KorAP: Find »[drukola/base=chip & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...1719 1720 1721 ...1743 >

43,561 matches

Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626

acte ale sale, dintre care primele două se petrec în 1943 iar ultimul în 1950 (...). O perspectivă diformată asupra locului pe care-l au unele probleme în complexul vieții nu poate să nu aibă ca rezultat inevitabil o diformare a chipului comuniștilor, al eroilor pozitivi din lucrări, o diformare a rolului poziției lor între ceilalți oameni. Este vorba despre secretarii organizațiilor de partid în general, sau dezorganizatorii gospodăriilor agricole colective de la sate (...). O deficiență care trebuie semnalată și care se menține

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
să apară în volum, dacă s-ar fi gândit și la cititor - care așteaptă creații tot mai bune din partea scriitorilor - dacă E.S.P.L.A. ar fi îndrumat pe poet, arătându-i lipsurile poemelor, volumul Zile slăvite s-ar fi preschimbat în alt chip. Poezia lui Eugen Frunză n-a făcut pași înainte. Meșteșugul lui, îndemânarea de a rima și a ritma, care-l fură și-l duc către lungimi nefirești, nu pot înlocui ceea ce-i lipsește mai mult poetului, o cunoaștere aprofundată a

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
șezi în ultimele rânduri și încerci să realizezi povestea omului invizibil. Când cei HYPERLINK "dimprejun.il"dimprejurul dumitale cer cuvântul, s-ar zice că te și simți invizibil. Nu-ți dai seama de acea ușoară stânjeneală pe care o produce chipul dumitale absent, privirea dusă departe, poate la problemele scrisului dumitale, sau la treburile casei sau la excursia de duminica viitoare, sau la «zăpada din alți ani». Nu te supăra de mustrarea mea. Mi-am făcut-o și mie, mai mult

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
care nu le pot trăi decât cei ce slujesc un ideal înalt. Astfel, în poezia Fericirea închinată «memoriei scriitorului A.P. Pavlenco, laureat al Premiului Stalin, mort la masa de lucru scriind un articol despre Gorki», Mihu Dragomir redă într-un chip emoționant conținutul nou, deosebit de profund, al fericirii omului înaintat. Această poezie sugerează forța uriașă pe care o dobândește omul prin prezența sa în rândurile unui front organizat care luptă pentru libertatea și fericirea omenirii. «Cum poți să mori, când nu

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
tata. Strungu-ntr-una se-nvârtește, Tata norma-și depășește. Bunul frate al proletcultismului, idilismului, este de asemenea cunoscut de unele cântece ca Holdă, holdă, cu insinuantul subtitlu Cântec popular - versuri de Mircea Rădină, (muzica de Mircea Alexe)... sau fantezii care denigrează chipul muncitorului înaintat, ca aceste versuri de Harry Negrin: Păi cum se poate Mărioară, fată tânără, să nu te-mbie sportul, când la fir ești meșteră, păi nu te trage ața pe care-o țeși cântând? Păi, dacă nu, îți fac

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
dintr-o regiune a țării până acum destul de puțin cercetată de scriitori, despre viața pescarilor din Delta Dunării Pe Vladimir Colin însuși, îl bănuim fiu al Deltei. Se simte din fiecare filă a romanului dragostea lui pentru oamenii al căror chip îl desenează, pentru meșteșugul lor plin de taine, care cere atâta îndemânare, pentru locurile bogate în frumuseți pe care le descrie. Și, cu această dragoste pasională în suflet, scriitorul a pornit a face cunoscută cititorilor săi, viața pescarilor din Deltă

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
câștige încrederea oamenilor, când în prada unor scene de disperare cumplită (...) are darul să câștige toată ura cititorului. Bine construit e și Kerciulescu, cu toate că nu apare decât la începutul și sfârșitul romanului (...). Dar dacă autorul a excelat în crearea unor chipuri de moși hâtri și glumeți, și în conturarea unora din personajele negative, eforturile sale au eșuat acolo unde reușita lor era mai necesară: în prezentarea chipurilor de comuniști și oameni înaintați. Artimon e o figură palidă, ștearsă, ce nu poate

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
decât la începutul și sfârșitul romanului (...). Dar dacă autorul a excelat în crearea unor chipuri de moși hâtri și glumeți, și în conturarea unora din personajele negative, eforturile sale au eșuat acolo unde reușita lor era mai necesară: în prezentarea chipurilor de comuniști și oameni înaintați. Artimon e o figură palidă, ștearsă, ce nu poate capta. De unde vine acest defect al personajului după părerea noastră? Din timiditatea și ideile preconcepute cu care autorul s-a apropiat de el. Artimon nu e

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
conștiinței oamenilor în focul luptei cu dușmanul de clasă. Așa cum a arătat în mod just cronica apărută în Contemporanul nr. 7 (280), cartea are serioase slăbiciuni și greșeli. Scriitorul nu a izbutit să redea veridic și profund trăsăturile vieții noi, chipul oamenilor înaintați și, îndeosebi, chipul comuniștilor. Secretarul organizației de bază din sat este prezentat ca un om rupt de mase. El se află mai mult în defensivă față de dușmanul de clasă și nu posedă în general nici una din trăsăturile caracteristice

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
cu dușmanul de clasă. Așa cum a arătat în mod just cronica apărută în Contemporanul nr. 7 (280), cartea are serioase slăbiciuni și greșeli. Scriitorul nu a izbutit să redea veridic și profund trăsăturile vieții noi, chipul oamenilor înaintați și, îndeosebi, chipul comuniștilor. Secretarul organizației de bază din sat este prezentat ca un om rupt de mase. El se află mai mult în defensivă față de dușmanul de clasă și nu posedă în general nici una din trăsăturile caracteristice activistului de partid, oamenilor înaintați

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
de tipuri de eroi pozitivi ce ți se întipăresc adânc în minte (cât de deosebit este Serken nu numai de stăpânitul Fényes, dar și de sfătosul Batiz, care suferă și el de păcatul înfumurării, dar manifestat în cu totul alt chip); despre umorul sănătos, uneori chiar mai brutal, cum e firesc să se întâlnească la sătenii din Borcut, care nu-s niște domnișori pomădați și spilcuiți (în privința redării vorbirii nesclivisite traducerea a fost credincioasă originalului, după cum se poate constata și din

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
de însuși titlul culegerii: hotărât demascator. Dacă a fost atins? Să deschidem cartea care ne va da pe rând toate lămuririle (...). Răspunsul este: ar fi fost atins, în măsura în care cartea ar fi izbutit să prezinte lumea de care vorbeam, în așa chip încât aceste mărturii să stârnească profunda indignare și revoltă a omului de azi împotriva ticăloșiei unor reprezentanți ai unor regimuri de tristă amintire ca: domnul ministru X, domnul Secretar General Y, domnul șef al protocolului și al Personalului, domnul Trimis

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
moral al omului nou se reliefează distinct, unitar. Grănicerul Andrei Constantin, fire pasionată, nedomolită, profund atașat poporului, se sacrifică în mod eroic pentru a contribui la prinderea dușmanului (...). Uneori scriitorul, pentru că nu reușește să descopere în muncă, în lupta socială, chipul adevărat al omului, creează conflicte sufletești artificiale, în care eroul este pus să ducă o luptă individualistă plină de frământări searbede, pentru depășirea propriilor sale suferințe (...). Astfel apare de pildă Mladin, eroul central al romanului Cumpăna luminilor de N. Jianu

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
excepțională a repetatelor îndemnuri la vigilență pe care Partidul Muncitoresc Român le adresează oamenilor muncii din țara noastră (...). Considerând piesa de pe poziția de clasă de pe care a fost scrisă, regia a arătat în spectacol că a știut să accentueze în chip deosebit asupra apartenenței de clasă, a poziției politice a personajelor (...). De pildă în crearea tipului cardinalului Biruci, Dinu Negreanu și actorul N. Bălțățeanu au reușit să reprezinte cu succes una din figurile josnice ale galeriei trădătorilor de patrie (...). Măiestria autorului

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
publică „ecouri”, își fac autocritica. Iată un comentariu în acest sens, al Luciei Demetrius 54: „Citind articolul apărut în Pravda și reprodus de Contemporanul privitor la problemele dramaturgiei, cred că fiecare autor dramatic a simțit nevoia să-și verifice în chip serios activitatea de până acum, să aprecieze autocritic modul în care-și îndeplinește - ca dramaturg - sarcinile de constructor al socialismului (...). Au fost primite cu multă căldură lucrări ca piesa lui Mihail Davidoglu Cetatea de foc, Ziua cea mare a Mariei

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
M. Leonard, Iazul de la Șipotul rece de Ion Marin Sadoveanu). Pentru acoperirea schematismului acțiunea e complicată, de obicei, prin introducerea unei idile care sfârșește printr-o nuntă (...). Lupta de clasă din satele noastre este înfățișată de multe piese într-un chip cu totul neveridic (...). Într-un mod la fel de simplist este înfățișată lupta de clasă în piesele Pățania mamei Ilinca și Panaite și-a învins îndoiala (...). Redacția revistei Cultura Poporului trebuie să aibă o atitudine principială față de manuscrisele primite, să lichideze liberalismul

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
1952 43. N. Tertulian. - O nuvelă remarcabilă. În: Contemporanul, nr.41 (314). 10 oct. 44. Petru Dumitriu. - Mai multă lumină. Idem, nr.42 (315), 17 oct. 45. Petru Dumitriu. - Un an rodnic. Ibidem. nr.52 (325), 24 dec. 46. Despre chipul activistului de partid în „Cetatea de foc”. Scrisori către redacție de Ana Predescu, fotografă și Dumitru Georgescu, strungar. În: Flacăra, nr. 19 (123), 13 mai 1950: „Cât privește președintele comitului de întreprindere (interpretat de I. Frimu) - el nu arată rolul

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
și că va căuta ca prin activitatea sa să învingă propria rămânere în urmă față de problemele construcției socialismului și față de creația noastră literară. Aurel MIHALE a combătut poziția lipsită de principialitate a acelor tovarăși care (...) au încercat în fel și chip să «împace» ideologia socialistă cu ideologia burgheză (...). Referindu-se la principalele scrieri a arătat că monotonia, cenușiul, amenință acele lucrări care nu reflectă din plin, ascuțit, întregul adevăr al vieții, lucrări care nu respectă principiile tipizării realiste”. În fine: Concluziile

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
și legitimat, de factorul politic. Articolul din Scânteia 14 are mai multe capitole; după ce, în primul sunt expuse problemele tipicului pe filiera Marx-Engels-Lenin-Stalin-Malencov, se trece la radiografierea creației literare în lumina acesteia în capitolul: Să dezvăluim în toată măreția lui chipul omului nou, din care, ca și din celelalte, reproducem, pe scurt: „În proză, în poezie, în dramaturgie, au apărut un șir de lucrări valoroase în care prind viață trăsăturile tipice ale muncitorului înaintat, chipul comunistului. Așa de pildă, romanul Drum

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
Să dezvăluim în toată măreția lui chipul omului nou, din care, ca și din celelalte, reproducem, pe scurt: „În proză, în poezie, în dramaturgie, au apărut un șir de lucrări valoroase în care prind viață trăsăturile tipice ale muncitorului înaintat, chipul comunistului. Așa de pildă, romanul Drum fără pulbere, ed. a 2-a de Petru Dumitriu are o puternică înrâurire mobilizatoare asupra cititorilor tocmai pentru că scriitorul a reușit să întrupeze artistic în Mitică Ruse, în Maftei și în alte personaje ale

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
întrupeze artistic în Mitică Ruse, în Maftei și în alte personaje ale cărții, muncitori sau activiști pe șantierul canalului Dunăre-Marea Neagră - trăsături tipice ale oamenilor noi (...). O largă și binemeritată popularitate, care a trecut dincolo de granițele țării noastre, a dobândit chipul luminos al lui Mitrea Cocor (...). Trăsături noi ale țăranului muncitor, devenit colectivist, (educat în armată) sunt surprinse și redate în figura lui Toma Găvrilaș din romanul Pâine albă al tânărului scriitor Dumitru Mircea (...). O realizare de seamă o constituie și

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
vieții: O seamă de lucrări, între care romanul Drum fără pulbere au meritul de a fi reliefat cu ascuțime figuri de dușmani strecurați pe șantierele sau în fabricile noastre. Într-o serie de portrete bine realizate artistic este demascat adevăratul chip al chiaburului, de la dușmanul fățiș, înarmat (But și întreaga bandă din Vânătoarea de lupi de P. Dumitriu), până la chiaburul așa-zis «cumsecade» care uneltește din umbră (Keszeg din Brazdă peste haturi de Horvath Istvan) și la cel camuflat ca mijlocaș

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
Dezbaterea asupra problemei tipicului - începe G. Călinescu 20 - a luat o proporție interesantă și eu cred că e folositor acum să trecem la analize pe obiect. Mulțumesc călduros tov. Ion Mihăileanu pentru că într-un număr recent al Contemporanului a respins chipul absurd cum cineva a răstălmăcit articolul meu Unele probleme... precum și pentru amenitatea observațiilor pe care le face acolo unde crede a se deosebi de mine. De fapt, în aproape majoritatea cazurilor, gândesc ca tov. Mihăileanu. Totuși întâmpinările sale sunt binevenite

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
faptelor vieții. Ca și teoriile naturaliste, concepțiile care identifică tipicul cu o medie statistică oarecare, duc la o artă lipsită de putința reflectării adevărului vieții. La baza ei stă în fond tot obiectivismul burghez (...). Exagerând, îngroșând anumite trăsături în făurirea chipului Mamei Gorki a văzut mai adânc, mai în profunzime realitatea (...). Caragiale a urât lumea burghezo-moșierească, a fost adânc convins că în cadrul ei necinstea, fărădelegea, prostia, mișelia sunt însușiri prețuite, care garantează ridicarea pe scară socială. Spre a arăta cât mai

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
tineretului, într-o cronică semnată de Mihail Lupu. Autorul cronicii - la adăpostul unor observații critice întemeiate - exagerează lipsurile nuvelei ajungând până la urmă să declare că aceasta este lipsită de valoare (...). Este clar că articolul întitulat greșit O nuvelă care denaturează chipul tânărului constructor al socialismului nu-i poate ajuta lui Ștefan Andrei în creația sa, deoarece cronicarul formulează obiecții dogmatice care pot deruta pe scriitori (...). Ștefan Andrei are încă multe de învățat, scrisul său e abia în formare, dar autorul dă

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]