43,803 matches
-
ceva de adăugat la acest adevăr vechi de când lumea: povestea era un bun comunitar, ea se adresa unui grup mare de consumatori, și prin urmare trebuia să le fie la îndemâna tuturor, să le respecte convenția esențială de comunicare, care era limbajul moneda unică pe care toți o foloseau (mai mult sau mai puțin) la fel. Așadar, timp de nouăsprezece veacuri (istoria cunoscută nouă mai bine fiindcă Biblia devansează era creștină), narațiunea l-a respectat, ba chiar l-a răsfățat pe cititor
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
creștină), narațiunea l-a respectat, ba chiar l-a răsfățat pe cititor (excepțiile prea puține, dar reale confirmă regula). Punctul forte al istoriei imaginare era ce și cum se întâmplă, către ce merge narațiunea, cum se va termina ea? Convenția limbajului, așadar, se sprijinea pe o altă convenție (o prezumpție de care nimeni nu se îndoia): am putea numi această a doua convenție, care întărește convenția limbajului, cronologie. Cronologia implică atitudinea convențională față de timp, de șirul evenimentelor. Autorul pornește de la premiza
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și cum se întâmplă, către ce merge narațiunea, cum se va termina ea? Convenția limbajului, așadar, se sprijinea pe o altă convenție (o prezumpție de care nimeni nu se îndoia): am putea numi această a doua convenție, care întărește convenția limbajului, cronologie. Cronologia implică atitudinea convențională față de timp, de șirul evenimentelor. Autorul pornește de la premiza că și el și cititorul știu că întâi vine "trecutul", care are drept "cauză" imediată "prezentul", care prezent secretă inevitabil un viitor pe care vrem cu toții
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Întrebarea copilului când ascultă un basm "și? și?" exprimă tocmai acest adevăr cunoscut tuturor și care e de fapt un instinct al minții omenești de a pune ordine în experiență. Încurcăturile încep cu Modernismul, moment care pune ordinea / acesibilitatea (în limbaj, în cronologie, în comunicarea însăși) sub semnul întrebării. Pre-moderniștii comunicau ce gândeau și puneau mare preț pe această comunicare, fiindcă ei respectau comunitatea și convențiile ei. Modernismul e o mare interiorizare și o mare grabă. Dintr-odată autorul descoperă că
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
această comunicare, fiindcă ei respectau comunitatea și convențiile ei. Modernismul e o mare interiorizare și o mare grabă. Dintr-odată autorul descoperă că gândește prea mult, prea năvalnic pentru a mai avea timp să pună totul în cuvinte, deci convenția limbajului e dărâmată (vezi disperarea pre-verbală a lui Joyce de a găsi un alt fel de limbaj pentru a exprima inexprimabilul, în fond). În același timp, autorul descoperă că povestea poate domina cronologia, putem începe cu viitorul (oare va mai întreba
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mare grabă. Dintr-odată autorul descoperă că gândește prea mult, prea năvalnic pentru a mai avea timp să pună totul în cuvinte, deci convenția limbajului e dărâmată (vezi disperarea pre-verbală a lui Joyce de a găsi un alt fel de limbaj pentru a exprima inexprimabilul, în fond). În același timp, autorul descoperă că povestea poate domina cronologia, putem începe cu viitorul (oare va mai întreba copilul "si, și?") și putem aranja altfel întâmplările decât copilărie-maturitate-deznodământ. Această descoperire că autorul e liber
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
inexprimabilul, în fond). În același timp, autorul descoperă că povestea poate domina cronologia, putem începe cu viitorul (oare va mai întreba copilul "si, și?") și putem aranja altfel întâmplările decât copilărie-maturitate-deznodământ. Această descoperire că autorul e liber să modifice convenția limbajului clar și a cronologiei sunt punctul de pornire al marii deconstrucții (a limbajului, a istoriei, a sensului în final), altfel zis a ironiei moderniste à propos de tot ce s-a scris până la ea. După nouăsprezece veacuri te tradiție a
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
putem începe cu viitorul (oare va mai întreba copilul "si, și?") și putem aranja altfel întâmplările decât copilărie-maturitate-deznodământ. Această descoperire că autorul e liber să modifice convenția limbajului clar și a cronologiei sunt punctul de pornire al marii deconstrucții (a limbajului, a istoriei, a sensului în final), altfel zis a ironiei moderniste à propos de tot ce s-a scris până la ea. După nouăsprezece veacuri te tradiție a basmului în literatură, sunt de ajuns câțiva ani de Modernism pentru a descoperi
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
istorii, psihologii, eseistici etc., el se depășește pe sine. În Modernism avem de-a face mai mult cu descoperirea că acest lucru este posibil. Vârfurile Modernismului Eliot și Joyce sunt în fond două cazuri izolate. Ei dau ideea demolării convențiilor (limbaj, cronologie), dar scriu cu tradiția în oase. Au crescut în respectul convenției și, atunci când o hulesc, se simt deopotrivă vinovați și eroi. Aș zice deci că în cazul Modernismului încă exista conștiința convenției. Atâta doar că dacă ne punem în
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
așa o concep, doar că în maniera lor eliptică și care ar putea păcăli pe mulți), deci Eliot e mai bine tolerat. Din nevoia imperioasă de a supraviețui salturilor sinucigașe Moderniste, trans-romanul Desperado e în primul rând clar. El respectă limbajul și prin aceasta recâștigă pe cititor. Face din nou lectura posibilă, după ce Joyce își jurase în barbă că va ține în alertă mai multe generații de învățați. Criticii literari îi disecă și acum pe Joyce și Eliot, dar ca pe
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Dalloway? Amintirea unei povești cu o foarte clară cronologie (o vedem clar pe Clarissa tânără și abia apoi matură) și cu un evident "love interest", fără de care mă îndoiesc că romanul ar exista. Joyce e adevăratul inovator, fiindcă la el limbajul și gândirea se contopesc. El are tolba plină la refuz de povești, dar le spune într-un "discurs" care sfidează de fapt limbajul / comunicarea, sugerând că viața fuge prea repede și convenția care nu poate ține pasul cu ea n-
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
love interest", fără de care mă îndoiesc că romanul ar exista. Joyce e adevăratul inovator, fiindcă la el limbajul și gândirea se contopesc. El are tolba plină la refuz de povești, dar le spune într-un "discurs" care sfidează de fapt limbajul / comunicarea, sugerând că viața fuge prea repede și convenția care nu poate ține pasul cu ea n-are nicio valoare. Drept care convenția lui înfulecă absolut tot tehnică romanescă anterioară, psihanaliză, mitologie, istorie literară și culturală etc. într-un conglomerat inimitabil
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ales din fericire un accident. Interesant este că teoria Virginiei Woolf (fără pretenții de teorie, la vremea ei, când teoria literară nu se ridicase încă la gloria de azi) nu se aplică la Modernism. Modernismul colcăie de istorii, iubiri și limbaj rafinat (la exasperare, e drept). Cei care chiar fac ceea ce predica în anii treizeci Virginia Woolf sunt trans-romancierii Desperado. Ei chiar trec de granițele basmului. Ei dau laoparte iubirea (cine mai iubește în romanul contemporan, dacă nu punem evident la
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
The Waste Land? Pe lângă textul uscat al acestui (aparent) domol, clar și foarte pervers de fapt trans-roman, literatura modernistă este un început naiv. Bătaia de cap abia cu Era Desperado începe. Odată ce romanul a înțeles că nu poate exista în afara limbajului findcă limbajul este singura convenție inviolabilă, fără de care autorul nu poate fi autor, nu poate comunica pofta lui pantagruelică de inovație s-a canalizat pe combinare. Trans-romanul recuperează limbajul și pornește o ofensivă redutabilă de recuperare a tuturor tehnicilor existente
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Land? Pe lângă textul uscat al acestui (aparent) domol, clar și foarte pervers de fapt trans-roman, literatura modernistă este un început naiv. Bătaia de cap abia cu Era Desperado începe. Odată ce romanul a înțeles că nu poate exista în afara limbajului findcă limbajul este singura convenție inviolabilă, fără de care autorul nu poate fi autor, nu poate comunica pofta lui pantagruelică de inovație s-a canalizat pe combinare. Trans-romanul recuperează limbajul și pornește o ofensivă redutabilă de recuperare a tuturor tehnicilor existente, de bricolare
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Desperado începe. Odată ce romanul a înțeles că nu poate exista în afara limbajului findcă limbajul este singura convenție inviolabilă, fără de care autorul nu poate fi autor, nu poate comunica pofta lui pantagruelică de inovație s-a canalizat pe combinare. Trans-romanul recuperează limbajul și pornește o ofensivă redutabilă de recuperare a tuturor tehnicilor existente, de bricolare, de combinare a lor. Noutatea la care visează orice trans-romancier, orice trans-roman, vine din ineditul reconstrucției. Poate de aceea Deconstrucția a prins și s-a desprins la fel de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
migreze, chiar dacă, pentru moment, nu-l putem defini ori clasifica". Dar ce anume deosebește trans-romanul de proza pre-modernistă? Un text modernist e ușor de identificat, de obicei, din cauza frondei lui foarte previzible împotriva normei verbale și narative. O frondă de limbaj, după cum am văzut deși nu putem ignora concepția despre ființa umană ca victimă a subconștientului și relativității, concepție care a stârnit fronda de la bun început. Există fără îndoială o întreagă filozofie pe care se bazează tehnica Fluxului conștiinței, și care
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
însă izolat ca temă, mai ales în pre-modernism, apare în trans-romanul de care vorbim în mod constant și nu numai ca temă. Ajungem aici la convenția verbală a trans-romanului, convenția de la care am pornit când am discutat inovația modernistă. Aparent limbajul trans-romanului e clar și reconfortant. Trans-romancierul fuge de neclaritate din toate puterile. Tehnica lui este aceea de exacerbare a suspansului prin ascundere. Din nou ne trezim întrebând pe când citim, "și, și?" Deosebirea e că acum avem sentimentul vag, mai mult
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Desperado a învățat din lecția Fluxului conștiinței că lectura trebuie să fie pe primul loc în calculele scriitorului. Autorul Desperado asigură un confort al lecturii, deși sensul lui nu e nici pe departe evident, ca o consecință a folosirii unui limbaj mai mult decât accesibil, un limbaj familiar, fără fraze alambicate sau simbolistică încifrată. Încifrarea, ambiguitatea au pierdut tot terenul pe care l-au câștigat în jurul anului 1922, fiind înlocuite cu o complicare a ordonării detaliilor, care ține de organizarea intrigii
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
conștiinței că lectura trebuie să fie pe primul loc în calculele scriitorului. Autorul Desperado asigură un confort al lecturii, deși sensul lui nu e nici pe departe evident, ca o consecință a folosirii unui limbaj mai mult decât accesibil, un limbaj familiar, fără fraze alambicate sau simbolistică încifrată. Încifrarea, ambiguitatea au pierdut tot terenul pe care l-au câștigat în jurul anului 1922, fiind înlocuite cu o complicare a ordonării detaliilor, care ține de organizarea intrigii, dar se reflectă la nivelul stilului
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cu brutalitate masochistă, fie că descrierea vieții fizice câștigă în exactitatea redării până ce e pe punctul de a friza vulgaritatea, sinceritatea absolută e o manieră Desperado. Pentru a mima cât mai fidel realul, autorul dă năvală în arsenalul de interdicții. Limbajul pe șleau face textul să fie incisiv. Ceea ce fără un program estetic ar putea cădea în pornografie devine un text dezbărat de pudoare, un text care își asigură accesul la profunzimea pshilolgică prin șocarea decenței. Alasdair Gray spune într-un
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
scris de el însuși de acest gen, fiindcă după ce l-a terminat a redevenit ființa publică de dinainte de a-l scrie. Unii autori au o perfectă decență verbală, dar desferecă urâțenii morale sau afective șocante. Fie că e vorba de limbaj ori interioritate, scriitorul Desperado e îndrăgostit de ieșirea din normă, de aberantul incitant. Orice Desperado e acut conștient că într-o narațiune ca a lui, care pune obstacole în calea înțelegerii, fiindcă se folosește de ordinea memoriei și exagerează ceea ce
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de ieșirea din normă, de aberantul incitant. Orice Desperado e acut conștient că într-o narațiune ca a lui, care pune obstacole în calea înțelegerii, fiindcă se folosește de ordinea memoriei și exagerează ceea ce a descoperit înaintea lui Fluxul conștiinței, limbajul nu trebuie să fie o piedică. Limpezimea superficială e dublată, însă, de discursul indirect. Narațiunea nu mai e doar povestire. Henry James inaugura istorisirea ambiguă, la capătul cărei lectorul nu știa prea bine de partea cui să fie, cine are
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de câștigat de pe urma operei ca joc, acela este cu siguranță lectorul. El este educat să-și facă o bucurie din neînțeles, din complicații. Strategia autorului amână înțelegerea: autorul tachinează relaxarea cititorului la vederea clarității verbale, construind de fapt în subteranul limbajului limpede un suspans prelungit. În romanele lui Ishiguro nu știm exact ce anume așteptăm, dar așteptăm cu încrâncenare, chiar după ce am terminat de citit. Opera Desperado e un joc care se ascunde în lectura de după lectură. Citim ficțiunea Desperado ca și cum
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
e creatoare, ci doar foarte atentă, solicitată să cerceteze fiecare cuvânt. Detaliul trecut își face loc în discursul prezent. Apanajul acestui discurs prezent, care nu modifică deloc trecutul, e claritatea cu care rememorează și explică indirect. E de remarcat claritatea limbajului Desperado. Tiparul narativ e exasperant, dar frazele prin care intrăm în legătură cu el sunt cum nu se poate mai accesibile. Romanul Desperado, prezentul Desperado, sunt în aparență accesibile, în esență o piatră de încercare pentru memoria și capacitatea combinatorie a lectorului
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]