44,517 matches
-
de răsărit, a Regatului maghiar, Principatul existând numai pe hârtie în textul Tratatelor de la Oradea și de la Speyer; cealaltă română pentru care Transilvania este o „țară românească” împreună cu principatele Moldovei și Țării Românești. Aceste două interpretări nu corespund cu sursele epocii, conform cărora Transilvania avea structuri statale, legi și oști proprii cu mult înainte de Tratatele de la Oradea și de la Speyer, nefiind deci nici o simplă parte din Ungaria, dar nici o „țară românească”, deoarece nu era condusă de suverani români (cu excepția celor câteva
Regatul Ungariei Răsăritene () [Corola-website/Science/328018_a_329347]
-
ale romanilor (apeducte, diguri de protecție împotriva inundațiilor, canalizări, băi publice) s-au bazat pe cunoștințe de hidraulică, având un caracter predominant experimental. Dar problemele hidraulicii s-au conturat mai concret abia în secolele XVI - XVII, odată cu dezvoltarea manufacturilor, în epoca Renașterii. Lucrarea lui Leonardo da Vinci (1452-1519) intitulată „"Despre mișcarea și măsurarea apei"” (publicată însă abia în secolul XIX) este remarcabilă prin modul de a pune și a rezolva unele probleme de hidraulică. Leonardo da Vinci a făcut primele încercări
Hidraulică () [Corola-website/Science/328009_a_329338]
-
Acest proiect a început cu domnile anterioare și a continuat cu Filip al IV-lea al Spaniei și necesita o căsătorie politică între cele două țări. Din această perspectivă, căsătoria Luisei Maria de Guzman cu Ducele de Braganza părea în epocă o ocazie de a uni cele două case ducale spaniolă și portugheză. Căsătoria a avut loc în 1633 și Dona și-a susținut soțul în răzvrătirea lui împotriva Spaniei, determinându-l să accepte coroana Portugaliei: "Antes rainha um dia" (în
Luisa de Guzman () [Corola-website/Science/328056_a_329385]
-
Șir (3 august 1829 Cape Town - 24 decembrie 1888 Twickenham, în zilele noastre parte din London Borough of Richmond upon Thames) a fost un călător, diplomat, ziarist, scriitor și gânditor mistic britanic, unul din aventurierii din epoca victoriana, cunoscut, între altele, ca un precursor creștin al sionismului Familia Oliphant este o veche familie aristocratica scoțiana, al cărui strămoș a fost David Olifard din secolul al XII-lea. În decursul timpului numele Olifard a devenit Olyfaunt și apoi
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
Thomas Lake Harris (1823-1906), fusese admirat mult de Lady Oliphant. Laurence însuși fusese captivat de darurile poetice și mistice ale lui Harris, pe care l-a apreciat nu numai că vizionar, ci și că cel mai mare poet englez al epocii. Originar din Marea Britanie, Harris părăsise calvinismul, și sub inspirația ideilor lui Emanuel Swedenborg,si apoi a spiritistului Andrew Jackson Davis, propovăduia un creștinism ocult. Harris îmbină filozofia și religia, susținea că identifica senzațiile fizice pe care viața lui Iisus le-
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
în arabă:ام القناطر ,transcris și Umm al-Qanățir , în transcriere ebraică אום אל-קנאטר) este un loc arheologic în sudul Podișului Golan, pe malul de est al Wadi ash-Shabib, afluent al rîului Samak, la 2 kilometri sud-vest de kibuțul Natur. În epoca bizantină, în timpurile talmudice și până în perioada dominației califilor arabi a ființat aici un sat evreiesc. Ruinele acestuia au fost descoperite în anul 1885 de către Laurence Oliphant. într-o vreme când așezarea nu era locuită decât sporadic. Umma al-Kanatir înseamnă
Umm al-Kanatir () [Corola-website/Science/328085_a_329414]
-
Hasdeu și Vasile Alecsandri, a căror activitate s-a desfășurat într-o mare perioadă de timp, implicându-se în diverse proiecte. În 1863 se înființează Junimea (și o dată cu ea spiritul și curentul cultural Junimist), societate care va schimba istoria literaturii epocii prin autori ca Titu Maiorescu, Mihai Eminescu, Ion Creangă, I. L. Caragiale, Ioan Slavici. În paralel se dezvoltă alte direcții precum cea a Literatorului cu autori precum Alexandru Macedonski, Duiliu Zamfirescu sau a artei cu tendință a lui C. Dobrogeanu-Gherea. Influența
Literatura română a secolului al XIX-lea () [Corola-website/Science/328073_a_329402]
-
al XI-lea, Marțial a fost într-adevăr venerat că apostol în Aquitania, deși în alte arii geografice legendă era pusă sub semnul întrebării. Adémar a compus muzică să liturgica bazându-se în mare măsură pe muzica gregoriana, standardul acelei epoci. El a creat astfel opera dedicată Sfanțului Marțial, precum și opere pentru sărbătorile apostolilor, la care a adăugat opere originale. Adémar a murit în jurul anului 1034, cel mai probabil la Ierusalim, unde s-a deplasat că pelerin.
Ademar de Chabannes () [Corola-website/Science/328099_a_329428]
-
Evenimentul a fost folosit de propaganda susținută de statul Brandenburg-Prussia ca exemplu al intoleranței poloneze. Într-o mare parte a continentului unde protestanții erau majoritari, episodul “curtea însângerată” sau “baia de sânge din Toruń” a fost considerat o reminescență a epocii “vânătorilor de vrăjitoare”, dăunând reputației Poloniei recunoscută până atunci ca stat tolerant. Peste 165 de broșuri și nenumărate publicații de pe continent au raportat atunci evenimentul. Câteva decenii mai târziu, chiar în timpul împărțirii Poloniei, Voltaire amintea de condamnarea protestanților ca fiind
Tumultul din Toruń () [Corola-website/Science/328083_a_329412]
-
unui preot catolic de către Papă. În general, el este atribuit la solicitarea episcopului unei dieceze pentru preoții considerați merituoși, deși foarte rar, dar nu la fel de rar ca titlul similar de prelat de onoare al Sanctității Sale. Conform unei definiții din epocă, termenul "capelan" se referă la un preot „care oficiază într-o capelă și fără plată; preot care asistă bolnavi sau își exercită misiunea în spitale, în penitenciare, etc.”. Completarea "al Sanctității Sale" identifică prelatul care a primit titlul onorific pontifical
Capelan al Sanctității Sale () [Corola-website/Science/328125_a_329454]
-
Sztum este un oraș situat în partea centrală a Powiślei, o regiune de-a lungul malurilor Vistulei inferioare. În epoca medievală, așezarea a fost scaunul conducătorilor, care guvernau tărâmurile Aliem, care făceau parte din vechea Pomezania Prusacă. O mențiune veche a unui lider local de origine prusacă, Stumo, datează din a doua jumătate a secolului 13. În 1236, fortul a
Castelul din Sztum () [Corola-website/Science/328129_a_329458]
-
normandă din Palermo. Intrigile și scandalurile nu sunt ocolite, autorul având o opinie negativă față de cei mai mulți dintre contemporanii săi și atribuie intenții pline de infamie tuturor acțiunilor. Totuși, povestirea sa amănunțită este cu mult deasupra altora de același gen din epocă. Potrivit istoricului Lord Norwich, autorul ar putea "fi comparat cu Tacitus și Tucidide." Prima traducere în limba engleză a fost realizată de G. A. Loud și T. Wiedemann, fiind publicată în 1998.
Hugo Falcandus () [Corola-website/Science/328145_a_329474]
-
fiind istoric, filozof și om politic maghrebit. Ibn Khaldun provine dintr-o familia nobilă, Banu Khaldun (fiii lui Khaldun), care au trăit în regiunea Sevilliei (Andaluzia) timp de mai multe generații. În autobiografia sa, el își prezintă arborele familiei până la epoca profetului Islamului, Muhammad. El arată că provine dintr-un trib de beduini, originari din Yemen, care s-au deplasat înspre Spania la începutul cuceririi musulmane din secolul al VIII-lea. Familia sa numără în Andaluzia mulți înalți funcționari și exercită
Ibn Khaldun () [Corola-website/Science/328164_a_329493]
-
se dedica unui ordin mistic. Și-a pierdut părinții în timpul marii ciume ce a lovit Tunisul în 1348-1349. Originea și situarea înaltă a familiei sale i-au permis lui Ibn Khaldun să studieze cu cei mai buni profesori magrebiți ai epocii, primind o educație islamică clasică și studiind Coranul, hadith-urile, sharia și dreptul (fiqh). A studiat în detaliu operele lui Avicenna, Averroes, Razi și Tusi. Și-a început cariera politică la cancelaria liderului tunisian Ibn Tafrakin, la vârsta de 20 ani
Ibn Khaldun () [Corola-website/Science/328164_a_329493]
-
și Tusi. Și-a început cariera politică la cancelaria liderului tunisian Ibn Tafrakin, la vârsta de 20 ani. Principala sa activitate esra cea de katib, scriitor al documentelor oficiale ale cancelariei. A întreprins, voit sau împins de evoluțiile istorice ale epocii, călătorii în Maroc, Algeria și Egipt, acumulând impresii ce vor sta la baza viitoarei sale opere. Ibn Khaldun a participat activ la istoria politică a Africii de Nord și a Spaniei și l-a cunoscut pe Tamerlan. El aparținea islamului
Ibn Khaldun () [Corola-website/Science/328164_a_329493]
-
cunoscut pe Tamerlan. El aparținea islamului malikit și a murit mare cadiu la Cairo. "Prolegomene" (Al-Muqadimma, în limba arabă) reprezintă principala sa lucrare. Este o introducere la "Cartea considerațiilor asupra istoriei arabilor, perșilor și berberilor" . Oferă o viziune modernă pentru epoca sa, obiectul istoriei fiind să instruiască asupra stării sociale a omului, asupra civilizațiilor lumii. Este de opinie că istoricul trebuie să-și sprijine pe o bază solidă subiectele pe care le tratează, în vederea stabilirii cauzelor și a concluziilor și învățămintelor
Ibn Khaldun () [Corola-website/Science/328164_a_329493]
-
-lea, atribuit califului Omar al II-lea. În evul mediu "milet-i Rum" s-a transformat într-un adevărat „stat în stat”, permițând Marii Biserici, aflată în condiții de „captivitate”, să se ridice la o putere mai mare decât chiar în epoca bizantină. Dar asemenea conducere a comunității greco-ortodoxe ne-ar da o falsă imagine despre statutul supușilor nemusulmani din statul otoman, dacă n-am trece de această fațadă înșelătoare. Adevărul este că de avantajele acestei autonomii, care convenea Porții din rațiuni
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
populația ortodoxă din regiunile ocupate să-și schimbe statutul juridico-religios, fiind inclusă în milet-ul Rum și intrând automat atât sub incidența sistemului juridic Otoman cât și sub jurisdicția canonică a Patriarhiei Ecumenice. În condițiile de stabilitate, prosperitate și toleranță din epoca lui Suleiman Magnificul, Patriarhia de la Constantinopol a trecut, probabil între 1540-1550, la o reorganizare a eparhiilor din această regiune, care erau greu de condus de către Mitropolia Dristrei (Silistra), aflată la mare depărtare de ele. În acest context, s-a decis
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
al câtorva lucrări rămase în manuscris. „S-a arătat a fi bărbat erudit, apărător al dogmelor ortodoxe, statornic și înalt la cugetare.” A murit în locul său de naștere. Mitropolitul Partenie al II-lea a fost o prestigioasă personalitate bisericească a epocii, fiind menționat în numeroase documente ale Patriarhiei Ecumenice și ales, pentru o scurtă perioadă de timp, la 1806, pe când era mitropolit de Proilavia, ca locțiitor de patriarh ecumenic. În 1810 este numit mitropolit de Drama, în Grecia. După cucerirea Constantinopolului
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
teritoriilor păstorite "„al întregului țărm al Dunării, al Nistrului și al întregii Ucraine a Hanului”" sau "„al întregului mal al Dunării și al toatei Basarabii și al Ucrainei”", acestea fiind practic singurele documente care permit delimitarea jurisdicției mitropoliei, în anumite epoci istorice. De remarcat că denumirea "„al Tomarovului”" a fost păstrată în denumirea mitropoliților Proilavi până la 1813, deși exarhatul Tomarov a fost desființat și încorporat în Mitropolia Proilaviei la 1658.
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
adunați de către mama mitropolitului de la domnii țărilor românești; biserica a fost pictată, Frescele cari au suferit puțin din cauza umezelii, n-au fost renovate sau schimbate și sunt interesante prin faptul că ele reprezintă școala de pictură din Țările Românești din epoca brâncovenească, cu motive din arta bizantină.”" Mitropolia Proilaviei
Bisericile Mitropoliei Proilaviei () [Corola-website/Science/328186_a_329515]
-
a apartamentului princiar. Lângă cei doi pereți lungi se aflau bănci, care sunt bogat decorate cu viță de vie, struguri, frunze și animale. Aceste bănci erau acoperite de obicei cu material textil sau piele, dar tapiseria nu a supraviețuit până în epoca modernă. Pereții, de asemenea, erau acoperiți cu tapiserie din piele cu decorațiuni aurite care împodobea partea de jos a peretelui. Dormitorul este camera cea mai intimă a apartamentului princiar. Mobilierul original și textilele prețioase, cum ar fi tapiseria, au fost
Castelul Hohensalzburg () [Corola-website/Science/328198_a_329527]
-
, sau este o epocă de unificare politică în istoria Japoniei, care a durat de la sfârșitul perioadei de instabilitate și fărâmițare feudala (Perioadă Țărilor Beligerente) până la instituirea shogunatului lui Tokugawa (Perioadă Edo). Această perioadă cuprinde aproximativ anii 1573 - 1603, timp în care Oda Nobunaga și
Perioada Azuchi-Momoyama () [Corola-website/Science/328231_a_329560]
-
două puternice familii regionale (daimyo) și de dominarea militară a războinicilor și se întinde între secolele al XII-lea și al XIX-lea. Acest interval de timp se divide în perioade mai mici care poartă numele șogunilor care au dominat epoca. Primul contact cu Vestul a avut loc în 1542, când un vas portughez a fost abătut de un taifun de la itinerariul sau spre Chină, si a aruncat ancoră în Japonia. Armele de foc introduse de portughezi au schimbat foarte mult
Perioada Azuchi-Momoyama () [Corola-website/Science/328231_a_329560]
-
și au devenit sfinți.In timpul perioadei Azuchi-Momoyama - o perioadă scurtă, dar spectaculoasă - societatea japoneză s-a schimbat din medievală în pre-moderna. Activitățile de comerț ale europeniilor și misionarilor catolici, dar și incursiunilor japoneze în restul lumii, au dat acestei epoci, o aroma cosmopolitana. După un secol de războaie interne, Japonia a fost reunită de trei titani ai acelor vremuri: Oda Nobunaga, Toyotomi Hideyoshi și Tokugawa Ieyasu. Denumirea acestei perioade provine de la numele ce-l purtau locațiile castelelor lui Nobunaga - Azuchi
Perioada Azuchi-Momoyama () [Corola-website/Science/328231_a_329560]