44,692 matches
-
Chitila. Imediat după el, în data de 17 iulie obține în condiții similare brevetul de pilot și colegul său, sublocotenentul Gheorghe Negrescu. În anii 1913-1914 ambii vor studia la Școala Superioară de Construcții Mecanice și Aeronautice din Paris, devenind primii ingineri militari de aviație ai armatei române. La 1 iulie 1920 se înființează "Arsenalul Aeronautic", la conducerea căruia este numit maiorul inginer aviator Ștefan Protopopescu. După proiectul realizat de el se construiește avionul Proto, care avea să fie în anul 1922
Ștefan Protopopescu () [Corola-website/Science/314898_a_316227]
-
Negrescu. În anii 1913-1914 ambii vor studia la Școala Superioară de Construcții Mecanice și Aeronautice din Paris, devenind primii ingineri militari de aviație ai armatei române. La 1 iulie 1920 se înființează "Arsenalul Aeronautic", la conducerea căruia este numit maiorul inginer aviator Ștefan Protopopescu. După proiectul realizat de el se construiește avionul Proto, care avea să fie în anul 1922 primul avion autohton construit într-o unitate industrială românească. În anul 1923, la fabrica Astra din Arad, după un alt proiect
Ștefan Protopopescu () [Corola-website/Science/314898_a_316227]
-
presă pentru curajoasa acțiune de salvare din bătaia focului a unui camarad grav rănit în Bătălia de la Rich Mountain. În februarie 1862 a fost ridicat la gradul de prim-locotenent și a servit în echipa generalului William Babcock Hazen ca inginer topograf, realizând hărți ale potențialelor câmpuri de luptă. Bierce a luptat în Bătălia de la Shiloh (aprilie 1862), o experiență teribilă care avea să devină sursă de inspirație pentru câteva povestiri ulterioare și pentru autobiografia "What I Saw of Shiloh". În
Ambrose Bierce () [Corola-website/Science/314882_a_316211]
-
o navă spațială, nava care este un vechi proiectate inițial de către Henry și Kim. Totuși clonă lui Kim începe să aibă probleme “de sanatate” și Henry o pierde din nou. Dr. Tess Fontana (Jaime Ray Newman) este descrisă ca un "inginer genial și un astrofizician care vede lucrurile altfel decât cei din jurul ei și care o pune în contradicție cu comunitatea științifică obișnuită." Allison, cunoscind acest mod de gindire extraordinar încă din timpul facultății, îi oferă posibilitatea de a lucrala un
Eureka (serial TV) () [Corola-website/Science/314900_a_316229]
-
Pierre-François-Marie-Louis Boulle, cunoscut sub numele de , a fost un scriitor francez (n. la 20 februarie 1912, la Avignon - d. la 31 ianuarie 1994), de formație tehnică (inginer, SUPÉLEC, 1933). "Pierre-François-Marie-Louis Boulle" s-a născut la Avignon, la data de 29 februarie 1912. Tatăl său, avocat, scria despre teatru într-un ziar, înainte de a se căsători cu fiica directorului teatrului, "Thérèse", cuminte și catolică practicantă. Ca și tatăl
Pierre Boulle () [Corola-website/Science/314928_a_316257]
-
la inimă, în 1926. Pierre avea 14 ani. Adolescentul a fost proiectat, fără voia lui, în lumea adulților. S-a sfârșit cu vânătoarea, cu jocurile și chiar cu dragostea pentru cărți. De acum înainte, scopul său a fost să devină inginer, pentru a-și ajuta mama. În anul 1933, la vârsta de 21 de ani a devenit inginer, după ce a studiat la prestigioasa "École supérieure d'électricité" din Paris. Între 1936 și 1939, "" a lucrat, ca tehnician, în plantații de cauciuc
Pierre Boulle () [Corola-website/Science/314928_a_316257]
-
adulților. S-a sfârșit cu vânătoarea, cu jocurile și chiar cu dragostea pentru cărți. De acum înainte, scopul său a fost să devină inginer, pentru a-și ajuta mama. În anul 1933, la vârsta de 21 de ani a devenit inginer, după ce a studiat la prestigioasa "École supérieure d'électricité" din Paris. Între 1936 și 1939, "" a lucrat, ca tehnician, în plantații de cauciuc din Malaysia. Declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial l-a prins fiind tehnician-supraveghetor pe plantațiile de
Pierre Boulle () [Corola-website/Science/314928_a_316257]
-
curbă parametrică cu importante aplicații în grafica pe calculator și în domeniile asociate acesteia. Generalizările curbelor Bézier la dimensiuni superioare se numesc suprafețe Bézier, triunghiul Bézier fiind un caz particular al acestora. Curbele Bézier au fost mediatizate în 1962 de inginerul francez Pierre Bézier, care le-a utilizat pentru a proiecta șasiuri de automobile. Curbele Bézier au fost dezvoltate în 1959 de Paul de Casteljau cu ajutorul algoritmului lui de Casteljau, o metodă numeric stabilă de evaluare a curbelor Bézier. În grafica
Curbă Bézier () [Corola-website/Science/314925_a_316254]
-
medie sau superioară), cu aripile de vânt din scândură sau din pânză, cu întreg corpul construcției pivotant sau având doar cupola mobilă - morile "olandeze" etc. Ea demonstrează, între altele, caracterul fundamental agrarian al civilizației tradiționale a poporului român și capacitatea "inginerilor" țărani de a-și apropia și adapta specificul local la cele mai diverse invenții europene și asiatice. Monumentele de arhitectură populară prezintă, la rândul lor, îndeosebi în ceea ce privește construcția caselor, o diversitate a tipurilor regionale (planimetrie, elevație, tehnici de construcție, sisteme
Muzeul Civilizației Populare Tradiționale „ASTRA” din Sibiu () [Corola-website/Science/314932_a_316261]
-
(n. 16/29 iunie 1903, Probota, județul Suceava - d. 17 septembrie 1981, București) a fost un pasionat colecționar de monede, numismat și inginer român, membru al Societății Numismatice Române. A publicat o serie de articole privind în special numismatica Țării Românești și Moldovei. Unele articole mai vechi au numele autorului redat sub forma Octav Luchian. În afara activității profesionale, ca inginer, a fost preocupat
Octavian Luchian () [Corola-website/Science/314984_a_316313]
-
monede, numismat și inginer român, membru al Societății Numismatice Române. A publicat o serie de articole privind în special numismatica Țării Românești și Moldovei. Unele articole mai vechi au numele autorului redat sub forma Octav Luchian. În afara activității profesionale, ca inginer, a fost preocupat de adunarea și salvarea a numeroase vestigii arheologice, reușind mai ales să constituie o importantă colecție de monede și medalii. A fost interesat cu precădere de emisiunile monetare ale Țării Românești și Moldovei, ceea ce l-a îndemnat
Octavian Luchian () [Corola-website/Science/314984_a_316313]
-
a îndemnat să treacă de multe ori pragul Cabinetului Numismatic al Academiei, unde a intrat în contact cu profesorul Constantin Moisil, căruia îi va dedica mai târziu un articol elogios. Îndrumările și încurajările primite l-au adus curând pe tânărul inginer și colecționar Octavian Luchian în rândurile Societății Numismatice Române, fiind ales membru activ în ședința din 17 ianuarie 1932. După stabilirea sa definitivă în București, a desfășurat o activitate numismatică intensă, susținând numeroase comunicări pe teme variate și publicând studii
Octavian Luchian () [Corola-website/Science/314984_a_316313]
-
apariția corpurilor din oțel. Prima navă care are cocă dublă din oțel este "Great Britain", de asemenea și prima navă la care roțile cu zbaturi au fost înlocuite de elice. În 1858 se construiește nava "Great Eastern", proiectată de celebrul inginer britanic Isambard Kingdom Brunel, prima navă cu propulsie cu abur. Având un deplasament de 23.600 tdw, un tonaj impresionant pentru acea vreme și lungimea de 212 metri, nava a rămas aproape 40 de ani cel mai mare obiect plutitor
Pachebot () [Corola-website/Science/314980_a_316309]
-
născut la Ploiești, unde tatăl său Vasile Sava era dirigintele Oficiului Poștal, iar mama sa Ioana Sava telegrafistă. A avut doi frați, pe dr. med. Valentin Sava și dr. jur. Aurel Sava S-a căsătorit pe 20 septembrie 1939 cu inginerul Eduard Lindner. Din căsătorie au rezultat doi copii, dr. ing Alexandru Lindner și Christina Lindner, artist instrumentist. În 1967, după participarea la Congresul de Muzicologie din Iugoslavia și Italia, se stabiliște în Germania la Köln, obținând cetățenia germană în 1970
Stela Sava () [Corola-website/Science/314492_a_315821]
-
Serghei Pavlovici Koroliov (12 ianuarie 1907 - 14 ianuarie 1966) a fost inginerul și proiectantul șef sovietic în timpul cursei spațiale dintre Statele Unite și Uniunea Sovietică în anii 1950 și 1960. El a proiectat rachetă R-7, vehiculul de lansare pentru primul satelit artificial Sputnik și pentru primul om în spațiu, Iuri Gagarin. Koroliov a
Serghei Koroliov () [Corola-website/Science/314467_a_315796]
-
așa că l-a înscris la școală în Kiev. A fost un copil singuratic, având puțini amici, dar s-a dovedit un elev silitor, mai ales la matematică. În anul 1916 mama lui s-a căsătorit cu Grigori Mihailovici Balanin, un inginer electrician care se pare că a avut o influență benefică asupra micului Serghei. Găsind o slujbă la căila ferate regionale din Odesa în 1917, Grigori s-a mutat în acest oraș împreună cu familia. Anul 1917 a fost unul tulbure pentru
Serghei Koroliov () [Corola-website/Science/314467_a_315796]
-
multe ocazii să piloteze planoare și avioane cu motor. În 1928 a proiectat și realizat un planor care a participat la o competiție în anul următor. În 1929 PCUS a emis un decret prin care cerea accelerarea învățământului superior pentru ingineri în vederea rezolvării mai rapide a nevoilor țării. Koroliov și-a susținut examenul de diplomă realizând proiectul unei aeronave funcționale. Îndrumătorul pentru acest proiect i-a fost Andrei Tupolev. Datorită pregătirii, Koroliov a început să lucreze la Biroul de Proiectări Aeronautice
Serghei Koroliov () [Corola-website/Science/314467_a_315796]
-
Paul Richard formată din cei mai capabili proiectanți sovietici. În acest grup nu s-a făcut remarcat, dar, odată cu activitatea în cadrul acestui birou, lucra în particular la mai multe proiecte personale. Unul era proiectul unui planor acrobatic. Înainte de 1930 devenise inginer șef responsabil cu construirea unui bombardier proiectat de Tupolev: TB-3. Koroliov a obținut licența de pilot în 1930. În anul următor s-a căsătorit cu Xenia Vincentini. Această dorea mai de mult căsătoria, dar Koroliov a tot amânat pentru a
Serghei Koroliov () [Corola-website/Science/314467_a_315796]
-
la motoarele-rachetă. Datorită importanței militare a cercetărilor, conducerea sovietică a dispus în 1933 fuzionarea celor două centre de cercetare, GIRD și Laboratorul de Dinamică a Gazului (GDL) din Leningrad înființând Institutul de Cercetare a Propulsiei cu Reacție (RNII), condus de inginerul militar Ivan Klimenov. Din grup făceau parte unii dintre cei mai pasionați adepți ai zborului spațial, între care și Valentin Glușko. Koroliov a fost numit director adjunct al institutului, conducând secțiunea de studiu și dezvoltare a rachetelor navale pentru crucișătoare
Serghei Koroliov () [Corola-website/Science/314467_a_315796]
-
În acel moment, mai multe personalități din Rusia au intrervenit în favoarea sa, prin urmare nu a fost retrimis în Siberia. A ajuns într-o închisoare pentru intelectuali, numită Saraska. Această eră de fapt un lagăr de muncă pentru cercetători și ingineri unde aceștia lucrau la proiecte comandata de partidul comunist, sub strictă supraveghere a NKVD , prin intermediul Biroului Central de Proiecte, K. B. -29, Ț. K. B. -29. Aici munceau inginerii lui Tupolev, vechiul mentor al lui Koroliov. Pe parcursul celui de al
Serghei Koroliov () [Corola-website/Science/314467_a_315796]
-
Această eră de fapt un lagăr de muncă pentru cercetători și ingineri unde aceștia lucrau la proiecte comandata de partidul comunist, sub strictă supraveghere a NKVD , prin intermediul Biroului Central de Proiecte, K. B. -29, Ț. K. B. -29. Aici munceau inginerii lui Tupolev, vechiul mentor al lui Koroliov. Pe parcursul celui de al doilea război mondial, în această Saraska au fost proiectate bombardierele Tupolev Ț. U. -2 și avionul de vânătoare Iliusin I. I. -2. Grupul a fost mutat de mai multe
Serghei Koroliov () [Corola-website/Science/314467_a_315796]
-
și avionul de vânătoare Iliusin I. I. -2. Grupul a fost mutat de mai multe ori pe parcursul războiului, pentru a nu fi capturat de inamic, motivau temnicerii. În anul 1942 Koroliov a fost mutat în altă Saraska, ca subordonat al inginerului de motoare Glușko. Aici se proiectau piese pentru motoarele avioanelor cu reacție. Koroliov a stat aici, izolat de familie până în 1944, trăind permanent cu teamă de a fi ucis datorită secretelor militare pe care le știa. Era de asemenea marcat
Serghei Koroliov () [Corola-website/Science/314467_a_315796]
-
Colomei, care aveau propriile planuri pentru zborul spre Luna. De asemenea a folosit o tehnologie mult inferioară celei de care a beneficiat rivalul său american. Succesorul lui Koroliov la cârma programului spațial rus a fost Vasili Misin. Misin era un inginer rachetist foarte competent, care a fost mâna dreaptă a lui Koroliov, dar a avut neșansa de a moșteni un proiect neviabil, rachetă N-1. În anul 1972, după efectuarea a 4 lansări nereușite, Misin a pierdut comandă programului, fiind inlocoit
Serghei Koroliov () [Corola-website/Science/314467_a_315796]
-
a fost numit membru al Academiei Ruse de Știință. În timpul cât Nikita Hrușciov a fost la cârma URSS lui Koroliov i-a fost decernat premiul Nobel, ca o recunoaștere internațională a muncii sale, dar Hrusciov a interzis că numele genialului inginer să fie folosit la ceremonie, afirmând că mai degrabă premiul ar trebui oferit poporului sovietic și orânduirii socialiste pentru aceste succese. În anul 1966 o stradă din orașul natal a primit numele marelui om, Strada Academician Koroliov, iar în 1975
Serghei Koroliov () [Corola-website/Science/314467_a_315796]
-
în afara României de natura serviciilor de management, de consultanță în orice domeniu, de marketing, de asistență tehnică, de cercetare și proiectare în orice domeniu, de reclamă și publicitate indiferent de forma în care sunt realizate și celor prestate de avocați, ingineri, arhitecți, notari publici, contabili, auditori; nu reprezintă venituri impozabile în România veniturile din transportul internațional și prestările de servicii accesorii acestui transport; ... l) venituri din profesii independente desfășurate în România - doctor, avocat, inginer, dentist, arhitect, auditor și alte profesii similare
NORME METODOLOGICE din 22 ianuarie 2004 (*actualizate*) de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/261928_a_263257]