45,675 matches
-
vă roadă cancerul, să plângeți pe mormântul familiei". Sau, cea mai înfricoșătoare "Vă iau sângele cu gramul / Să vă piară-n iad tot neamul". Totul spus cu o fantezie morbidă și cu o aplicație uluitoare. Toți ocupanții autocarului o ascultă parcă hipnotizați în mașina ce gonește în noapte. Un ultim scandal izbucnește chiar înainte de intrarea în Elveția. Scot cuțite și se reped la șofer. Cer să meargă în Italia. Țiganii amenință că se va lăsa cu "sânge", șoferul amenință la rândul
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Cer să meargă în Italia. Țiganii amenință că se va lăsa cu "sânge", șoferul amenință la rândul lui că vor chema poliția. De fapt, mă întreb și acum de ce nu au făcut-o. Dar vama elvețiană este trecută cu bine, parcă mai ușor ca niciodată. De îndată ce se văd "dincolo", spun cu toții în cor "să ne trăiești don'șofer", ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Exact același șofer pe care doreau să-l "golească de sânge" cu doar o oră mai
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mesajului inițial. Mi-e greu să scriu toate aceste lucruri, dar, văzut din campusul Universității Laval, catolicismul în versiunea sa canadiană pare a fi o religie aproape epuizată. Hristosul catolic și universal este tot acolo, răstignit pe un lemn prăfuit; parcă a încetat să mai dea semne de viață credincioșilor. Musulmanii din campus, numeroși și practicanți, au făcut o cerere prin care cer ca vinerea să poată utiliza și ei capela Marie Guillard, cu condiția (pusă de către ei!) de a acoperi
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de lectură. La răspunsul meu că sunt creștin-ortodox, a rămas foarte mirat. Credea că doar Magrebul are monopolul cafelei la ibric în Canada. Ne-am împrietenit imediat. Mă îndrept împreună cu Mehdi spre bibliotecă. Are un stil special de a merge, parcă ar avea magneți pe ghete, picioarele sale nu se lasă desprinse de pământ. La un moment dat, Mehdi se oprește și arată cu mâna întinsă spre cea mai înaltă clădire din campus. Trasează în aer un cerc sugestiv cu degetul
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
maimuțăreli hazlii ale marilor capitale ale lumii. De la Vodă Caragea și carâtele aduse cu greu de la Viana, nu s-a schimbat nimic. Mi-a sărit în ochi și vulgaritatea extremă a "cronicarilor" care scriu mici pastile pe colț de masă, parcă între două beri, pentru câțiva euro. Cel mai mult mi-a plăcut un articol al lui Răzvan Exarhu, un tip extrem de talentat, de altfel, dar care în încercarea sa de a combate și demasca mitocănia ambiantă, devine la rândul său
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pentru a o apăra de deochi și ielele relele toate astea în anii 70 ! Revin și spun că toate discuțiile purtate cu ea ne poartă mai devreme sau mai târziu către nostalgia locurilor natale, amintiri despre bunici, obiceiuri de iarnă. Parcă am plânge cu vorbe ceva ce a murit pentru totdeauna. Ascult melodia Like a Prayer, Madonna, albumul din 1989. O melodie la începutul căreia inocentele mele colege de liceu se simțeau datoare să ne spună nouă, masculilor cu început de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
în care această confesiune creștină se secularizează, iar revolta sa jurnalistică nu ajută la nimic. Impresionant este și numărul de comentarii de pe forumul online al ziarului, unele savante, documentate, din "branșă", dacă pot spune astfel, altele apropiate de limita patologicului, parcă scrise de pe băncile spitalului de boli nervoase. Forumurile de pe Internet cea mai mare colecție de nebunie pe care o cunoscut-o până acum omenirea. 27 aprilie 2005 ora 0.30 Doi studenți canadieni se mută. Zgomot insuportabil pe coridor, chiar
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
înainte de această dată fatidică. Nu pot să nu mă mir în fața ușurinței cu care această țară se mută, își schimbă locul și căminul. Canadienii și americanii nu posedă noțiunea de atașament, specifică societăților așezate, tradiționale. Aici toate lucrurile sunt fragile, parcă gândite să nu dureze; totul poate fi înlocuit cu ușurință. Incredibilă și cantitatea de obiecte abandonate pe holurile căminului cu această ocazie. Ele sunt adunate cu grijă de telalii arabi (studenți bătrâni care se ocupă aici cu mici trocuri de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cinci adulți plus un țigănuș de opt-zece ani făceau zgomot cât cuprinde pe una dintre arterele comerciale cele mai circulate din Geneva. Își construiseră o imagine à la Kusturica, țiganul vesel, fără griji, pitoresc, stereotipul pe care îl iubesc occidentalii. Parcă erau coborâți direct dintr-un film. Țigănușul cel mic sufla din toți plămânii într-o trompetă obosită, își dădea capul pe spate, mai să-i cadă jos pălăria stil melon, apoi își rotea ochii, spunând parcă în transă: "O Magdalena
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
care îl iubesc occidentalii. Parcă erau coborâți direct dintr-un film. Țigănușul cel mic sufla din toți plămânii într-o trompetă obosită, își dădea capul pe spate, mai să-i cadă jos pălăria stil melon, apoi își rotea ochii, spunând parcă în transă: "O Magdalena, Magdalena mea / Pupa-ți-aș acum gurița, oa, oa" și altele asemenea. Efectul garantat, ploaie de monezi și fotografii digitale. Despre inadecvare: un camion imens, marca DAF, efectua manevre delicate în fața Universității. Era condus de o
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Ploua încet... o tomna tristă Cum este doară pe la noi... O fluturare de batistă Și trenul a pornit greoi Din gară parcă mai pustie, Mai tristă parcă că oricând, În noaptea rece și tirzie, Cu el iubita mea ducând... Ploua încet... și-n lacrimi stropii Se prefaceau pe-obrazul meu... Un vânt porni sa-ndoaie plopii, Să plângă printre crengi mereu. Împrăștiind
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Octavian Loghin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93321]
-
Ploua încet... o tomna tristă Cum este doară pe la noi... O fluturare de batistă Și trenul a pornit greoi Din gară parcă mai pustie, Mai tristă parcă că oricând, În noaptea rece și tirzie, Cu el iubita mea ducând... Ploua încet... și-n lacrimi stropii Se prefaceau pe-obrazul meu... Un vânt porni sa-ndoaie plopii, Să plângă printre crengi mereu. Împrăștiind frunzele-n aer Și-n
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Octavian Loghin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93321]
-
teren prea propice pentru cultivarea libertății. Sau poate ne lipsește tradiția libertății, sau vocația libertății. Nu știu. Dar... iarba rea din țară piară, în acest caz iarba rea fiind tabuurile și convențiile. Pe de altă parte însă, ca să vorbesc talmudic, parcă aș prefera tabuurile în locul mitocăniei, mârlăniei și bădărăniei. Puneți întrebări prea teoretice, domnule Paraschivescu. R.P. O să încerc la un moment dat să virez spre un registru practic. La momentul potrivit. Până atunci, dați-mi voie să vă spun că am
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
contratimp. R.P. Dar n-ați plecat în căutarea contratimpului pierdut. A.R. Speram în găsirea unei „contravieți“. Dar vreau să mai povestesc o scenă elocventă. Legată de război. În ziua de 23 August, celebra zi a eliberării de sub jugul fascist - parcă asta era formula, nu? - , s-au dat la Roman, un orășel din apropierea graniței, lupte de stradă între garnizoana de nemți care ocupase orașul și rușii intrați să-l elibereze. Am petrecut întreaga zi - o zi de coșmar - ascunși într-o
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
toate prostiile pe care le-am debitat în discuții sau interviuri? R.P. Să știți că Mihai Fotino voia să fie tren când era mic, am citit într-un interviu cu vreo zece ani în urmă... A.R. În tot cazul, parcă e mai dinamic și mai plăcut să fii tren decât viespe. Cine sunt cei pe care i-am detestat? Ei, cum vă închipuiți c-o să vi-i înșir? Unii dintre ei îmi sunt și astăzi așa-ziși prieteni. Sfânta ipocrizie
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
am avut la Nina Façon, care m-a feli citat pentru o teză despre Giovanni Verga. Dar clipele de adevărată înălțare le trăiam la cursurile lui Tudor Vianu. Îl văd și acum: frumos, cu fața întoarsă spre fereastră, olimpian, detașat, parcă nirvanatic, vorbind cu o voce plăcută, domoală. Eram fascinată. Acum câtva timp, am fost la un concert la Ateneu și, din locul meu, îl vedeam foarte bine pe domnul Ion Vianu, care se afla în sală. O personalitate pe care
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
se afla în sală. O personalitate pe care-o admir foarte mult. Ei bine, stătea în fotoliu și asculta concertul într-o atitudine, cu o înclinare a capului și cu un limbaj al corpului care mi l-au evocat, fotografic parcă, pe Tudor Vianu. Nu mi-am mai putut lua ochii de la el în tot timpul concertului. Da, profesorii pe care i-am avut au lăsat amprente foarte puternice în viața mea. R.P. Ce-mi puteți spune despre viața socială din
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
tasului, Russo și Zografi. Și aș mai fi vrut să traduc piesele lui Beckett, pe care, dacă nu mă înșel, le-a tradus Constantin Abăluță. R.P. Nu sunt foarte sigur. Știu că există o versiune nouă, a Ancăi Măniuțiu, dar parcă nu Constantin Abăluță a tradus prima ediție a teatrului lui Beckett. Cred că a fost Gellu Naum, cel puțin pentru Așteptându-l pe Godot. Mă rog, contează mai puțin. A.R. Oricum, mi-ar fi plăcut să traduc și Ionesco
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
mi-ar fi plăcut să traduc și Ionesco, și Beckett. Și visam, ăsta e cuvântul, visam să traduc Joyce, Ulise, pe care Mircea Ivănescu l-a tradus splendid, cum n-aș fi reușit să-l traduc eu. R.P. Din Ulise parcă a existat și o versiune a lui Andrei Ion Deleanu, întreruptă în 1980 de moartea traducătorului. A.R. Posibil, nu mai țin minte. Ei bine, ca să mă întorc, doamna Frida Papadache a tradus din Joyce Portret al artistului la tinerețe
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
televizor, un realizator tânăr și nepermis de liniștit i-a urat la mulți ani cu sănătate Ginei Patrichi. Cum spune englezul, it takes all sorts to make a world. Tot soiul de ciudați compun o lume. Dacă-mi amintesc bine, parcă vă rugasem să-mi spuneți și în ce raporturi vă aflați cu ceilalți traducători. A.R. Colegii de breaslă, parcă asta era formula consacrată. R.P. Dacă vânați un clișeu de presă, acesta era. I-ați înfipt săgeata în spate. A
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
englezul, it takes all sorts to make a world. Tot soiul de ciudați compun o lume. Dacă-mi amintesc bine, parcă vă rugasem să-mi spuneți și în ce raporturi vă aflați cu ceilalți traducători. A.R. Colegii de breaslă, parcă asta era formula consacrată. R.P. Dacă vânați un clișeu de presă, acesta era. I-ați înfipt săgeata în spate. A.R. Încă am mâna sigură. Am... din păcate, trebuie să vorbesc la trecut... am avut un adevărat cult pentru Mircea
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Liceul „Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuți intrând în clasa I la această școală deosebită. Corpul profesoral de elită se compunea atunci din: V. Toroutiu, I. Vișan, Ț. Galan. P. Socaciu, A. Bordeianu, V Botocan, A. Prelipcean, E. Viforeanu și alții care parcă doreau să ne facă universitari direct, erau exigenți și cereau foarte mult, dar aprecierea educației primite în liceu a venit mult mai tarziu. În cadrul liceului, am participat în ultima clasa, la reușită revistei noastre muzicale “ În veselul vieții pas” împreună cu
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93327]
-
PetruDumitru, Elenă și Mihai-Lucian. După absolvire, s-a reîntors pentru puțină vreme în orașul natal, unde a lucrat din 1958 până în 1959 în cadrul Întreprinderii de Gospodărie Comunala a Orașului Rădăuți, ca șef al serviciului tehnic. Curând, a revenit la Iași parcă simțind că aici avea să se realizeze în viață. La început a lucrat ca inginer proiectant în cadrul Direcției de Sistematizare, Arhitectura, Proiectare și Construcții din Iași în perioda 1959-1961. Din 1961 începe muncă pe marile șantiere de costructii, mai întâi
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93333]
-
celor apropiați...”. 21: Ziua egală cu noaptea. În niște păduri adânci din America de Sud s-au descoperit formidabile galerii săpate de cârtițe. Galeriile - zic specialiștii calificați - atestă o intuiție fenomenală a spațiului subteran, o intuiție aproape umană: coridoare-de-înmagazinat-hrana, coridoare-dormitor, coridoare-sufragerii, coridoare, parcă, bucătării, coridoare-adăpost în caz de atac din afară, mai tot ce și-a închipuit Kafka într-o nuvelă genială consacrată cârtițelor. „Numai cinema și TV nu există”, spune cu ironie un zoolog latino-american. Dar de ce n-ar exista? Poate că
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
companie de filme din lumea fluturilor îi va fi trimis un film despre fluturi și zborul lor - fluturi zburând sau jucându-se în soare, fluturi scăpând de sub lovitura unei labe de leu și alte secvențe -, ce va fi făcut cârtița? Parcă o văd: n-ar fi înțeles nimic, ar fi pufnit indignată și ar fi trimis filmul pe lumea cealaltă... 26: N-am auzit de mult poveste mai stranie ca aceasta: un om, un francez, să-i zicem Louis Jouillac, avea
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]