5,116 matches
-
și să se zvârcolească. — Nu vreau! Nu vreau! Dar inspira gazul. Chiar în timp ce protesta. — Nu, nu, nu! Ellis îi ținu tubul la nas o vreme. Era ca și cum ar fi strangulat-o, același gen de prindere, aceeași senzație, în timp ce ea se zbătea în mâinile lui. Era foarte neplăcut. Pielea obrazului ei lipită de degetele lui, în timp ce femeia se zvârcolea și protesta. Simți parfumul pudrei ei de machiat. Într-un târziu, Ellis se îndepărtă de ea. — Cum îndrăznești?! zise ea. Cum îndrăznești?! Ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
sperase. Sanger realiză cum arăta scena văzută prin obiectivele lor. Niște polițiști îmbrăcați în costume înspăimântătoare de protecție contra materialelor periculoase, escortând un bărbos de treizeci și ceva de ani, în blugi și cu un tricou Che Gevara, care se zbătea în mâinile lor, înjurând și țipând. Înțelese că arăta ca un nebun. Ca unul dintre acei Ted: Ted Bundy, Ted Kaczynski. Polițiștii aveau să spună că avea echipament microbiologic în apartament, că avea instrumente pentru inginerie genetică și că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Nu se trezise. Nimic nu-l trezea pe Jamie. Când se uită iar afară, icni. Unul dintre cowboy își ridicase bățul. Un șarpe cu clopoței uriaș, de cel puțin un metru și jumătate lungime și gros cât antebrațul uman, se zbătea la capătul bățului, scoțând un fel de sfârâit cu clopoțeii lui. — Acum puteți să vă dați jos, dacă vreți, spuse cowboyul, aruncând cât colo șarpele. Alex deschise ușa cu prudență. — Din cauza căldurii motorului, zise unul dintre ei. Îi atrage sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
începu să meargă drept și mai încet. Auzi țipete înăuntru. Se târî înainte. — Am scăpat de el! strigă Dolly, uitându-se afară, pe geamul din spate. — Ce era? — Semăna cu o maimuță! — Nu e maimuță, e prietenul meu! țipă Jamie, zbătându-se. Merge la școală cu mine. Copilului îi căzu șapca de baseball de pe cap și Dolly văzu că puștiul avea părul castaniu închis. — Cum te cheamă? întrebă ea. — Jamie. Jamie Kendall. — Oh, nu, zise ea. — Iiuse, spuse Vasco, de la volan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Nu, spuse Henry, clătinând din cap. În parcare există întotdeauna câțiva paznici. Dacă scoți arma, avem probleme. Se uită la ecran. — Stau pe loc ... acum se mișcă iar. Acum stau. Se încruntă. Dacă sunt paznici, îl vor vedea pe Jamie zbătându-se, când îl scot din mașină. — Poate că l-au drogat. Sau ... nu știu, zise el repede, văzând durerea de pe fața ei. Stai, se mișcă din nou. Ocolesc pe drumul din spate. Alex băgă mașina în viteză și conduse spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
bărbatul meu, e trecut de prânz și ar fi trebuit să ajungă! Doar nu crezi în chestia asta cu veste, cu pasăre etc... ca la bunica... Loredana s-ar duce să culeagă pasărea care a căzut și care se mai zbate puțin, Pescărușul, secundele trec, dar femeia nu se ridică, nu ajunge până dincolo de gard, la vila ei ca un vapor, o casă mare pe dinăuntru și mică pe-afară. Pasărea, greoaie, nu se mai ridică de jos, de pe scările de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
am plimbat prin București, a oprit pe strada Avrig, ca să discutăm. I-am spus că nici nu știe ce pierde, că nu-i cer nimic, vreau doar să-l văd din când în când, mă machiasem invizibil, pletele mi se zbăteau artistic, erau deschise ambele geamuri la portiere, țineam capul înclinat puțin, ca o icoană, știam că tinerețea iese biruitoare și nu mă grăbeam, am patetizat puțin, ploua, era cam frig, dar eu îmi scosesem haina de piele cu ținte, acuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de una, de alta. Știe și el asta, mi-a amintit odată. Că eu i-am zis să începem casa, eu i-am asigurat o pensie privată la ANB, că din pensia de actori nu vom putea trăi, eu mă zbat pentru toate, eu, nu el. Îi gătesc, pentru el am învățat toate astea, supe, borșuri, fripturi, că mănâncă precum haplea, ați văzut și dumneavoastră, cică faci dragoste așa cum mănânci, la Maestru se potrivește de minune afirmația asta, mă îngrijesc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
viața sa agitată și periculoasă de jandarm al anilor ’50 i s-a părut că observă o urmă de rouă fină și s-a cutremurat de bucurie și de teamă. Da, el este și este Încă viu, trupul său se zbate Între viață și moarte iar eu sunt hotărât să Încerc orice și cu orice risc și a Încheiat cu Întrebări capitale: Ce fac, În ce mă bag și cum voi ieși ... dac-am să mai ies vreodată! Victor Olaru a
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
o pată uriașă, difuză, pe o piele bolnavă. Pentru câteva clipe Antoniu e dezorientat și confuz , și creierul lui nu mai dă ordine limpezi. Însfârșit, se urnește cu greu, simțind pe sub boarfele care-i acoperă trupul slab, cum sângele se zbate să-și urmeze drumul pe care-l face de 54 de ani, fără oprire. Picioarele Îl vor duce singure către adăpostul mizer. Dar, dacă Uniunea Europeană n-o să-i mai lase să cerșească? Nu l-a interesat niciodată politica și, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
numai schelete umane pe care le-a implantat definitiv În murdărie și promiscuitate. O ,,grădină,, uriașă de gunoaie și ea cenușie, la fel ca cenușiul din sufletele lor, Întinsă ca o recuzită macabră, e drumul prin care Înoată zilnic, se zbat, acești paria, ca să ajungă la limanul pustietății și morții. Înăuntru, În Încăperile ca niște orbite sinistre, igrasia și boala se bat ca să ocupe locurile cele mai confortabile În puțina viață care a mai rămas să fie devorată. Europa n-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
bine Îmbrăcat, care, Înainte de-a intra În metrou, aruncă mucul unei țigări nu departe de picioarele lui. ,, Pe partea mătii, nenorocitule,, , Îi răspunde acesta coborând furios treptele. Antoniu râde, râs ce are gustul amar al realității În care se zbate să reziste. E drept că nu l-a Împins la asta un destin nedrept sau vreo familie minată de sărăcie și vicii. După moartea mamei nu i-a lipsit nimic, tatăl a suplinit pierderea printr-o atitudine părintească exemplară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
latră stins, de parcă cineva i-a pus o botniță. Antoniu intră În culcușul lui. Pe dibuite găsește o lumânare pe care o aprinde, așteaptând ca ceara fierbinte să picure din ea pe fundul unei farfurii. Șuvița incertă de lumină, se zbate ca suflată de vânt, Înșurubându-se și deșurubându-se grațios În Întunericul Încăperii. Umbra lui Antoniu capătă dimensiuni grotești, agresive, se scurge pe pereți, pare un monstru ce-și hăcuiește victima. Foamea i-a dispărut, nu mai are nici măcar puterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
la stele. Azi noapte, trecând pe sub fereastra vecinei cu nas de papagal, cea care locuiește În casa de alături, m-am oprit câteva clipe și, am privit Înăuntru prin ochiurile perdelei. În penumbră am zărit-o pe vecină gemând și zbătându-se cu picioarele desfăcute sub o huidumă de bărbat, gol. Am atins fără să vreau burlanul de tinichea care a scos un sunet dogit care i-a făcut pe protagoniști să stingă imediat lumina slabă. Noaptea, În singurătate Îmi Închipui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
până la glezne . Un jandarm a prins de guler un copil al străzii pe care-l târăște după el, și-i mai dă din când În când câte un șut În fund. Copilul, un țigănuș murdar și sfrijit, plânge și se zbate, dar jandarmul Îl ține strâns, coborând cu el undeva, În hăul metroului. Cerșetorii apar și dispar ca Într-un spectacol grotesc: bătrâni, tineri, copii, singuri, În cuplu, În haite, gălăgioși, violenți, emotivi, cu priviri pierdute, bețivi, smintiți, smeriți, sperietori de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
bine lichidul ăsta parfumat,, .Antoniu apucă cu degetele câteva fire de zahăr dintr-un borcan aflat pe masă și le dă drumul În apa fierbinte, amestecând În ea cu o lingură. E ceai de tei, coropișniță bătrână.,, Un zâmbet se zbate la colțurile gurii lui Antoniu, făcându-l și pe bătrân să-și miște barba stufoasă și Încâlcită, semn al unui răspuns la acest semn de afecțiune. Cu mare efort, Kawabata Își mișcă trupul uscat de suferință, și umple plămânii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
fără Încetare atâta amar de ani. A lovit cu sete, dar nu a dat Înapoi. A continuat să-și ducă existența nomadă, cu un soi de detașare mută și să cerșească fără mustrări de conștiință, tocmai de la cei care se zbat să facă din prezentul lor plin de lipsuri și frustrări, un viitor intoxicat cu speranțe. Își dă seama că este procentul pe care societatea se face că nu-l vede, este o verigă rezistentă dintr-un plan diabolic al ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
puteai baza pe el, era ca o Încăpere șubredă În care intri și ai sentimentul că se poate prăbuși În orice clipă peste tine. Cuvântul ăsta s-a pierdut la un moment dat În aglomerația de cuvinte noi, care se zbăteau să iasă la suprafață, cum ies viermișorii pe o brazdă de pământ reavăn. Când a văzut că sunt atât de multe și diferite, l-a cuprins Întâi panica, apoi dorința de-a le așeza, născocindu-le tot felul de Împerecheri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
forma data de natura fiecăruia”. Poate de mâine,orașul patriarhal va renaște ca pasarea Phoenix !Turistului anonim știe că „pesimitul este un optimist trecut prin viața”. Insă poetul Arcadie Suceveanu îi dă o speranța: „Pasarea Fenix între pleoapele-mi se zbate,\ Lumina tipărește pe dealuri iarba-n rânduri.\ Florile-n pruni sunt atât de curate,\Ca-ai putea să le pui în poeme drept gânduri”... „Suntem într-un județ abuziv înființat”... ne anunța prof.Catană la intrarea trenului de dimineață în
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
robot.Iși desfășoară viața între casă și serviciu.Ciclu complet. Rutină,birocrație, schimbări;schimbarea schimbărilor.Cine a făcut naveta,a avut parte de experiențe și experimente fără sens.A ascultat muzică suburbană,a inspirat aburi de alcool și s-a zbătut pentru un loc într-un mijloc de transport scump și mizer... Sâmbată. Dl.Pompa Relu porni pe jos.Spre Meri.Simțea nevoia de mișcare.Intâlni un câine alb.Patrupedul depuse la picioarele sale o poșetă neagră.Bărbatul o ridică.O
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
ajuns din nou pe malul mării, în zona amenajată pentru turiști, m-am așezat pe o bancă pentru a savura roșiile lui Nando. Sunt foarte gustoase, cu pâine proaspătă. Soarele dimineții îmi scaldă fața, oglindindu-se în apa ce se zbate neîncetat cu malul. Tinerii angajați de pe plajă fac curățenie, iar șezlongurile și umbrelele îi așteaptă pe vechii sau abia sosiții ”clienți”. In spatele meu este strada deja zgomotoasă și plină de mașini. Începe o nouă zi. Sunt în suflet cu
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
pe o stâncă. Valuri ușoare se sparg de stânca din fața mea iar marea se pierde la orizont. Intreaga viață este asemenea ei, un zbucium continuu și o spargere de stâncile ce te macină și te șlefuiesc în același timp. Ne zbatem ca apa cu malul. Se va liniști oare vreodată marea aceasta? Când mâinile se vor odihni pe piept. Până atunci, ne vom zbate. Da, așa-i. Mă ridic și merg mai departe în razele blânde ale soarelui de dimineață. Durerea
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
zbucium continuu și o spargere de stâncile ce te macină și te șlefuiesc în același timp. Ne zbatem ca apa cu malul. Se va liniști oare vreodată marea aceasta? Când mâinile se vor odihni pe piept. Până atunci, ne vom zbate. Da, așa-i. Mă ridic și merg mai departe în razele blânde ale soarelui de dimineață. Durerea din piciorul stâng revine cu violență și aproape mă blochează din mers. Ce-i de făcut? Să stau aici și să aștept să
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
nu mișcă, semn că așteaptă liniștit lângă lumina mea puțin ofilită. deodată, un ochi rozaliu mi se deschide în creștet. o arsură de curcubeu mă străbate pe șira spinării, două torțe în mâinile calde țiu iar în plex mi se zbate un greier ce-și prefiră subțirele-i glas până-n steaua polară ce stă fixă, luminând cu recele-i sclipăt un colț de lume vrăjită. o, ce cântec fierbinte, mustos, gâlgâie în carne, între osul meu sacru și polul cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
tot sparge, se crapă aiurea ca o coajă de ou, dând naștere golașului pui al treziei ce doare. noaptea cu vene îngroșate avansează greoi, nămolos. dinspre mine vin vise-ntrerupte, spații încâlcite cu iz de vulcan noroios. în apele otrăvite mă zbat ca într-o plasă de fier. când se crapă de ziuă, salvarea-i un nor galben, pufos, ce-mi crește-n viscere. încă o dată coloana-mi îndrept, fericită de înțelesul luminii, de semnul ei cu nervuri de frunză ce-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]