz și dispăru, lăsându-mă de izbeliște pe trotuar, cu mașinile care treceau zgomotos prin spatele meu. M-am trezit uitându-mă lung în vitrina casei de amanet, simțindu-mă puțina cam singură, acum că plecaseră toți, și încercând să nu mă gândesc la Hugo. Nu amanetasem nimic în viața mea, dar, nu știu cum, mă simțeam bine la gândul că era acolo de când lumea, dominând, maiestuos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
leagă de Vatican! Fără îndoială că am greșit lăsându-mă însoțit în prima mea vizită de indescriptibilul Hans. M-am dus mai întâi drept spre strada Vechilor Bănci, cotind-o apoi la stânga pe celebra stradă del Pellegrino, spre a admira vitrinele orfevrilor și galantarele neguțătorilor de mătase. Aș fi stat acolo ceasuri întregi, însă germanul meu începea să-și piardă răbdarea. M-a tras în cele din urmă de mânecă, așa cum tragi de un copil înfometat. Mi-am păstrat cu greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ales. Făcea pur și simplu parte din monstrul în mișcare alcătuit din bărbați, femei și copii, unii chiar mai tineri decât el. Formau un animal colectiv, care scotea acum un răget năprasnic. Dădură buzna în sala spațioasă de la intrare, sticla vitrinelor strălucind în lumina argintie a lunii care se revărsa prin ferestrele acoperișului. Urmă o scurtă pauză, în care monstrul parcă își trase sufletul. Salam și prietenul său Baghdadis contemplau priveliștea din fața lor. Muzeul Național de Antichități, nu demult trezoreria lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Irakul lui Saddam era prudent să nu încalci regulile sau să atragi atenția asupra ta. Acum, aceiași oameni - vecinii săi - erau cuprinși de dorințe sălbatice, furând tot ce le cădea în mână și distrugând restul. Salam întinse mâna spre o vitrină spartă, în care se afla un colier din chihlimbar și pietre portocalii. Dar cineva îl apucă de încheietură înainte să-l poată atinge: o femeie între două vârste, cu ochi scânteietori, oprindu-l pe Salam cu mâna stângă și însușindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]