51,037 matches
-
foame ar fi crescut. Atâta mai trag nădejde, că mi-o ajuta Dumnezeu să-mi aranjez în Italia și s-o iau cu mine acolo, da’ nu poți să știi cum s-o lega cu Roberto. Degeaba zic io că intenții serioase, că oricând se poate răsuci. Știi doar că nu pui bază-n bărbați, și d-aia spun că dacă aș fi dat fata atuncea, aș fi pus-o barem pă ea la adăpost. Gândește-te bine, fă, Mirelo, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
femei cu minte sclipitoare și o puternică înclinație spre duritate atunci când lucrurile nu urmau făgașul impus de ea, născuse un respect deosebit, chiar teamă, acest sentiment transferându-se și asupra fiicei sale. Nimeni nu auzise ca cineva să aibă măcar intenția unor maniere neadecvate față de Smaranda, nu mai vorbim să o trateze cu atâta asprime, iar urmările nu puteau fi altfel decât neplăcute. Spre surprinderea tuturor zilele trecuseră liniștite, fără să fie chemat la conducerea clubului pentru a oferi explicații asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în Germania. Cum de nu sunteți încadrat unei unități combatante a Waffen SS43? Din câte știu eu marea majoritate a etnicilor germani din România, care au ales să servească în armata germană, sunt asimilați acestor trupe. Aceasta a și fost intenția mea. Dar cum superiorii mei au considerat aptitudinile mele mai potrivite serviciilor informative, am acceptat fără ezitare. Chiar dacă domeniul era cu totul nou pentru mine. Sper să nu dezamăgesc încrederea acordată de aceștia. Vă urez succes! Mulțumesc! Rădulescu? Marius Rădulescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
realitate noi suntem cei mai îndreptățiți să-i interogăm. Mă obligați să subliniez din nou faptul că aceștia au fost făcuți prizonieri în momentul când atacau statul român, de către jandarmeria română și prin urmare, juridic, aceștia aparțin guvernului României. Observă intenția celuilalt de a protesta din nou. Aveți o hârtie, o împuternicire care vă conferă drepturi asupra acestora? Nu am nevoie de nici o împuternicire. În ochii duri ai Hauptmann-ului se citește nerăbdarea. Locotenente, ordinul meu este de ajuns. Ultimul ordin primit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
încruntă ea ușor sprâncenele. Dorești în continuare să te căsătorești cu mine? De ce această bruscă curiozitate asupra unui lucru stabilit deja? Te-ai răzgândit? Privind-o drept în ochi, Marius se apleacă peste masă către ea. Mama ta știe de intențiile noastre? Simte cum fata devine rigidă. Nu. Păcat. În timp ce continuă să o privească, se reazemă de spătarul scaunului. Draga mea, îmi doresc enorm să îmbătrânim împreună ca soț și soție, să avem copii, nepoți care zburdă amuzați pe faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
stă rezemat de aripa dreaptă. Fumează calm, slobozind rotocoale mari de fum. La apariția lor, își părăsește rapid plictisul și se aruncă pe scaun. Imediat ce închide portiera cu un pocnet sec, mașina pornește vijelios către ei, fără cea mai mică intenție să încetinească. Mișcarea arată clar intenția ostilă. Marius răsucește cheia de contact, întoarce automobilul, manevrând aproape pe loc, apoi apasă accelerația până aproape să intre cu pedala în motor. În urma lor răsună zgomotul unor împușcături furioase. Străbat cu viteză strada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
calm, slobozind rotocoale mari de fum. La apariția lor, își părăsește rapid plictisul și se aruncă pe scaun. Imediat ce închide portiera cu un pocnet sec, mașina pornește vijelios către ei, fără cea mai mică intenție să încetinească. Mișcarea arată clar intenția ostilă. Marius răsucește cheia de contact, întoarce automobilul, manevrând aproape pe loc, apoi apasă accelerația până aproape să intre cu pedala în motor. În urma lor răsună zgomotul unor împușcături furioase. Străbat cu viteză strada șerpuitoare, îngustă, mărginită de gardurile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Aparițiile inopinate ale rusului produceau întotdeauna frisoane reci. Nimeni nu uitase cum la una din aceste vizite neanunțate, sublocotenentul Tudor Răducu, un băiat simpatic și vesel de la corpul tehnic, fusese ridicat în miez de noapte de N.K.V.D. Motivul, o presupusă intenție de dezertare la inamic. Nevinovat fiind, se întorsese după câteva săptămâni. Dar nu mai era același. Cu ei nu știi niciodată. Ce gândesc, vorbesc și fac sunt lucruri total diferite. Se oprește schimonosindu-și ușor fața. Trage aer în piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
voi da ordin subordonaților mei în această privință. Zgomotul unor pași grăbiți se aude de afară. Schultz intră în fruntea unor soldați. Un infirmier se lăsă lângă rănitul ce continuă să horcăie. Ce se întâmplă aici, maiorule? Privirea lui înregistrează intenția sanitarului să acorde îngrijire medicală partizanului care trage să moară. Nu strica pe acest terorist morfina necesară soldatului german! Rapid, scoate pistolul din toc și zboară creierii nenorocitului. Sturmbannführer Schultz! Încetează să împuști răniții! Maiorule, m-ai înțeles greșit. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
însănătoși curând. Strânge din dinți, aproape devorat de durere. Gândul că nu poate face nimic să o salveze aproape că îl scoate din minți. Ah, dragul meu, surâde Smaranda sleit, niciodată nu ai fost un bun mincinos. Chiar și atunci când intențiile tale erau bune. De ce soarta trebuie să fie așa nedreaptă cu noi? De ce? Nu trebuie să te revolți, Marius. Viața îți oferă rar certitudini. Doar câteva favoruri, pentru care plătești întotdeauna. Și niciodată nu știi cum. Ridică cu greutate mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
despre urmările miraculoase ale cotei unice de impozitare asupra dinamicii pieței imobiliare în suburbiile Capitalei și îi ceru pe un ton languros dar ferm să fie la poarta Pangratti cu cel puțin o oră mai devreme, de data asta având intenția să-i încredințeze responsabilitatea de co-moderator al emisiunii sale, cu rating în spectaculoasă creștere și concurând deja cu mult admiratele „Surprize” ale Andreei Marin. Nu apucă să emită nici un fel de obiecție, că ea îi închise telefonul, cu un „pa
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
o discuție în contradictoriu pe tema recent expiratului (și eșuatului) referendum pentru votul uninominal. Cum, mă, se umfla analistul în pene, clipind mereu din ochi în dosul ochelarilor săi cu sticle rotunde, ca o cucuvea deranjată de lumină, dar în intenția lui cu aerul superior al unuia care le știa el mai bine pe toate decât toată lumea, unde vezi tu câștigul?... A fost un referendum complet aiurea, ascultă-mă pe mine, că și dacă ar fi trecut, tot de ușile parlamentului
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
fi trebuit să-i dea un telefon Cameliei la televiziune, ca să o prevină că nu mai putea veni la emisiunea din acea seară și că era mai bine s-o amâne pe altă dată, dar nu-și duse la îndeplinire intenția. Capul îi alunecă ușor în piept și îl fură somnul. Ațipi pentru câteva clipe, apoi se trezi. Îi era frig, dar realiză că frigul venea din inima lui, nu de la ploaia de afară. O tristețe imensă îl cuprinse. Cu o
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
unghi de 90 de grade, de data aceasta la stânga, și la capătul ei se găsea intrarea în casa de locuit. Un drum mai mic se pierdea, într-o șerpuire la fel de regulată, printre tufe de tuia, trandafiri, narcise, mărgăritare și câteva intenții de viță-de-vie. În mijlocul verii, mirosurile erau îmbătătoare și puțin prea grele în dulceața lor. O mare varietate de pisici din vecini completa olfactiv spațiul. La etajul I al spiralei, doctorul Negruțiu își etala colecția de feline care se băteau necontenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
când îl excita să lupte împotriva unei femei. Ea era cea care trimitea cei mai mulți emisari către el, Jo și Mallami, cerând armistiții pe care nici unul nu le acorda. Voia să pozeze într-o pacifistă, dar sub această mască se ascundea intenția ei veritabilă: consolidarea puterii și armatei. Prin armistiții câștiga timp pentru a recruta și antrena soldați, „amazoane”, cum le numea ea. Toți râdeau de armata ei, în care se buluciseră transsexuali, grăsane, pitice, adolescente neînțelese și pline de bube, precum și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
eficientă a transformării, îl ignorez, îl neg. Negând cauza, neg efectul... Dar Adela n-a fost o simplă cunoștință, a fost prietena mea, și cuvântul "doamnă" e legat de fapte și sentimente neobișnuite. Prietenia a început de când, cu mișcări în intenția ei ascunse (ca să nu bag de seamă!), dar foarte laborioase, mi se suia pe genunchi, stătea un timp liniștită, apoi, sigură de locul cucerit cu o așa dibace strategie, îmi scotea ceasornicul din buzunar, marea ei pasiune, îl remonta în
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
schimb, doamna Sabina Duvid are sufletul delicat și inimă bună, vădită chiar și în ochii ei albaștri, lăcrimoși. Dar doamna Sabina Duvid prezintă și un alt contrast interesant. Tip desăvârșit de ceea ce cu un cuvânt inestetic - peiorativ și trivial în intenția cu care e întrebuințat - se numește o balabustă, ea vorbește cea mai neaoșă limbă 1 Mișcare perpetuă (lat.). moldovenească, cu atât mai moldovenească și mai neaoșă cu cât doamna Sabina Duvid, emotivă și înzestrată cu o înflorită imaginație plastică, are
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
zid neregulat. Partea din sus era așternută cu umbra pădurii, care o domină, enormă și neagră. Nimic, în afară de noi, decât viața obscură a pământului, a pietrei, a vegetației mărunte și câțiva fluturi care se urmăreau, se întîlneau o clipă cu intenții de hârjoană, se îndepărtau, disproporționat de mici, în măreția gravă. Printr-o deschizătură a copacilor scânteiau priveliștile din vale, mărginite departe tare de dealurile albastre, șterse ca niște nouri gata să dispară sub orizont, care despart valea Moldovei de a
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
bău, cu ochii pe jumătate închiși, umplu paharul din nou, îl vărsă, îl umplu iarăși și mi-l întinse. Dacă n-ar fi vărsat întîiul pahar, ar fi dat dovadă de creștere rea, și dacă ar fi pus și vreo intenție sentimentală, ar fi dat dovadă de vulgaritate. Și, totuși, m-am simțit profund jignit de procedarea ei, ca de un gest făcut anume să pună distanță între noi, să ridice o barieră, spre a opri ostentativ orice atingere cât de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
numaidecât să faci toate politețile. Dar să știi că le faci acum și pentru sfârșitul vizitei". I-am sărutat așadar mâinile amândouă. În zâmbetul cu care îmi spunea aceste cuvinte mi s-a părut că disting, stingîndu-se treptat, murind, o intenție de ironie, și zâmbetul era numai în ochi. Peste câteva clipe zâmbetul îi iradia, bun ca o lumină caldă, nu numai pe toată figura, dar parcă pe întreaga ei făptură. - Ai să stai două ceasuri să-mi ții de urât
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
i-am sărutat brațul de la încheietura mâinii până la stofa răsfrântă. Brațul avea miros de ambră. Ea tăcea, cu fața întoarsă acum. O rugam să meargă în casă, să nu răcească, dar îi țineam mereu mâna, în care nu simțeam nici o intenție de împotrivire sau de impaciență și pe care o sărutam mereu, în toate felurile. Stând cu fața întoarsă, în întuneric și sub copacul care ne adăpostea și făcea întunecimea mai densă, nu puteam să-i văd bine fața. Dar din
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
al verii, care defilase repede și dispăruse după orizont, condus de Adela. Mi-a sărutat mâna din prisosul inimii, în emoția despărțirii de prietenul copilăriei și adolescenței ei și de omul înnebunit de tinerețea ei? A pus în gest o intenție de reciprocitate, dar l-a făcut tardiv, ca să nu-i dea o semnificație disproporționată cu sentimentele ei, ori fiindcă știe că nu vreau să-i cer ceea ce doresc cu sălbăticie? Am impresia că a murit. Casa ei a stat toată
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Amintirile din copilărie și adolescență au primit acest titlu în paginile "Adevărului literar și artistic", care le-a publicat în 1937 și 1938. Ele datează însă din 1911, când au fost redactate sub forma unor scrisori către un prieten, fără intenția de a fi publicate... Interesul pentru aceste însemnări crește în măsura în care de convingem de neliteraturizarea lor. Ibrăileanu nu uzează de o memorie pitorească și reversibilă, ca Ion Creangă, nici de una umoristică (C. Mille) sau filozofică (I. Al. Brătescu-Voinești), ci de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
136-155. OMUL DIN GÎND ȘI FICȚIUNE Amintirile, prin statutul lor, reprezintă o cheie pentru descifrarea unei personalități așa cum vrea ea să pară și, uneori, așa cum este în realitate. Nu e nevoie de cine știe ce subtilitate pentru a sesiza tonul (non) obiectiv, intenția (non) deformatoare, (im) pudoarea mărturisirii. Cochetează sau nu cu o imagine "idilică" despre sine Ibrăileanu? Simte plăcerea retrăirii în scris a copilăriei și adolescenței? De ce s-a oprit la episodul erotic al adolescenței? Ce fapte selectează memoria sa? Prima impresie
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
care o crede destul de accesibilă". Pudoarea morală din el se revoltă în accente depreciative la adresa josniciei făptuite. Să nu ne lăsăm înșelați de text. Și de astă dată se exagerează proporțiile unui gest altfel normal, pentru a se dezvălui, fără intenție explicită, anormalitatea: Am căzut ca o femeie isterică, m-am dat pradă mânii ei mici, care se dăduse și ea pradă supusă și pe care o simt și acum pe buze și în inimă..." (p. 158). Dacă am citi cu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]