5,010 matches
-
din urmă undeva în jurul cifrei de 48.000 de elevi. În Moldova, situația școlilor, a elevilor și a învățământului în general nu a avut o evoluție similară celei din Țara Românească. Școlile rurale, organizate pe cont propriu de săteni, se zbăteau cu dificultăți materiale, precum și cu un absenteism major. Autoritățile moldave încearcă redresarea situației prin promulgarea în 1841 a Regulamentului școlar care stipula înființarea de școli sătești pe cheltuiala țăranilor. Or această prevedere nu era deloc încurajatoare, iar efectele legii au
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
luciditate critică imposibilitatea existenței conștiinței naționale în epoca premodernă, tentația naționalistă își revendică tributul în afirmații precum "România Mare, visul de o mie de ani al tuturor Românilor, era înfăptuită" (Tafrali, 1935, p. 424). Întreaga literatură didactică a interbelicului se zbate pentru a acomoda această tensiune inconciliabilă între ispita naționalismului angajat și constrângerea detașării critice. Soluția de compromis la care se ajunge este un adevăr relativ național controlat parțial de evidențe empirice și rigori inferențiale. În climatul spiritual dominat de un
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de M. Gorbaciov (perestroika și glasnost) în ideea salvgardării sistemului socialist prin înnoire, dezgheț și reformă. Condamnând cu vehemență reformele lansate de PCUS ca erezii ale marxism-leninismului și abateri impardonabile de la linia cea dreaptă în construirea comunismului, Ceaușescu s-a zbătut să conserve în continuare structurile osificate ale regimului pe care l-a construit. În 1989, precipitate de politicile novatoare ale lui Gorbaciov, revoluțiile izbucnite în partea vestică a lagărului comunist au antrenat un efect de domino care, în decembrie, a
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
eternă", neatârnarea națională, unitatea veșnică a românității) au fost amplificate în discursul istoric național-comunist. În acord cu întorsătura de la antinaționalism la naționalismul exaltat al deceniului al optulea, regimul a procedat la reabilitarea in corpore a personalităților române care s-au zbătut - politic sau cultural - pentru ideea națională. Cărturarii Școlii Ardelene, anterior combătuți și acuzați de falsificarea istoriei, sunt acum reevaluați și elogiați ca autorii pionieratului național românesc. De aceeași reconsiderare beneficiază întreaga pleiadă de promotori ai naționalismului românesc. Simion Bărnuțiu și
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
tenace tocmai prin lipsa ei de articulare discursivă și vocalizare politică, cuprinzând o narațiune întrețesută cu fire nostalgice evocând o viață mai bună. Paradoxul memoriei colective românești cu privire la trecutul comunist este că, în timp ce elitele politice democratice și intelectualitatea liberală se zbat în arena publică pentru a criminaliza retrospectiv regimul comunist și a impune în conștiința publică interpretarea acestuia ca traumă colectivă, pentru o bună parte a populației, încă nostalgică după vremurile precapitaliste, comunismul continuă să fie reperul de normalitate. Elitele anticomuniste
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ceea ce a fost, ce ar fi trebuit să fie și ce ar trebui să fie, profund nemulțumitor atât pentru profesioniștii trecutului (istoricii), care văd în memorie o mistificare a trecutului, cât și pentru ideologii prezentului și profeții viitorului, care se zbat împotriva rezistorilor structurali încorporați ai memoriei care îi previn totala subordonare față de interesele pragmatice ale acestora. Nu găsim un mod mai benefic de a sintetiza conclusiv rezultatele cercetării noastre decât recurgând la metaforă. După cum au arătat convingător G. Lakoff și
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
am spus lui Nicușor că încerc să-l pun ușor pe mare. Dar n-a fost să fie. A făcut un salt și a venit cu botul înfipt în apă. Se deformase la impact și, încet-încet, se scufunda. M-am zbătut, am tras cu picioarele și s-a deschis carlinga. Am ieșit. Nicușor, mitraliorul, avea compartiment separat. A lui nu se deschidea. Eram în apă, încercam să mă îndepărtez de avion. Auzeam cum Nicușor bătea în pereții cabinei sale. Cerea ajutor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cap în cap cu toții. Într-un tîrziu se găsește o scară mai lungă. Duhan, om voinic, nu se dădea mort cu una, cu două. Băuse din zeama aceea scîrboasă pe săturate. Îi crăpa stomacul de plin ce era. Sătenii se zbat, îl trag, îl scapă și, în sfîrșit, îl agață. Scos afară, aproape înecatul mirosea ca naiba. Oamenii își țineau respirația. Duhan își băga mereu degetele în gît, gîdilînd omușorul. Ce faci? întreabă Luca. Vreau să vărs, răspunde Duhan. Nu, ține
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
care nu prea mai încăpea cineva decît pe locuri neeligibile. Așa a ajuns la micuțul nostru partid și a început să se facă util acestuia. La alegerile din '92 n-a încăput pe liste, dar pentru cele din '96 se zbătea serios. Era într-o frenezie de pubertin înaintea unei întîlniri în care trebuia să se întîmple... totul. Nea Costică, am 65 de ani. Dacă n-ajung acum deputat, atunci cînd să ajung?! Lasă Bădie, este o performanță să ajungi și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
era o rugă la Orula să împiedice îndeplinirea oracolului. O poză deformată a lui Liviu (o luasem din www.dezavantaje.ro) stătea pe altar. Devenise roșiatică. Deodată, omul din poză este cuprins, parcă, de niște crampe groaznice la stomac. Se zbate, se contorsionează, dar nu poate ieși din spațiul bidimensional. Mi se face milă și încep să țip: Nu, nu. Nu vreau să moară, vreau numai să piardă alegerile... Oamenii însă nu mă aud. După un timp, Liviu se liniștește, îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
prin timp și spațiu. - Oricând sunt gata de drum, mărite Spirit. - Te aștept la mănăstirea lui Aron-Vodă sau, cum i s-a spus multă vreme, Mănăstirea Sfântul Nicolae din Tarină. Ultimele vorbe le-am auzid doar ca pe un ecou zbătându-se sub bolțile Trei Sfetitelor. Pe dată am pornit spre Tarina Aroneanului...Am străbătut cu pas întins culmea Ciricului, dincolo de Morile de Vânt, unde, după cum spune Grigorii Ioan Calimah în zapisul de la 25 oct. 1761 (7270): „De vreme ce acum, la ziua
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Hristos spre vremea noastră, iar altele din simțul nostru de a cinsti neamul și eroii noștri. ȘCOALA ȘI ACTIVITATEA PÂNĂ LA ARMATĂ După ce tata a lăsat povara greutăților anilor care au urmat pe umerii șubrezi ai mamei, care avea să se zbată ca apa de maluri pentru rezolvarea lor, în toamna aceluiași an 1933, eu trebuia să merg la școală. Școala nu avea un local stabil și funcționa prin diferite case particulare aflate la distanțe destul de mari, și aceste locuri se schimbau
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
-se din plin, chiar și în condițiile inumane ale detenției. De altfel, rugăciunea cu creația se întrepătrund, dând naștere unor opere minunate, una dintre ele fiind „Rugăciune pentru pace”: Dă-mi și mie pacea inimii, stăpâne Flacără ce nu se zbate-n uragan, Să răzbesc războiul duhului dușman, Căci țărâna trece, sufletul rămâne. Și, fiind la capitolul rugăciunii, am putea să amintim și „Rugăciunea din amurg”, în care simțim, pe de o parte, teologul ortodox, pe de altă parte, o oarecare
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
nostru suptă Cu guri ce nu mai vor nimic să lase. Firește, duhovnicul, cu toată capacitatea sa superioară de a înțelege ale lumii taine, e surprins și neputincios în fața realității vieții: Oricât mă-ntreb cu minte reculeasă, Și-oricât mă zbat cu fire cumpănită, Nedumerirea tot mai mult m-apasă De ce cu iadul lumea se mărită. Într-o noapte încinsă de august a anului 1948, părintele Imbrescu scrie în versuri scurte, dar precise, ca ale unui matematician, o lecție de Dogmatică
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
repede pe calculator, precum cronicarii pe hârtie. Și gândim, dreptu-i În alte coordonate, la fel ca strămoșii noștri din neolitic. Ne aflăm Într’o mlaștină - iertare pentru comparația atât de neelegantă cu Natura -, În care ne afundăm cu cât ne zbatem mai tare. Instinctul de conservare a speciei ne spune că, deși putem, nu trebuie să plusăm. Și totuși, chiar și așa, nu putem fi veșnici. O dovedesc toate etapele pe care viața le-a parcurs pentru a se naște. Vom
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ăla care a inventat-o, „timpul Înseamnă bani“. Dar uiți că de fapt e vorba de un profit, iar acesta e, prin excelență, neprietenos - ca să mă exprim delicat și la fel de englezește - pentru mediu. . - Vrei să spui, Moti, că dacă mă zbat pentru un ban, inclusiv pentru Whisk... as-ul tău, poluez? - Desigur. Pentru că nu o faci firesc, punând munca Înainte și răsplata - vezi că evit cuvântul „profit“ - În consecința ei, ci invers, gândindu te cum să faci bani, iar dacă e
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
prematur de la atâta suferință și încrâncenare în fața bolii. Aceleași mâini care ne-au protejat, alintat, ajutat și care au plecat în mare respect și demnitate în lumea pulberilor stelare. Plecarea tatălui nostru m-a răscolit cumplit, am plâns, m-am zbătut, însă prin exemplul fratelui meu, am reușit să-mi redirecționez trăirile, patimile, nevoile și emoțiile. Uneori îi surprindeam discret momentele sale ușor vulnerabile, niciodată afișate, nicidecum romanțate. I-am surprins de câteva ori lacrimile și spasmele în somn, aceeași tăcere
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
imaginația copiilor. Câteodată, uitând de griji, tatăl, cu un talent actoricesc înnăscut, imita persoane cunoscute și hazul era în toi. A doua zi, cu noaptea în cap, o pornea din nou spre treburile moșiei, fiindcă altminteri Eminovici era om vrednic, zbătându-se să agonisească pentru numeroasa-i familie. Și pe copii îi va călăuzi tot spre meserii practice. Mai târziu, student la Berlin, Mihai îi va spune deschis într-o scrisoare: dacă nu ți-am scris până-acum cauza a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Dealul Crucii. Eminovici a poruncit însă la trei oameni călări, Costache Crețu, Vasile Adăscăliței și Toader Rusu, să se ia după dânsul. L-au ajuns pe Șoseaua Națională ce duce la Botoșani. Le era greu și oamenilor văzând cum se zbătea băiatul și cum țipa, cu lacrimi în ochi: "De ce nu mă lăsați să merg unde știu eu?" Oamenii se rugau de el: "Hai, îndărăt, conașule, la boier acasă să te dea tot la Cernăuți, că nu-i chip altfel." "La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
umane, și acele insondabile suferințe, pe care Marsilio Ficino le traducea ca pe feluri de furie pe care Dumnezeu ni le inspiră înălțându-l pe om deasupra omului: și îl transformă în Dumnezeu 48. Învăluit fiind de Eros, poetul se zbate în toată viața sa, aidoma personajului din Sărmanul Dionis: "Asta-i întrebarea, [...] enigma ce pătrundea ființa mea. Oare nu se mișcă lumea cum voi eu? [...] Oare fără s-o știu nu sunt eu însumi Dumne......"49. Și-atunci, parafrazarea clasicei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
macabrului și prostului gust), posibilă într-un documentar "de autor", n-are ce căuta într-un film-sinteză Eminescu. Spectaculosul detectivistic poate fi la locul lui într-o peliculă dedicată, să zicem, haiducului Coroi; a ni-l înfățișa insistent pe Eminescu zbătându-se în cămașa de forță cui prodest? Să zicem că această teză a complotului generalizat (clasa politică, oripilată de criticile poetului în ipostază de gazetar îl declară cu adâncă mișelie nebun, spre a-l ucide apoi cu doze de mercur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
de conducere redusă la președintele de onoare Teohar Mihadaș, cenaclul ardelean a izbutit o adevărată "aventură a spiritualității", adunând, în numele slujirii literaturii autentice, personalități de marcă din județe și medii diferite. Sufletul Cenaclului fiind Cornel Cotuțiu, cel care s-a zbătut să rezolve și inerentele chestiuni organizatorice rezultate din ne-afiliere și, implicit, din inexistența unei susțineri materiale oficiale. Citind cartea exemplară "Saeculum dincolo de nostalgii", apărută la Editura clujeană "Eikon", ai revelația unei remarcabile efervescențe spirituale în ani grei, consumată la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
cel iubit. N-a trecut prea mult de-atunci Și-a căzut și mama ta, Șase ani te-ai chinuit Și-ai îngrijit-o și pe ea Până ea a decedat. Și ce chinuri, și ce jale, Dar, te-ai zbătut cu viața-n parte Și cu atâta durere Tu le-ai rezolvat pe toate. Acum ce-ți doresc eu ție, Bună și scumpă Marcela, Să-ți dea Domnul sănătate, Să mai lași munca de-o parte Că ai dreptul să
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
spre casă. De la Bolătău pân-acasă, de-a dreptul, mai era aproape un kilometru! Dar acum mi se părea cel mai lung și cel mai greu drum! Și-am pornit-o la goană. Îmi scăpărau picioarele. Și inima mi se zbătea năvalnic, ca o pasăre prinsă-ntr-un laț, fără scăpare, gata să-mi spargă cușca pieptului! Și tâmplele-mi zvâcneau și ele, de-mi vâjâia capul! Nu mă încumetam să-mi contenesc galopul. Doar încercam, pe furiș, să trag cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
simțit că mi se moaie picioarele. Și abia mi-am putut găsi forța necesară să urc scările, alături de Doamna Sa. Aveam în față un munte de om! Înalt! Masiv! Un colos! Nici nu știu cum am urcat spre El. Inima mi se zbătea ca o vrăbiuță prinsă-n laț. Picioarele-mi păreau grele. Abia am urcat ultimele trepte. Îmi întinde mâna Sa de uriaș. O iau în mânuța mea și dau să i-o sărut. Mă fâstâcesc de tot. Și el râde și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]