44,292 matches
-
măsură mică sau moderată. Tulburările cauzate de o singură genă ce provoacă migrene sunt rare. Una dintre acestea este cunoscută sub denumirea de migrena hemiplegică familială, un tip de migrenă cu aură, cu transmitere autosomal dominantă. Tulburările sunt legate de variante ale codării genelor pentru proteinele implicate în transportul de ion. O altă tulburare genetică ce provoacă migrene este sindromul CADASIL sau arteriopatie cerebrală autosomal dominantă cu infarcte subcorticale și leucoencefalopatie. Migrenele pot fi cauzate de declanșatori, iar unele persoane raportează
Migrenă () [Corola-website/Science/327618_a_328947]
-
de legendă. Prin elementele legendei se face simțită existența baladei despre Iovan Iorgovan (personaj din mitologia românească similar cu Hercules), găsindu-se astfel „Cântecul lui Iovan-Iorgovan”. Dintre vechile balade, păstrătoare ale elementului eroico-fantastic, cu atmosferă de basm, se regăsește și varianta „Șarpele și voinicu”. Această baladă, cunoscută ca „Șarpele”, este foarte răspândită în sudul României, mai cu seamă în zona folclorică Vlașca-Teleorman. Numeroase și frecvent cântate până către mijlocul secolului al XX-lea la nunțile sătești, astăzi baladele s-au fărâmițat
Folclorul muzical din Gorj () [Corola-website/Science/327640_a_328969]
-
Totuși, dispariția baladei nu înseamnă o rupere a acesteia din lumea poeziei populare. Elemente ale ei au fost reținute de alte specii ale poeziei populare, precum doinele. Textele baladelor sunt de cele mai multe ori instabile, ea fiind „recompusă” în mii de variante de fiecare interpret (rapsod și lăutar). Melodia baladelor este mai stabilă decât textul lor. Actualmente, majoritatea baladelor din Gorj sunt interpretate de Cristian Geagu-Cătăroiu, nepotul lăutarului Petre Geagu. Din repertoriul său fac parte balade din toate categoriile: haiducești, vitejești („Ghiță
Folclorul muzical din Gorj () [Corola-website/Science/327640_a_328969]
-
rămâne!”, adică în procesul efectuării regulamentare a mișcării nu se admit în nici un caz corectări de la combinația inițială a liniilor trasate. 7.2. În procesul efectuării mișcărilor jucătorii nu sunt limitați în timp, ei având dreptul de a analiza diferite variante și combinații strategice de evoluție a jocului. 7.3. Spațiile (punctele) propriului teren la fiecare jucător sunt în număr de 161 și se delimitează astfel: la jucătorul 1 în perimetrul cu coordonatele: a2-a11-o11-o2-n2-n1-k1-k2-i2-i1-g1-g2-e2-e1-b1-b2-a2; la jucătorul 2 în perimetrul cu coordonatele
Fotbal pe hârtie () [Corola-website/Science/327638_a_328967]
-
și copiii ei au găsit refugiu în Germania. Regele nu a putut fugi în Ungaria, deoarece drumul i-a fost blocat de trupele kievene, iar regele Ștefan I nu vedea cu ochi buni venirea acestuia în țara sa. Neavând alte variante, Mieszko al II-lea s-a dus în Boemia. Ducele Oldřich l-a întemnițat pentru a doua oară, dar de această dată regele nu mai putea conta pe sprijinul imperial. Mieszko al II-lea a fost nu numai închis, dar
Mieszko al II-lea Lambert () [Corola-website/Science/327681_a_329010]
-
(varianta în poloneză: Gall Anonim) este numele tradițional atribuit autorului necunoscut al lucrării "Gesta principum Polonorum" (în latină, cu sensul de "Faptele principilor polonezi"). "Gesta" a fost scrisă în limba latină în jurul anului 1115. "Gallus" este, în general, considerat ca fiind
Gallus Anonymus () [Corola-website/Science/327714_a_329043]
-
organizațiile criminale pentru a-și trimite victimele în trecut pentru a fi împușcate de așa zișii "loopers", asasini plătiți cu lingouri de argint care sunt puse pe spatele țintelor acestora. Joe, un asasin "looper", se întâlnește cu el însuși atunci când varianta sa din viitor este trimisă în trecut pentru a fi ucisă de Joe și pentru a încheia astfel o "buclă". Scenariul filmului conține și tema paradoxurilor călătoriilor în timp. "Looper" a fost ales ca filmul de deschidere al Festivalului Internațional
Looper: Asasin în viitor () [Corola-website/Science/327715_a_329044]
-
în scenariu. S-a dorit ca finalul să aibă o notă mai optimistă și „să ateste mai convingător și mai clar integrarea tânărului profesor în viața socială a satului”. Filmările de completare s-au desfășurat la 20 august 1977. Noua variantă, modificată după propunerile casei de filme, a fost vizionată de reprezentanții Consiliului Culturii și Educației Socialiste la 5 septembrie. Cenzorii au solicitat eliminarea unor secvențe („țăranul care ară cu un plug tras de măgar, strada răscolită de șantier; muncitorii care
Iarba verde de acasă () [Corola-website/Science/327731_a_329060]
-
septembrie 1977. Într-un interviu ulterior, Stere Gulea a afirmat că a fost prima dată pentru el când a cunoscut acțiunea cenzurii. Fiind primul său lungmetraj, el a acceptat „propagandizarea” filmului, introducând secvențe filmate ulterior (în proporție de 20-30%) în varianta finală. El a regretat că a acceptat acele compromisuri, dar a declarat că nu prea avea de ales. După vorbele sale, "„filmul însuși a pierdut din unitate din cauza refilmărilor cu rol propagandistic. N-a fost bine ca am acceptat aceste
Iarba verde de acasă () [Corola-website/Science/327731_a_329060]
-
Poloniei Mieszko I, primul conducător al statului polonez, și al curții sale. Ceremonia a avut loc în Sâmbăta Mare de 14 aprilie 966, locul exact al ceremoniei fiind subiect de dispută între istorici, orașele Poznań și Gniezno fiind cele mai vehiculate variante. Termenul de (poloneză: "chrystianizacja Polski") se referă atât la introducerea cât și la răspândirea creștinismului în Polonia. În timp ce răspândirea creștinismului în Polonia a durat mai multe secole, procesul a fost o reușită în cele din urmă, Polonia devenind un stat
Creștinarea Poloniei () [Corola-website/Science/327754_a_329083]
-
au izbucnit în comunitatea evreiască de la Roma în timpul domniei împăratului Claudius: Evenimentul a fost consemnat în Faptele Apostolilor 18:2-31. Termenul "Chrestus" apare de asemenea în unele texte ulterioare referitoare la Isus, iar Robert Graves, printre alții, o consideră drept variantă a cuvântului Hristos sau cel puțin o rezonabilă eroare de scriere. Pe de altă parte, cuvântul "Chrestus" era un nume destul de comun, în special pentru sclavi, însemnând "bun" sau "util". Cu privire la persecutarea evreilor în vremea la care se referă pasajul
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
Flavius Josephus vorbește de „Hristos”, însă este considerat drept interpolare din cauza limbajului (conține cuvinte nefolosite de Josephus și care în plus ar indica că Josephus ar fi fost creștin, ceea ce nu corespune realității). Însă un studiu recent argumentează că o variantă în limba greacă a acestei propoziții exista în sec. al IV-lea: „Se credea despre el că era Hristosul”. Astfel, se presupune că textul original conținea o referință la Hristos, care mai târziu a fost exagerată de copiști, rezultând forma
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
asociați cu „A treia căutare a lui Isus cel istoric” — incluzându-i pe Géza Vermes, Ben Meyer, John Riches, Anthony Harvey, Marcus Borg, E.P. Sanders și N.T. Wright — au argumentat că aceste criterii ale autenticității sunt mult prea stricte. O variantă sarcastică a acestei teze este critica următoare:
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
peștelui restabilește energiile creatoare." "Este clar acum că panchatattva reprezintă un ritual sacru rezervat "vira"-șilor, el netrebuind să fie popularizat sau practicat de către cei care sunt "pashu"( mai ales în privința sexualității și alcoolului). Acest lucru este valabil și pentru variantele buddhiste și hinduse ale acestui ritual." Julius Evola, The Yoga of Power
Maithuna () [Corola-website/Science/327974_a_329303]
-
traseu turistic automobilistic din Polonia care include 12 castele gotice, cum ar fi Warmia, Mazuria și Cașubia. Sunt printre acestea și castele episcopale, capitolice și teutonice. Drumul este administrat de către Asociația Municipiilor Castelelor Poloneze Gotice. Drumul este marcat, sunt diverse variante referitor la apariția acestuia. Castelul în Bytow a fost construit în anii 1398-1405. Inginerul principal sau persoana responsabilă pentru construcții a fost Mikołaj Fellensteyn. În timpul construcției, mare maestru al ordinului era Kondrad von Jungingen, iar rolul de procuror din Bytow
Drumul Castelelor Gotice () [Corola-website/Science/327972_a_329301]
-
bazat pe lucrarea lui Charles Dickens, "Colind de Crăciun", a avut premiera la Paramount Theater din Madison Square Garden. Spectacolul a avut un succes important și încă este jucat anual de săbători. Menken a primit nominalizări la Premiile Tony pentru varianta de teatru muzical al filmului "Frumoasa și bestia", care a avut premiera pe Broadway în 1994. Totuși, Menken este cunoscut pentru munca sa din ultimele două deceni pentru Walt Disney Pictures, compunând muzica pentru numeroase filme, inclusv clasicele "Mica sirenă
Alan Menken () [Corola-website/Science/327982_a_329311]
-
extrem de înfometate și o roagă pe Parvati să primească hrană. Deși inițial Parvati le promisese că le va oferi hrană când vor ajunge acasă, zeița se autodecapitează pentru a le dărui propriul sânge ca hrană. Apoi se întorc acasă. Cealaltă variantă din "Pranotasani Tantra", atribuită "Svatantra-tantrei", este relatată de către Shiva. Acesta povestește că , consoarta sa(identificată cu Parvati) s-a angajat într-o fuziune amoroasă cu el în , dar a devenit furioasă când acesta și-a pierdut sămânța. Însoțitoarele ei, Dakini
Chinnamasta () [Corola-website/Science/327969_a_329298]
-
consoarta sa(identificată cu Parvati) s-a angajat într-o fuziune amoroasă cu el în , dar a devenit furioasă când acesta și-a pierdut sămânța. Însoțitoarele ei, Dakini și Varnini au apărut din trupul ei. Restul povestirii este similar celorlalte variante, râul fiind numit Pushpabhadra iar ziua de naștere a Chinamastei, "Viraratri". Această versiune este repovestită în "Shaktisamgama-tantra". O altă legendă transmisă oral relatează apariția zeiței Prachanda-Chandika pentru a-i ajuta pe ceilalți zei în războiul cu demonii, când zeii au
Chinnamasta () [Corola-website/Science/327969_a_329298]
-
Filmul a fost realizat pe pelicule prelucrate în Studioul de Producție Cinematografică București. Copia standard a fost definitivată în decembrie 1970. Potrivit mărturiilor regizoarei, conducerea Comitetului de Stat pentru Cultura și Artă nu a fost mulțumită de finalul filmului. În varianta inițială filmată și montată, personajul Cristea era omorât după plecarea din casa profesorului, dar responsabilii cu cinematografia au dorit transformarea personajului într-un comunist deghizat și au solicitat efectuarea de filmări suplimentare în 1971. În finalul filmului, Cristea pleacă într-
Serata (film) () [Corola-website/Science/327961_a_329290]
-
Albă Iulia. Studiile publicate și cercetările întreprinse de Preasfinția Să îl recomandă că pasionat al Teologiei patristice a secolului al XIV-lea, Teologiei persoanei - antecedente patristice și reverberații contemporane, Raportului dintre Teologie și Filosofie în lumea răsăriteana, Tradiției isihasta în varianta bizantina și românească. Este membru în Colegiul de redacție al revistei „Altarul Reîntregirii”, publicația oficială a Facultății de Teologie din Albă Iulia; membru în comitetul de redacție al revistei „Tabor”, Revista de Cultură și Spiritualitate a Mitropoliei Clujului, Albei, Crișanei
Ignatie Trif () [Corola-website/Science/328003_a_329332]
-
în Aragon. Cei care au contribuit la răspândirea simbolului au fost negustorii italieni, prezent în facturile și chitanțele care circulau în Europa. Într-o scrisoare a unui negustor florentin, Francesco Lapi, scrisă la 4 mai 1536, semnul @ apare identic cu varianta de astăzi, și era folosit pentru a desemna o măsură comercială, amfora (a 13-a parte dintr-un butoi) și scris în caligrafia florentină. Semnul apare și în documentele comerciale medievale spaniole ca o prescurtare pentru „arroba”, echivalentul a 12
@ () [Corola-website/Science/328014_a_329343]
-
dispune lichidarea celor doi, dar Dominique îi ajută să scape. În acest timp, disputa între cei doi Mardopoli crește în intensitate, iar adevăratul Mardopol este împușcat de Iamă. Securitatea stabilește mai multe planuri de prindere a bandiților, ofițerul infiltrat propunând varianta călătoriei acestora cu un autobuz local. În acest sens, căpitanul Valentin este detașat ca șofer pe autobuz, iar securista Amalia pe post de casieriță. Printre călători sunt detașați securiști neînarmați în haine civile printre care și colonelul. Singurele persoane înarmate
Acțiunea „Autobuzul” (film) () [Corola-website/Science/327030_a_328359]
-
achiziționat de casa de filme în august 1973. Sarcina realizării filmului i-a fost încredințată în 1974 regizorului Virgil Calotescu, care a finalizat decupajul în iarna dintre anii 1975 și 1976. Ministerul de Interne a avizat decupajul în februarie 1976. Varianta finală a suferit până la începutul anului 1977 o serie de refaceri și modificări. Filmul a intrat în faza de producție la 21 martie 1977 cu titlul de lucru „Un autobuz pentru moarte”, un titlu alternativ fiind „Autobuzul”. Filmările au avut
Acțiunea „Autobuzul” (film) () [Corola-website/Science/327030_a_328359]
-
statut egal alături de franceză, în cele două cantoane în care este prezentă populația germană (minoritară): Valais (30% din populație) și Fribourg (29.2%). În comunicările uzuale de zi cu zi, elvețienii vorbitori de germană recurg la o formă lingvistică din variante proprii, și în unele cazuri, o utilizează ca limbă, în mass-media, învățământ și de către autoritățile locale. Astfel de atitudini puternic lingvistice sunt cauzate de o relație specială a elvețienilor, care cred că limba lor este mai bună și mai frumoasă
Elveția germană () [Corola-website/Science/327044_a_328373]
-
în care oficialitățile române neagă evidențele istorice. În „Ziarul de Iași” din 23 iunie 2003, în editorialul "Salvarea fecioarei", istoricul Florea Ionicioaia notează: "...„Săptămâna trecutâ, în presa internațională, a apărut informația halucinantă potrivit căreia guvernul României ar nega Holocaustul, în varianta sa românească. Intervievat de BBC, ministrul culturii, Răzvan Theodorescu, confirma știrea și chiar mai mult își aroga paternitatea ideii. Potrivit acestuia, in România nu a fost vorba de Holocaust (politica de distrugere a minoritatii evreiesti), ci numai de o ticăloșie
Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” () [Corola-website/Science/327040_a_328369]