16,454 matches
-
ELOGIU CURGERII Autor: Ion Mârzac Publicat în: Ediția nr. 251 din 08 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului ELOGIU CURGERII ...multe, multe-s fără de-nțeles și mai multe fără glas și fără sens - trec prin ele că un vers, ca un zâmbet rece, pur și dens - nu- i știu zării, larg, hotarul dar mi-i ochiul nesațul - trec prin lume că hornarul că și sufletul lui Ștrul - si de-o bate-n geam zefirul, pe la ceasul din amurg, m-oi petrece că
ELOGIU CURGERII de ION MARZAC în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367339_a_368668]
-
se uita în urmă, prin luneta mașinii. Câteva lacrimi s-au împiedicat în barba care se forța să nu tremure. Soția l-a prins de mâna dreaptă aflată pe schimbătorul de viteză. Bărbatul s-a uitat în ochii ei; un zâmbet dulce, înecat în lacrimi, îi împodobea chipul... - Și totuși... sângele apă nu se face... rosti, după un adânc oftat, pasagerul aflat pe bancheta din spatele mașinii. Referință Bibliografică: Și totuși... sângele apă nu se face... / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
ŞI TOTUŞI... SÂNGELE APĂ NU SE FACE... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367396_a_368725]
-
creatoare împlinite. Citesc și râd. Adevăru-i că, nu știu când, cum și de ce, am cam uitat să zâmbim: e-n lichidare umorul blajin, cald, amical; i-a luat locul cel grosolan, nutrit din miasmele politicii și afectat de grobianism primitiv. Zâmbetul de încântare l-am înlocuit cu rictusul satisfacției înrăite. E-o mare bucurie să citești o carte scrisă în buna tradiție a umorului evreiesc, în care, după cum observa Schor într-un interviu, se întâlnesc în pașnică și fructuoasă rodire „poante
RÂZÂND CU GURA PÂNA LA URECHI ! de MIRCEA RADU IACOBAN în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/367415_a_368744]
-
Până atunci însă pune această carte la îndemână și citește cel puțin o pagină din ea atunci când crezi că viața este mai grea decât știai până acum. Vei vedea că lângă tine sunt și alții care știu însă că un zâmbet, sau chiar un hohot de râs, alungă orice nor din fața ochilor tăi. Și mai ales nu împrumuta niciodată volumul! Șansele de a-l recupera sunt infime! ----------------------------------- Mihai BATOG-BUJENIȚĂ Iași, aprilie 2017 Referință Bibliografică: Mihai BATOG-BUJENIȚĂ - TERAPIA PRIN RÂS / Mihai Batog
TERAPIA PRIN RÂS de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/367414_a_368743]
-
dezamăgită și m-a părăsit. L-am iubit și am cedat"- am auzit atâtea povești din astea de dragoste și am văzut atâtea inimi franțe. Toate astea de la fete la care nu te așteptai, fete care tot timpul sunt cu zâmbetul pe față și cu o atitudine de genul: "Eu am tot ce-mi doresc, eu pot totul". De fapt este atâta suferință, atâta neîmplinire în viețile lor. Și eu abordăm o atitudine de om împlinit, mai ales la discotecă. Dar
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367401_a_368730]
-
reînnoi curată, din muguri în care țipă florile speranței întru rodul ce-l vom culege mâine. În primăvara asta care vine, doar tu, iubite, poți aduna în suflet tot cerul, tot dorul și strălucirea lumii, într-un cântec, într-un zâmbet, într-o lacrimă a fericirii... a fericirii... https://www.youtube.com/watch?v=dntVHcYo lQ Referință Bibliografică: Hai, cântă, iubite... Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1156, Anul IV, 01 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Valentina Becart
HAI, CÂNTĂ, IUBITE... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367448_a_368777]
-
ce pot să te ajut? - Vă rog să îmi dați un buchet cu cinci margarete albe. - Bine. Te va costa patru lei. - Poftiți banii. La revedere! - La revedere! Până la urmă, nu am întârziat la școală. Dacă aceste rânduri au adus zâmbetul pe buzele domniilor voastre și v-au înseninat ziua, este doar pentru că florile pe care vi le-am prezentat și-au găsit locul potrivit în care să înflorească. Referință Bibliografică: 8 MARTIE ÎN OCHII COPIILOR / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN
8 MARTIE ÎN OCHII COPIILOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1873 din 16 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367435_a_368764]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > TU EȘTI CUVÂNT ÎN POEZIA MEA Autor: Marin Bunget Publicat în: Ediția nr. 1565 din 14 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Respectul meu... mărite cititor, Tu, prins de versu-mi ca un legământ, Ești zâmbetul de care-mi este dor, Izvorul meu... din care iau cuvânt. În semnul tău, lăsat, ca trecător, Neobositu-ți gând se ascundea, L-am adunat dintre tristeți și dor Și-am pus cuvânt în poezia mea. Adeseori, când lacrima-mi cădea
TU EȘTI CUVÂNT ÎN POEZIA MEA de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367461_a_368790]
-
respins trufaș iubirea. Cu ochii plini de groază privea nenorocirea ce focul vieții-n tânăr trup l-a stins. Theseus, lângă dânsa, o mângâia ușor, dar ea respinse orice mângâiere. Stătea cutremurată de-o groaznică durere și îi era de zâmbetul lui dor. Târziu, când a văzut-o de-un ram cum atârna a înțeles Theseus adevărul. I-a mângâiat cu lacrimi ochii-mpietriți și părul și a iertat-o fiindcă o iubea. Anatol Covali Referință Bibliografică: Poeme / Anatol Covali : Confluențe
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367462_a_368791]
-
trup. Egumenul și frații care stăteau în jurul său erau mirați de liniștea lui, înaintea morții și l-au întrebat: - știm frate că tu ți-ai cheltuit viața ta în nepăsare și nu înțelegem de unde se află atâta neîntristare și acest zâmbet liniștit în acest strașnic ceas. De aceea chiar tu întărit fiind cu puterea lui Iisus Hristos - Dumnezeul nostru, descoperă-ne nouă aceasta ca să ne lămurim și noi. Fratele s-a ridicat puțin din pat și le-a spus: - Într-adevăr
DESPRE VALOAREA CUVANTULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367380_a_368709]
-
BALERINA DIN CUTIA MUZICALĂ Poate doar anii-așternuți în pulberi groase între noi ne țineau mereu la distanță dar ne vorbeam politicos și din când în când - cu grație de balerină din cutia muzicală - nu uitam să exersăm și pirueta vreunui zâmbet și-acuma una lângă alta în așteptarea autobuzului care ca de-obicei întârzia tu mamă priveai concentrată-n depărtare iar eu cu ochii-ațintiți peste băltoaca ce acoperise primăvăratecele fire de iarbă tăceam tu tot gândeai și regândeai de zeci de
BALERINA DIN CUTIA MUZICALĂ de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367504_a_368833]
-
că poți atinge cerul și că te poți spăla pe față cu cele patru puncte? sângele se află în mare ai putea descrie valul peste care treci cu cercul ființei tale ai putea aștepta încă o zi fără suspine cu zâmbetul acceptând drămuirea iubirii? nu spun urmei ce-mi urlă în față: trecători suntem voi și muți și prea plini cuvântul vine prin ochi și moartea o credeți sublimă minunate ființe prin viață hoinari atingeți pământul cu tălpile goale nu spun
O PALMĂ DE GÂND DEASUPRA LUI SUNT de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366801_a_368130]
-
străine, franceza, îți dai seama, J'ai vous pries, madame, Permettez, madame, Je vous aime, madame, asta se cam auzea la început vorbindu-se prin spațiul nostru locativ ... Da! Noroc că în iubire, își lăsase Cucaras fața inundată de un zâmbet larg, până la urmă cuvintele sunt de prisos! Așadar, își reluase el vorba, după o altă scurtă pauză, vecini fiind, cu Georgescu îmi petreceam în bună parte vremea, firește, când nu mă aflam cu treburi pe Dunăre, în sus sau în
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
nu știa că mai există. Mă privea profund din scaunul său cu rotile, cu ochice străbăteau dincolo de mine. Iar eu îl priveam și încercam să înțeleg dacă mă privea. La un moment dat a zâmbit. Mie îmi zâmbea, să înțeleg? Zâmbetul lui, puțin câte puțin, s-a mai lărgit. Mă privea fix, cu înțelepciune. Între ploapele lui tremurau calzi și înțelepți, niște ani mulți subțiri și îngreunați de tainele unor zile, care semănau leit cu lacrimile vibrânde în ochii-i azi
POEZIE de STELIAN PLATON în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366857_a_368186]
-
de naștere. În zilele bune, plutești într-un fel, dar te târâi în zilele grele... Cartea aceasta mă aduce înapoi acasă. După 13 ani de hoinărit, mă întorc, în sfârșit, în literatura română!” Au urmat întrebări, răspunsuri, dedicații cu autograf, zâmbete, fotografii, îmbrățișări și... despărțiri. Am plecat, încântat de conținutul evenimentului la care participasem, împreună cu prietenul meu, Viorel Pîrligras, autorul coperților primelor două cărți publicate de mine. La răcoarea copacilor din primitorul, frumosul și uriașul „Parc al poporului” ori „Parcul Romanescu
IMPRESII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366871_a_368200]
-
vreodată în țara asta...oare el era chiar primul?! Maria îl cucerise de la bun început fără să-i mai fi vorbit înainte. O descoperise pe un site francofon și rămăsese acolo îndelung, cu ochii lipiți de imaginea ei, vrăjit de zâmbetul inocent și de aerul vioi, de parfumul ei dulceag pe care și-l închipuia învăluindu-l. Nu părea o cucerire la întâmplare! Fata purta o rochie tradițională kabilă?! din mătase albă având gulerul și mânecile brodate cu lamé auriu iar
SOŢUL SOŢIEI MELE (FRAGMENT DE ROMAN) de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366843_a_368172]
-
ca, după ce ne vom căsători, să-mi faci hijab* ; eu îți voi exploda cu siguranță ...Ha! Ha! Ha! Mare năzdrăvană, fata asta! Îi place să și-o imagineze, atunci când el vine obosit de la muncă, deschizându-i tiptil ușa casei cu zâmbetul cald înflorindu-i pe buze, cum își deschide larg brațele sidefii pentru a-l cuprinde și cum halatul roz de mătase îi alunecă dând la iveală furoul roz cu broderie pe sâni în formă de fluture, bikini ei roz cu
SOŢUL SOŢIEI MELE (FRAGMENT DE ROMAN) de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366843_a_368172]
-
ar sinchisi. Anica, la fel ca frate-său, se simțea bine între lume, pălăvrăgea câte-n lună și în soare, astalaltă stătea retrasă, ai fi zis că era posacă, dacă nu i-ar fi mijit mereu în colțul buzelor un zâmbet, de om distant însă. Anica era mereu plină de bijuterii, se îmbrăca fistichiu, cumnată-sa purta o rochie simplă, închisă la culoare, potrivită pentru orice ocazie, original, țin minte, îi era rochiei purtate atunci doar gulerul, care se aduna într-
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
adâncul pieptului, oh, oh, benim kizim, prea dragă cerului ești pentru a te lăsa prea mult pe acest pământ!... Nici un mușchi n-a tresărit pe obrazul femeii la auzul acestor vorbe și nici măcar pentru o clipă n-a contenit din zâmbet. Ca și cum toate cuvintele ar fi fost pronunțate în altă limbă, necunoscută. Ce, ce, ce-a spus?... s-a interesat numaidecât Anica, fiindcă uitase, într-o clipă de neatenție, să tragă cu urechea. Firește, nu i-a răspuns nimeni. După câte
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
devină, cum ziceați, a doua soție a doctorului, cumnatul lui Georgescu din Lugoj!... Și cum de i-a dus-o Anica, soră-sa, în casă? Iată, iată, se pare că te-am făcut curios de-a binelea, observase cu un zâmbet larg Cucaras, după ce, ascultându-mi sfatul, își reluase locul lângă mine, sprijinindu-se gemând de lemnul mâncat de soare și de ploi al popicăriei dindărătul nostru. Și eu care crezusem că, împins de păcătosul meu obicei de a mă întinde
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
îi stătea aceeași întrebare. Erau amândouă curioase și, în același timp, foarte frumoase. Oricine le privea, ghicea ori concluziona că sunt fete cuminți. De la bun început eu am presupus la fel. Li se citea fecioria pe chip, în priviri, în zâmbetele timide și curiozitatea manifestată pe tot timpul lecturării diferitelor povestioare. - Fetelor, să știți că literatura, în general, este ficțiune. Presupune, în acest caz, multă imaginație... Adevărat este că autorul pleacă de la un sâmbure de adevăr pe care, pe parcurs, îl
CĂLDURA POEZIEI ÎN ARŞIŢA VERII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366937_a_368266]
-
mult, a autoarei. Ea s-a ridicat emoționată pentru a ne vorbi. A rostit câteva cuvinte clare, de mulțumire, apoi, tot mai vizibil, cele ce au urmat păreau a fi strangulate. Nu a putut spune până la capăt: Sunt umbra unui zâmbet stins, Sunt un apus fără culori, Sunt în clepsidră fir prelins Las ție timpul să-l măsori... Când a rostit „... și fiilor mei, Marius și Cristian, care poate mă vor citi când nu voi mai fi...”, lacrimile i-au rătăcit
CĂLDURA POEZIEI ÎN ARŞIŢA VERII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366937_a_368266]
-
în cel mai scurt timp. Privirea îi era de o nesfârșită candoare și de o blândețe binefăcătoare. Numai infinită milă și iubire înțelegătoare. În fața lui te simțeai complet dezbrăcat de toate minciunile tale oportuniste, descoperit și acoperit în același timp. Zâmbetul îi era schițat fin. Râdea mai mult cu ochii, care îi erau din când în când invadați de o lumină ce se revărsa în afară. Era în ochii săi ațintiți asupra ta, totdeauna, o anumită uimire și curiozitate, o întâmpinare
DESPRE PARINTELE BENEDICT GHIUŞ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366838_a_368167]
-
polenul florilor de crin și peste câmpul verde-ntins se-așterne liniștea deplin. Ninge în aprilie, ninge cu zăpadă fierbinte, dar buzele tale sunt mai fierbinți. PRIMĂVARA MEA Zborul albatrosului în azurul pur Este primăvara sa. Primăvara tinerei mame Este zâmbetul pruncului din leagăn. Valurile ce se-alungă și se cheamă Sunt primăvara mării. Primăvara câmpiilor Este orizontul ce fuge mereu către infinit. Susurul cristalin al izvoarelor Este primăvara marelui fluviu. Primăvara privighetorii Este cântecul. Pocnetul mugurilor ce se desfac Este
CANTECE DE PRIMAVARA de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367539_a_368868]
-
fie, veșnic primăvară?.. Cine se roagă ca soarele să mai răsară, copilul din tine, să nu afle viața amară?.. Gândurile, de ce umblă-n văzduh, hoinare, speranțele se pierd așa repede-n zare?.. Lacrima de durere nu se uscă pe față, zâmbete se pierd și răman veșnic în ceață. De ce, omul calcă pe frunzele ofilite, și speranțele nu se reîntorc în vise împlinite?.. De ce, atunci cand sufletul corpul îl părăsește, lumina sau umbra, vor hotărî unde odihnește?.. De ce adoarme pruncul, când îl pui
NIMENI NU-MI RĂSPUNDE… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367556_a_368885]