45,675 matches
-
doar de aia m-am dus la mate-fizică, să-mi zică bou’ ăla cum o să ajung muncitoare la Textila fiindc-am zis „lamă“ în loc de „lemă“) și ce-mi fac degetele. Uitasem de ele. Am dat jos ciorapii, foile de varză... Parcă arătau mai bine. Oricum, tata a insistat să mă ducă la doctorul Costăchel. Da, tata, mă duc și-mi iau și degetele cu mine. Numai spune-mi cu ce mă îmbrac seara asta. Și cu ce mă-sa mă spăl
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Apoi mi-am triat liniștită comoara: bermudele de tercot nu merg iarna și oricum au o culoare absurdă, de un bej căcăniu; fusta de catifea reiată pe care am strâmtat-o cu mâna mea (și se cam vede, asta e; parcă am două mâini stângi, are dreptate mama) - nu; rochia albastră am zis că nu, puloverele și împletiturile se exclud din start... Ce mai avem noi aici, dragi tovarăși și pretini? O superbă cămașă neagră, cu capse și buzunare mari, aplicate
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
pe el ca furnicile și-l iau posesiv de braț. Șerban poate să se ducă dracului. A stat toată seara cu o clorotică în birouaș și s-au delectat cu muzici fine (băi, ascult și eu acasă Dire Straits, da’ parc-am venit la bairam!) și se uitau cu milă la noi, plebea, care țopăiam pe Michael Jackson. Iar la un moment dat s-a luat curentul, nu se putea altfel, și am stat lângă sobă și am jucat „pe ea
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
și cadorisindu-mă cu ciocolată pe căi dintre cele mai complicate. Mie îmi plăcea însă un coleg de-al lui, cu care nu vorbisem decât o singură dată la cantină și pe care nici nu mai știu astăzi cum îl chema, parcă Dumitru totuși. Îl alesesem pentru că auzisem că scria poezii non-sentimentaloide și pentru că îi descoperisem un desen pe dosul unui tablou cu Ceaușescu pe care îl luasem la șters și curățat când aveam sector: pe cartonul portretului, Dumitru ăsta desenase un
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Mesajului transmis oamenilor peste timp. Dacă personalitatea Isus Christos nu ar fi existat, cu siguranță el ar fi trebuit să fie inventat. Asta pentru ca măcar o parte din oameni să trăiască mai luminați la minte! În loc de încheiere n zilele noastre, parcă mai mult ca oricând, oamenii dovedesc o abordare primitivă asupra existenței pe care o trăim cu toții, mânați doar de lăcomia iresponsabilă de a acumula cât mai mult, indiferent prin ce mijloace, indiferent cu ce preț. În ignoranța și în superficialitatea
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
să-i vadă, frumusețile sale de basm, frumuseți de vis. De aci, dela acest popas turistic începe urcușul în serpentine printre tăieturi cu zmeuriș bogat, prin zonă de păduri foioase, apoi de conifere, exploatate din păcate de mulți ani încoace parcă în dușmănie față de orice benefice gândiri ecologice. La jumătatea distanței dintre întrarea în pădure și cota maximă, punctul de despărțire a apelor, șoseaua își invită oaspeții la un nou popas ca să-i lase muți de admirație în zona impunătorului, fascinantului
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
praful de pe hainele de turist cu multă experiență, care nu-i știrbea cu nimic distincția de castelană, era clar că se află de multă vreme pe drum. Din vorbă în vorbă, părintele Ilarie a invitat-o pe turista aceea, venită parcă din alte evuri să servească prânzul acasă la el cu familia lui, unde sigur preotesei îi va face plăcere să aibă un asemenea oaspete. Așa vom afla că pe doamnă o chema Thiess Marianne, că nu e decât o sibiancă
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
fi oamenii cei mai apropiați de Dumnezeu. A simțit atunci că trăiește cu adevărat, sub cerul degajat de nori, mai întâi stropit cu miriadele de aștri de aur ce-i supravegheau și-i protejau, mai apoi în razele soarelui care, parcă numai pentru ei răsărise în ziua aceea. Ca să le mângâie dragostea în patul improvizat din ramuri de jneapăn, acoperit cu tot ceeace putuseră căra cu ei în ranițele lor grele ca plumbul. Și mai răsărise soarele, numai ca să le binecuvinteze
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Thiess nu putea să existe ceva mai frumos atunci, în acele clipe de totală dăruire, de totală fericire. S-au iubit ca o pereche de tineri laponi lângă igloo-ul lor din nesfârșitele întinderi albe de dincolo de cercul polar. De aceea parcă nici nu s-au bucurat prea tare atunci când în mai puțin de zece ore, surprinși că timpul trecuse atât de repede, ciobănașul, călăuzul lor a apărut victorios cu cheia dela ușa cabanei pe care le-a deschis-o și i-
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
ca un veritabil maistru de ceremonii nupțiale. Niciodată nu și-a putut explica tânăra doamnă de atunci, cum drumul pe care împreună îl parcurseseră în douăzeci de ore, ciobănașul singur îl făcuse în jos și în sus numai în zece, parcă zburase, parcă se dăduse de-a rostogolul prin omăt. De-aceea i au dublat onorariul făcându-l și pe el fericit, care în semn de respect și mulțumită lea zis o colindă potrivită zilei de an nou și sân’ Văsâi
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
veritabil maistru de ceremonii nupțiale. Niciodată nu și-a putut explica tânăra doamnă de atunci, cum drumul pe care împreună îl parcurseseră în douăzeci de ore, ciobănașul singur îl făcuse în jos și în sus numai în zece, parcă zburase, parcă se dăduse de-a rostogolul prin omăt. De-aceea i au dublat onorariul făcându-l și pe el fericit, care în semn de respect și mulțumită lea zis o colindă potrivită zilei de an nou și sân’ Văsâi, le-a
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
ce să umple ei, ora în lipsa manualului în posesia căruia copiii încă nu intraseră. Și așa a făcut. Câțiva puștani mai isteți din clasă, între care Nicu lui Stoica, Silvia lui Grovu și Gheorghe lui Boieraș s-au și înțeles parcă din priviri și l-au rugat să lase-n nevoi cartea pe care și așa n-o aveau, și mai bine să le povestească domnu’, pentru că tot e oră de istorie, când și cum a luat ființă satul nost’, dece
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
vadă pentru prima oară razele soarelui și să tragă în plâmânii lor plăpânzi prima pală de aer proaspăt și curat de munte. Și ca la un semn toți băieții și toate fetițele clasei care știau că domnul lor povestește frumos, parcă mai cuminți ca altădată și-au pus coatele pe bancă, obrăjorii în palme și au ascultat, privindu-l, uimiți de cele ce le povestea domnul, cu ochii lor mari, limpezi și nevinovați. Noi autorii lucrării ne-am permis imixtiunea în
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
celălalt, tehnician de înaltă calificare la Telefoanele din Brașov, a fost invitat tot așa pentru a se înscrie în G.A.C., la postul de miliție de-acolo, din Șinca. Întâmplarea făcea că preotul Nodea să fie un zdrahon de bărbat, parcă urmaș direct al lui Gruia lui Novac, în vreme ce milițianul venit de la Făgăraș era numai o stârpitură de om, dar care s-a cam băgat în popa, amenințându-l că de nu semnează cererea de intrare în G.A.C., copiii lui
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
oarecare Cărtărescu, care-l ajută să publice cîteva texte într-o antologie cu mai mulți autori. Cunoaște iubirea, care i se pre zintă, ca unui copil freudian sau ca lui Maitreyi, pervers- polimorfă : iubește o fată, un cuplu, un motan (parcă) și nu mai știu ce. Scrie un tratat despre gîn dacii de bucătărie. Își prezintă prietena părin ților, prilej cu care se bate ( !) cu taică-su într-o altă scenă pe care e greu să o recitești fără să intri
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
comunistă este azi foarte răspîndită în țările din Est, în primul rînd printre scriitorii tineri. Cartea lui Stasiuk, de exemplu, Cum am devenit scriitor, practic nu men ționează nimic monstruos în lumea din jurul tinerilor ce se bucură de viață de parc-ar fi fost în America lui Kerouac, și nu-n Polonia lui Jaruzelski. De asemenea, în fostul R.D.G., Ingo Schultze are mare succes cu povestiri asemănătoare. Această lume a început să fie „studiată“ și la noi de un grup de
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
desi gur, n-a murit din asta ; Popularele, scurte și îndesate, rustice de-a dreptul, ca niște țărăncuțe cu pulpele groase, cu hîrtia dulce, din trestie de zahăr, și tari de-ți dădeau lacrimile ; H. Upmann, dragele de ele, venite parcă dintr-o altă lume, din lumea mor ților, desigur, fiindcă aveau un puternic iz de mortă ciune (sau de picioare - niciodată n-am putut să mă decid). Din cînd în cînd, strîngeam bani și trimiteam pe unul dintre noi la
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
simplu Despre gîndacii de bucătărie. Iată cîteva fragmente din introducere : „(...) Bucureștiul avea să mi se descopere sub o nouă înfățișare a sa, mai subtilă și mult mai umană. Atunci am luat contact cu o lume nouă, guvernată de legi neștiute, parcă din afara vieții, și totuși atît de cantonată în realitățile ființei, o lume care trăia, iubea, murea în afara mea și a conștiinței mele. Atunci am făcut cunoștință cu nebănuita lume a șobolanilor, cu uimitorul univers încărcat cu vapori de urină din
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
întinși imediat pe genunchii celor mari și puși să doarmă. În fiecare compartiment erau cel puțin doi-trei care sufereau fără excepție același tratament. Dănuț nu suporta să stea cu capul nici în poala mamei, nici în poala tatălui. Dar ce, parcă ei erau de înțeles ? - îl obligau să rămînă culcat și nu luau deloc în seamă nazurile lui. Ba, mai mult, cînd venea controlorul, îi ziceau să stea și chircit, pentru că ei cumpărau pentru el doar jumătate de bilet, iar Dănuț
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
nămolul. Deasu pra mării răsărise luna, era lună plină, și o brazdă de lumină ajungea, pe apă, în dreptul lui. Vru să urmeze cărăruia luminoasă, dar făcea eforturi foarte mari să se deplaseze. De fapt, oricît se chinuia, nu înainta deloc. Parcă se afla în ceva foarte vîscos, care opunea rezistență. Atunci făcu o zvîcnitură și începu să înoate. Era liber acum și observă că poate prinde viteză foarte mare. Apa era ca un pat primitor, foarte moale, în care se simțea
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
un chintal, dar își dădea seama că nu e de bine. Bineînțeles că lui nu-i zicea niciodată chestia asta. Ceea ce îl deranja însă pe Dănuț era că învăță toarea părea să încerce aceeași afecțiune și față de văru- său. Ba parcă îi permitea chiar mai multe. Cristi putea să se ducă la catedră cînd voia, se plimba prin clasă fără nici o opreliște sau se zgîia una-două în catalog. Cînd încerca să facă și el la fel, învăță toarea îi trimitea pe
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
i se mai vedea, dar era de-ajuns și-atît). Ce mai ! - erau ca la o femeie. Cînd începuserăm toți băieții să ne hlizim și să arătăm cu degetul, tovarășa a strigat la noi să ne mișcăm de-acolo ! ; numai că, parcă pentru a-i face în ciudă, după ce-am vizitat toate sălile, am mai trecut o dată prin fața vitrinei - trebuia, doar, să ieșim pe undeva din muzeu ! -, și atunci ne-am uitat atenți la toate detaliile. Acum ne aflam la Universitate
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
admire jocul razelor în părul ei, mai ales că o găsea mereu în același loc : stătea rezemată de zidul școlii. În jur era agitație, lumea se îmbrîncea, urla, se bătea ; ea rămî nea acolo, nemișcată, scăldată aproape mereu în soare. Parcă era pictată pe zidul alb al clădirii și Dănuț își adu cea aminte de Panoul de Onoare. Uneori venea la ea cîte o prietenă și începea să-i explice ceva. Unele gesticulau, altele dădeau din cap. Ea le privea. Purta
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
în multe zile o privise de la distanță, Dănuț își luă într-o pauză inima-n dinți și, profitînd de faptul că văru-său nu era prin preajmă, se duse la ea. Pînă să ajungă, drumul i se păru un adevărat chin. Parcă nu avea să se mai termine niciodată. Își închipuia că este privit și se sforța să meargă normal, nici prea repede, nici prea încet. Se concentra asupra fiecărui pas, și atunci realiză că mersul e de fapt un lucru foarte
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
și începu să-i vorbească : „știi ? Tatăl meu mi-a spus aseară că uzina a primit o nouă comandă de mașini pentru hidrocentrala de la Stîlpeni“. Tatăl ei lucra la turnătorie și era și inventator : îmbunătățise sistemul de aprindere. Ea vorbea parcă fără nici un efort, iar buzele i se mișcau delicat, aproape imperceptibil. Dănuț nu scoase nici un cuvînt și o ascultă cu încîn tare toată pauza. Din acel moment, viața lui Dănuț se schimbă hotărîtor. Participa împreună cu detașamentul lui Serghei Luminița la
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]