KorAP: Find »[drukola/base=vreo & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...171 172 173 ...200 >

4,976 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199

lunii martie, pe 11, dacă nu mă înșel, dimineața, fusesem la o ședință, cea mai mare la care am participat vreodată, pe întreaga Universitate București, ședință găzduită - simbolic parcă - de sala „Dinamo” din complexul sportiv cu același nume. Erau prezenți vreo două mii de studenți și profesori, printre aceștia din urmă Tudor Vianu, Edgar Papu, Mihai Novicov, Tamara Gane. Tudor Vianu a rostit chiar o scurtă cuvântare în care, cedând probabil unor presiuni de culise, a făcut concesia de a spune o

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
până să intru în concediu, la începutul lui august, rămăsesem „în activitate” în comuna în care din ianuarie același an lucram ca profesor. După-amiezile mă duceam să înot „la seră”, punct de pe malul lacului Snagov până la care, din sat, erau vreo 2-3 kilometri. Drumul trecea, mai întâi, printr-un lan de porumb, apoi intra într-o pădure, în mijlocul căreia, precum căsuța fermecată din basme, răsărea dintr-o dată în calea drumețului însetat un chioșc... fermecat, unde se găsea bere! Această evocare, făcută

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
bem ceva) - îl ascultam cu respectuoasă atenție pe fostul nostru profesor explicându-ne, ca de obicei, foarte argumentat și meticulos ce ar însemna o eventuală intervenție chineză. Nu neapărat prin forța de șoc militară: ar fi destul - spunea el - ca vreo 20 milioane de chinezi să se lase prinși, făcuți prizonieri pentru ca întreaga mașinărie de război sovietică să fie dereglată”. Originalitatea, caracterul cam năstrușnic al ipotezei a constituit, probabil, coagulantul acestei amintiri. De aici, nu mi le mai pot data. Tot

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
Cu un an sau doi înainte de moartea lui Marin Preda, am avut prilejul să stau cu el câteva ceasuri la aceeași masă: un prieten, critic de seamă, căruia tocmai îi apăruse o carte, sărbătorea evenimentul. Evident, la „Capșa”. Se adunaseră vreo 12-14 persoane, ambianța era luminoasă, plăcută, atmosfera generală - excelentă. La flacăra ei, micile asperități sau măruntele crispări ce puteau să existe între unii dintre noi păreau să se topească, pentru moment, ca niște cocoloașe de ceară. Cu L.R. eram în

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
din Bolgrad, cu numai câțiva ani mai mare decât elevele ei. Acum, probabil, nici ea nu se mai află printre cei vii. Încerc să-mi imaginez, cinematografic, o luminos-idilică lecție de gimnastică pe când mama avea 15 ani, iar profesoara ei vreo 18-20. Obțin secvența, o „fixez” și mă încumet s-o trec „dincolo”: radioase, mama și profesoara ei mai tânără cu câțiva ani fac gimnastică în paradis. * De ce nu o visez pe mama? De ce continui să nu o visez? E supărată

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
pe ușă. În nici o altă împrejurare n-ar fi făcut-o, dar acum, obosită și abătută, Doina se duce și se așază pe locul rămas liber, spunându-i femeii din fața ei, în chip de explicație liniștitoare: „Până se întoarce”. Trec vreo zece minute, posesorul locului se întoarce, o vede pe Doina, dar - poate dintr-un rest de decență, poate doar pentru că „situația” îl derutează și nu știe cum să reacționeze - nu ridică nici o pretenție și rămâne în picioare. Îi sare însă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
se răspundea de pe trotuare, le-am răspuns, țin minte, și eu. Emoția clipei făcuse din introvertitul de mine un exuberant. Triumful consensului național, al spiritului de fraternitate a rămas legat în amintirile mele despre acea zi, și despre cele următoare, vreo zece-cincisprezece, de porțiunea de pe bulevardul Șulea, dintre Sălăjan și Ozana, străbătută impetuos, radios, pe la începutul după-amiezii, când am crezut că buba răului crăpase odată pentru totdeauna. Pluteam, zburam, mă aflam în al nouălea cer. Ajuns, în fine, acasă, m-am

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
încăperi în ziua, în primele clipe ale sosirii mele la țară, la Radovanu. * Dimineața de luni, 8 octombrie 1990 - când s-au împlinit trei săptămâni de la moartea lui Tanti - a fost o dimineață a rândunelelor. Care s-au agitat - erau vreo trei, pare-mi-se, o familie? - mult timp în dreptul ferestrei camerei noastre; stăteam la masa de scris, încercam să lucrez, fereastra era deschisă, acoperită doar de „cortina” perfect transparentă a perdelei ușoare, de voal. Căutau un loc pentru cuib? Toamna

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
precedată și urmată de tropăiturile și hărmălaia colindătorilor de bloc. * Motanul cel mare are aproape vârsta prieteniei dintre Dani și Alina (patru ani). În complicitate cu Dani, ni l-a adus chiar Alina, din curtea bunicului ei din Militari. Avea vreo două luni și mama lui și a fraților lui murise. Deși e foarte mulțumit la noi (cel puțin așa sper), Pițu cel Mare și Bun îi arată, până în ziua de azi, o fățișă ostilitate Alinei. Pentru că l-a dat, la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
îl fac, din necesitate... ele, osândite să poarte jugul necesității... și mai ales, să sufere, să sufere, fără să facă prea mare caz, ca oamenii tăi, de suferința lor. Știi câți oameni trăiesc astăzi pe pământ? — Statistic? mă mirai eu. — Vreo șase miliarde, mă informă el, fără a mai aștepta răspunsul meu. O cifră ridicolă pe lângă zecile, poate sutele de miliarde de viețuitoare, pești, păsări, dobitoace... și toate suferă fără vină, căci toate sunt neprihănite... Oceanul, ce e oare oceanul dacă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382

pe Bunul Dumnezeu, ca să nu plece de la noi și să nu vină mânia Lui peste noi. Deci, ATENȚIE! Și cugetând, iată, ne anunță să prezentăm pașaportul, ne verifica, ne mai dau un bilețel și ieșim pe un culoar lung de vreo 12 m ce duce în ușă avionului. În ușă, la intrarea în avion, erau două tinere care ne-au luat bilețelul și ne poftesc pe scaune, fiecare pe locul lui. Și așa, pe la mijloc, deasupra aripelor, era și locul meu

Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
grădină suferinței și grădină tainelor. Că multe rugăciuni în taină s-au urcat către cer, către Tatăl nostru al tuturor. Începând chiar cu Domnul Iisus. El se retrăgea foarte des în aceasta grădină. Grădină este împrejmuita cu zid de piatră de vreo 3 m înălțime. Batem în poarta de metal foarte înaltă prin care nu se zărește nimic. Iată, că se deschide poartă. Este un portar arab. Părintele David vorbește cu el și ne dă voie să intrăm. Lângă zidul de piatră

Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
pașilor Tăi! îți mulțumesc, Salvatorule! Aș dori să rămân cu Tine aici! Că tare bine îmi este!” Aș dori să am în mine mereu acel sentiment plăcut pe care l-am trăit în acea grădină. Am privit apoi măslinii. Sunt vreo 6-7 arbori milenari, de pe vremea Mântuitorului. Au o circumferință de vreo 6 m, o coaja groasă și ramuri puternice. La mijloc sunt găunoși, parcă ar fi scorburi. Ramurile au fructe, măsline. Sunt foarte bătrâni, de mii de ani. Se vede

Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
aici! Că tare bine îmi este!” Aș dori să am în mine mereu acel sentiment plăcut pe care l-am trăit în acea grădină. Am privit apoi măslinii. Sunt vreo 6-7 arbori milenari, de pe vremea Mântuitorului. Au o circumferință de vreo 6 m, o coaja groasă și ramuri puternice. La mijloc sunt găunoși, parcă ar fi scorburi. Ramurile au fructe, măsline. Sunt foarte bătrâni, de mii de ani. Se vede parcă-s osteniți de povară anilor care le-au măcinat puterea

Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
a stat când S-a rugat cu sudori de Sânge. Este foarte impresionant să vezi. Te uimește. Stâncă este împrejmuita simbolic cu un gard de fier forjat. Gardul este cum a fost cunună de spini a Domnului și înalt de vreo 30 cm. Ți se dă voie să ajungi până la acest gărduț simbolic și te poți aplecă peste el să te rogi atingând cu fruntea stâncă. Pe stâncă este și un altar. Iar în fața altarului vezi o icoană imens de mare

Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
cm. Ți se dă voie să ajungi până la acest gărduț simbolic și te poți aplecă peste el să te rogi atingând cu fruntea stâncă. Pe stâncă este și un altar. Iar în fața altarului vezi o icoană imens de mare, de vreo 5 m de înaltă și de vreo 4 m de lata. Icoana înfățișează pe Domnul Iisus rugându-Se și un înger întărindu-L trimițându-I raze de lumină. E foarte frumoasă. Biserică Națiunilor din Grădina Ghetsimani, La construcția ei au

Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
până la acest gărduț simbolic și te poți aplecă peste el să te rogi atingând cu fruntea stâncă. Pe stâncă este și un altar. Iar în fața altarului vezi o icoană imens de mare, de vreo 5 m de înaltă și de vreo 4 m de lata. Icoana înfățișează pe Domnul Iisus rugându-Se și un înger întărindu-L trimițându-I raze de lumină. E foarte frumoasă. Biserică Națiunilor din Grădina Ghetsimani, La construcția ei au contribuit 12 țări. În dreapta, puțin mai

Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
Domnul, pretoriul cum i se mai zice. La subsolul clădirii este închisoarea unde a stat Domnul cu picioarele în butuci de piatră. Am coborât și noi treptele să vedem închisoarea. Era un miros greoi, aproape imposibil de respirat. Am coborât vreo 7 m în piatră. Locul nu este prea larg și întunecat, iar la mijloc este o coloană groasă de piatră unde a fost legat Domnul și biciuit. Vai, ceam putut vedea acolo. Pereții parcă ar vorbi și ne-ar spune

Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
cade. Dar îl ridică soldații și-L scot din curte și pornesc pe drumul spre Golgota. Drumul Crucii Plini de lacrimi și durere am ieșit din Curtea lui Pilat și am pornit pe Drumul Crucii. Drumul este foarte îngust, de vreo 3 m, si este pavat cu pietre. Pietrele sunt de mărime obișnuită, ca pe la noi, dar din loc în loc este câte o piatră mai mare (aproximativ 40 cm X 60 cm) ce este foarte lustruita și roasa. Se spune că

Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
că S-a jertfit și nu este o născocire omenească. Oricât S-a străduit El, de ce mai sunt și poate vor mai fi atei să nege Adevărul? Nu înțeleg. Dar El va rămâne deasupra totdeauna. Această piatră este groasă de vreo 30 cm. Deasupra ei sunt 7 candele atârnate. Foarte frumoase și mari. Părintele David ne citește o Sfântă Evanghelie, noi toți îngenunchem, ne rugăm tainic și sărutam piatră. O privim cu mult respect și duioșie, lăsând urme de lacrimi pe

Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
o privesc, îi dau slavă și aprind lumânări. Icoana are un geam de sita protector. Și 58 mergem mai departe în jurul Sfanțului Mormânt și... ce să vezi!? Bolovanul. Este un bolovan imens de mare, cam 1,60 m înalt și vreo 3 m gros. Se spune că el ar fi cel care a fost prăvălit la ușă Mormântului. Ar trebui câțiva oameni zdraveni ca să-l urnească din loc. Dar la Dumnezeu nu-i nimic greu ca să le miște din loc. Îngerul

Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
miște din loc. Îngerul care a fost trimis a prăvălit piatră de la ușa Mormântului. Privești cu uimire la această piatră, ca multe taine are ea. Acolo, în apropiere, vezi locul unde s-a aflat capul lui Adam. De pe Golgota, la vreo 7 m în jos, este un loc încadrat într-un mic gemuleț. Și stâncă este crăpata până la el. Sângele Domnului a curs până pe capul lui Adam. Așa a fost descoperit craniul lui Adam. Pe stâncă se vede cum a curs

Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
amenajat! Nimeni nu poate intra în atelier. Este un mic platou deasupra atelierului și de acolo poți vedea și admira. În curtea bisericii este și o statueta catolică cu chipul Sfintei Fecioare Maria. Statueta este înălțata pe un soclu de vreo 7 m. Este din marmură albă și-i foarte frumoasă. Apoi am mers și am văzut scris pe pereți, afară, câteva fraze: „îngerul a vizitat-o pe Sfântă Fecioara”, ”îngerul i-a vestit Fecioarei” și alte câteva inscripții în zidul

Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
Evanghelie și ne-am rugat tainic toți pelerinii. Apoi am ieșit și am mers mai departe. Izvorul Maicii Domnului Ieșim prin spatele bisericii pe o străduța îngustă, înghesuita de blocuri și mașini. Toate balconașele au o frumusețe de flori. Înaintăm vreo 200 m și dăm de o altă biserică ce se numeste Izvorul Maicii Domnului. Este catolică dar este frumoasă. Intri în ea, coborî câteva trepte și poți lua apă de la robinet. Izvorul este alături, ca o fântână, dar nu ai

Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
Intri în ea, coborî câteva trepte și poți lua apă de la robinet. Izvorul este alături, ca o fântână, dar nu ai cum lua apă direct din el, e periculos. Este îngrădit ca să nu cazi. Doar atât poți vedea: că sunt vreo 3 m adâncime până la apă. De aceea s-a tras o țeavă specială și-ți iei apă din izvor, dar la robinet. Așa iau toți vizitatorii apă, deși la intrarea în biserică, aproape de izvor, este un loc unde se vinde

Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]