43,561 matches
-
așezată pe sofa, lîngă Janice, vecina de alături a alor mei. Are părul blond prins Într-un coc și-l alăptează pe unul dintre gemeni. Janice se foiește cu un aer jenat, făcînd eforturi evidente să nu se uite. — Bex! Chipul lui Suze se luminează brusc. — O, Doamne! Arăți fenomenal! — Suze! O Îmbrățișez cu putere, avînd totuși grijă să nu-i storcoșesc pruncul. — Ce faci? Și ce mai face drăguța de Clemmie? Depun o sărutare pe creștetul mic și bălai. — Ăsta
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
adaugă ea. Poftim? Poftim? Aleasa sufletului său n-a fost nici Într-o mie de ani nemernica aia snoabă de Sacha de Bonneville! Am fost eu! Soția lui! — În afară de tine, firește, Becky! exclamă ea, slobozind o cascadă de hohote, În chip de scuze. Mă refeream la perioada de atunci, de demult. La gașca noastră. Acestea fiind zise... Venetia Își aruncă părul ca focul pe spate și-și ia din nou clipboardul și stiloul. —...să ne Întoarcem la naștere! — Da, zic, regăsindu
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
meu? Luke Își dă ochii peste cap. Dacă zici tu, adăugă, lăsînd cearșaful jos. Și În sacoșa mare ce e? — Cearșafuri asortate, pentru noi. Cuvertura vine separat, iar pernele fantezie imediat ce le intră În stoc... CÎnd Îi zăresc spaima de pe chip, amuțesc. Luke, pătuțul o să fie În dormitorul nostru! Va trebui să coordonăm totul! — Să coordonăm? — Sigur că da! — Becky, serios că... se Întrerupse Luke, În clipa În care atenția Îi fu captată de ecranul televizorului. Stai puțin, e Malcolm. Dă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Suze mă ia prin surprindere. Mă uit la ea și o văd că nu-ndrăznește să-și ridice ochii din cappuccino. Deodată, Îmi amintesc și de reacția ei acasă la ai mei, cînd am pomenit de Lulu. Aceeași Încordare pe chipul ei. — Suze, ce s-a Întîmplat, te-ai certat cu Lulu? zic prudentă. — Nu chiar. Suze tot nu ridică ochii. — Vreau să spun că... a făcut foarte multe pentru mine. M-a ajutat enorm, mai ales cu copiii.. Problema cu
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
care contează. Dragostea omenească. O văd de fiecare dată cînd asist la nașterea unui copil și-l pun În brațele mamei lui... de fiecare dată cînd văd cum bate pe ecran o inimă de opt săptămîni și mă uit la chipurile părinților... de fiecare dată cînd pacientele mele se Întorc, pentru al doilea sau al treilea copil. Copiii se nasc din dragoste. Și știi ceva? Nimic altceva nu contează. Uau. Hai că m-a spart la faza asta. Se vede treaba
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
glumă? De ce se uită toți așa la mine? Evident că nu e o glumă. Dacă arăți bine, te simți bine! E un analgezic natural! Toate gravidele ar trebui să fie machiate și coafate Înainte de naștere... Peste tot În jurul meu văd chipuri Încruntate și aud lumea țîțÎind din buze, singura care e Încuviințează de zor e o fată cu o bluză roz superbă. — Așa mai da! zice. Prefer de o mie de ori asta, decît să mă legăn În patru labe. Sau
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Ajunsă acasă, Îl găsesc pe Luke În birou. Luminile sînt stinse, iar el stă pur și simplu pe Întuneric. — Luke! Îmi las sacoșele jos. S-a Întîmplat ceva? CÎnd Îmi aude vocea, tresare și ridică ușor capul. Îi cercetez mirată chipul. E Încordat, și pe frunte are o cută adîncă. — Nu, nimic, zice Într-un final. Totul e În regulă. Mie una nu mi se pare deloc că ar fi În regulă. Intru În studio, mă cocoț pe biroul de vizavi
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
că te-am trezit. — E ok. Mă Întind spre veioză și o aprind. Cum a fost? — Bine! În glasul lui Luke e un entuziasm la care nu mă așteptam. Mă frec pe ochii Încețoșați și mi-i focalizez asupra lui. Chipul Îi radiază, și e relaxat și animat, cum nu l-am mai văzut de săptămîni, dacă nu de luni. Uitasem cîte aveam În comun cu toți foștii mei amici, zice. Am vorbit despre lucruri la care nu m-am mai
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
jur că l-am văzut pe Adam crispîndu-se ușor. — Financiară, spune, după o pauză infinitezimală. Foarte plicticoasă, din păcate. Mergem? Adam mă conduce În lift și urcăm În tăcere. Acum, că stau lîngă el, detectez semne clare de Încordare pe chipul său, dedesubtul minei Încrezătoare, de om de afaceri. Are cearcăne și bate darabana cu degetele ritmic, ca Într-un tic nervos. — Și... care mai e viața ta? zic. Cred că sînteți cu toții foarte ocupați, cu extinderea companiei și tot restul
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
și Jess la prînz? ridică Luke privirea spre mine. Poți să te duci deja, n-are rost să mai pierzi timpul pe aici. Eu trebuie să mai recapitulez cîteva chestii cu Venetia. Nu-mi vine să mă urnesc cu nici un chip. Nu vreau să-l las singur aici cu ea. Toate instinctele Îmi spun, pe toate canalele, să nu plec. Dar, dacă am să spun asta, el o să creadă că sînt posesivă și suspicioasă și iar o să ne certăm ca chiorii
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
să-mi pună Dr Pepper În cameră? — Trei cutii. Îl văd pe Eric apropiindu-se și-l virez ușor spre masa cu șampanie. — Și... cum merge cu designul? arunc În treacăt. Te-ntreb doar fiindcă mă tot pistonează șeful... Pe chipul lui Danny apare o expresie defensivă, pe care i-o cunosc cît se poate de bine. — Lucrez la el, ok? Echipa mea mi-a propus niște idei, dar nu-mi plac. Trebuie să mă las pătruns de spiritul magazinului... să
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Roțile se izbesc cu zgomot de trepte și, pînă la urmă, reușesc să-l prind din urmă, În porțiunea cu plajă. În timp ce mă apropii, mi se pune un nod la stomac. Îl văd În fața mea strîngînd mobilul În mînă, cu chipul Încordat și Încruntat. — Nici nu se pune problema, zice Întruna, cu același ton coborît. Nici nu se pune problema. Deodată, mă zărește și Îl văd cum tresare. — Luke... — Vorbesc la telefon, Becky. Pare extrem de tulburat. — Poți te rog să mă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Eram ca Ulise și Penelopa. CÎnd ne-am revăzut În cabinetul meu de consultații... Face o pauză. — Îmi pare rău. Am știut amîndoi, pe loc. Era doar o chestiune de cînd și unde. Îmi simt picioarele ca de gelatină și chipul amorțit. Mă agăț de penele mele ridicole, Încercînd să găsesc un răspuns ironic și spiritual... ceva. Însă capul meu a devenit o minge uriașă de cîrpă. Am sentimentul Îngrozitor că e posibil să am lacrimi pe obraji. — Iar momentul a
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
pregătit mi-au amuțit pe buze. Abia sînt În stare să respir, așa că de vorbit nici nu se mai pune problema. — Vă simțiți bine? mi se adresează un chelner, Însă glasul lui pare să vină de undeva de departe, iar chipul său e În ceață. Eu n-am valsat niciodată cu Luke. Iar acum e prea tîrziu. — A leșinat! Simt mai multe mîini apucîndu-mă, În clipa În care mă lasă picioarele. Brațele mi se lovesc de ceva, În urechi aud un
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
meseria lui. Ea l-a făcut milionar. Dar nu mi-am dat niciodată seama că e chiar atît de bun. N-am știut niciodată că poate fi atît de... cu două fețe. — Becky? acum el e cel care-mi cercetează chipul. E totul În regulă? — Nu. Nu e. Se lasă tăcerea În timp ce eu Îmi adun toată puterea. — Luke... știu tot. — Știi tot? Tonul lui e relaxat, Însă În privirea lui deslușesc o mică urmă de Îngrijorare. — Ce știi? Nu te mai
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Însă În privirea lui deslușesc o mică urmă de Îngrijorare. — Ce știi? Nu te mai preface, Ok? Îmi dreg glasul. Mi-a spus Venetia. Mi-a spus ce se petrece. — Ți-a spus? Luke se ridică În picioare, și pe chip Îi citesc groaza. Dar n-avea nici un drept... Tace și Îmi Întoarce spatele. Iar eu simt o greață cumplită În suflet și inima Îmi bate nebunește. Fără veste, Începe să mă doară tot corpul. Capul, ochii, membrele. Nu mi-am
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Are un taior de culoarea mentei și aceiași pantofi clasici cu toc Ferragamo pe care și-i ia În fiecare sezon, și În mînă o poșetă Kelly, de crocodil. E mai subțire ca niciodată, părul Îi e un coif lăcuit, chipul palid și Întins la maximum. Ceea ce nu mă miră deloc. CÎnd lucram la Barneys, În New York, vedeam femei ca Elinor În fiecare zi. Însă aici arată... ei bine, nu există alt cuvînt mai potrivit. Straniu. Buzele i se mișcă un
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
sînt vulgari. Vulgari? Cum Îndrăznește să-mi facă splendida mea odraslă vulgară? — Mă rog. Eu una mă bucur c-o să fie mare, zic sfidătoare. Așa, o să aibă mai mult loc pentru... tatuaje. Parcă-parcă am zărit o undă de șoc traversîndu-i chipul practic imobil. Asta o s-o facă să-i sară copcile. Sau capsele. Sau orice o ține așa Întinsă. — Nu ți-a spus Luke despre tatuajele pe care vrem să ni le facem? spun pe un ton mirat. Am găsit un
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
e fată. Un moment, Elinor e atît de șocată că nu e În stare să zică nimic. Îmi dau seama că Își dorește cu disperare să ridice din sprîncene, să se Încrunte, sau ceva. Aproape că Îmi pare rău pentru chipul ei real, storcoșit sub Botox, ca un animal prins În cușcă. — Armaggedon? Îngaimă Într-un final. — Nu-i așa că-i minunat? Încuviințez. Macho, dar și elegant deopotrivă. Și neobișnuit! Elinor pare că mai are un pic și explodează. Sau implodează
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Luke. E un număr pe care nu-l recunosc. Sper că nu e Elinor, care vrea să-mi facă morală. — Alo? zic prudentă. — Alo, Becky? Martha sînt. — A, Îmi dau eu părul de pe față, făcînd eforturi să atribui și un chip vocii. Ăă... bună. — Voiam doar să mă asigur că n-ai uitat de ședința foto de vineri! zice interlocutoarea, cu chef de vorbă. Abia aștept să-ți văd casa! Vogue. Rahat. Am uitat complet de chestia asta. Cum am putut
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
pe ce lume e? — Chiar tu, cu gura ta, ai recunoscut, Luke! aproape că strig, enervată. Ai zis că ai Încercat să mă „protejezi“, din cauza tensiunii mele arteriale sau așa ceva. Nu-ți aduci aminte? Ochii lui Luke Îmi scrutează intens chipul, de parcă ar vrea să afle niște răspunsuri. Discuția noastră de la spital, zice brusc. Înainte să plec. Da! Te-au năpădit, În fine, amintirile? nu-mi pot reprima tonul sarcastic. Plănuiseși să-mi spui totul după naștere. Voiai să vezi cum
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
e oribil, nu? zic brusc. — Nu e vorba doar de el, clatină Luke din cap. E vorba de stilul lor de lucru, de etica lor profesională, de oameni din Neanderthal. SÎnt niște mitocani cu toții, complet lipsiți de orice bun simț. Chipul Îi e străbătut de o umbră. — Și acum... s-a Întîmplat din nou. — Cu Sally-Ann? Luke scutură din cap. — Amy Hill, una dintre secretarele noastre, a ieșit plîngînd dintr-o ședință cu altă echipă de la Arcodas. Iain a devenit brusc
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
toate aceste informații. Nu-mi vine să cred că Luke a ținut toate astea În el atîta vreme. Fără să-mi zică nimic. În Încercarea de a mă proteja. PÎnă la urmă, nu are nici o aventură. Îmi trec privirea peste chipul lui, pe care și-l ferește. Poate că minte, Îmi trece prin cap. Chiar dacă treaba aia cu Arcodas e adevărată. Poate că el continuă să se vadă cu Venetia. „Îți cîntă În strună doar ca să te facă fericită“ Îmi trece
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Arcodas. Au muncit atît de mult pentru asta. Atunci părea un premiu de mare prestigiu. — Și ce-o să faci? Îl Întreb șovăitoare. Luke a luat un spărgător de nuci retro de pe o servantă. Începe să-i răsucească mecanic mînerul, cu chipul Încordat. — Sau aș putea să le spun oamenilor mei că asta e, n-au ce face, trebuie să accepte situația. CÎțiva s-ar putea să plece - Însă alții or să tacă și-or să strîngă din dinți. Lumea are nevoie
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Îmi dă una zdravănă și schițez o grimasă. Totul... doare pe lumea asta. Pe mine. Pe Luke. Așa e viața, plină de durere și de suferință. — Nu vrei așa ceva, zic. Pe fața lui Luke nu se clintește nici un mușchi. Are chipul aspru, ca de cremene. Dacă l-ar vedea cineva, ar crede că nu e de acord cu mine, că nu m-a auzit sau nu-i pasă. Însă eu știu ce e În mintea și În sufletul lui. Ține mult
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]