44,063 matches
-
de disciplinare ale puterii-cunoaștere) s-a făcut prin norme, idei autoritariste, prin metode de lucru, iar "voința politică" a avut o funcție de catalizator în tot acest proces epistemic. Poporul suveran "trebuie" instruit cu istorie, dar nu cu orice tip de discurs public al istoriei. Discursul istoriografic modern s-a fundamentat în instituții pe baza a cinci direcții ale cunoașterii occidentale: 1) întemeierea (elaborarea argumentelor și a ideilor după diverse tehnici arheologice și enunțiative); 2) adevărul-constatare (relația fapt-adevăr); 3) utilitatea (ceea ce este
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
s-a făcut prin norme, idei autoritariste, prin metode de lucru, iar "voința politică" a avut o funcție de catalizator în tot acest proces epistemic. Poporul suveran "trebuie" instruit cu istorie, dar nu cu orice tip de discurs public al istoriei. Discursul istoriografic modern s-a fundamentat în instituții pe baza a cinci direcții ale cunoașterii occidentale: 1) întemeierea (elaborarea argumentelor și a ideilor după diverse tehnici arheologice și enunțiative); 2) adevărul-constatare (relația fapt-adevăr); 3) utilitatea (ceea ce este real este necesar); 4
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
arheologice și enunțiative); 2) adevărul-constatare (relația fapt-adevăr); 3) utilitatea (ceea ce este real este necesar); 4) legitimitatea (dialectica drept-nedrept); 5) egalitatea (în drepturi și libertăți, devenită doctrină politică). Faptul, evidențele despre acesta și ideile generale (sau auctoriale) au funcții diferite în discursul istoricilor. Dacă faptul este un dat, ideea este un dincolo de dat, pentru a se înfățișa la modul abstract al reprezentării. Ideea trăiește prin reprezentare, atât timp cât aceasta 1) convinge și 2) orientează oamenii spre anumite scopuri, proiecte, vizibilități date. Teoriile occidentale
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
suporta o acțiune umană, pe care oamenii, prin activitatea lor, le impun la un moment dat al istoriei. A acționa fără a lua în calcul o serie de condiții reale și istorice este și un imbold utopic al intelectualului modern. Discursul istoriografic ar fi bine să înțeleagă tot ceea ce comportă substanță istorică pentru că înțelegerea în sine, ideea de înțelegere, nu se poate realiza unilateral pe baza unor metode și modele de cercetare, furnizate de științe. În acest mod, al preluării modelelor
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
plurală a istoriei și a realității, ceea ce presupune distincții, diferențe ale relațiilor oameni-lucruri, oameni-oameni, dincolo de orice utilaj discursiv sau model narativ. Acel ceva nou ar fi bine să existe nu atât printr-o artă de a meșteșugi narațiunea, printr-un discurs original, cât printr-o înțelegere, chiar dacă personală precum la Foucault, a conținuturilor de cunoaștere istorică; o înțelegere a istoricității din lucruri și din oameni. Foucault a înțeles istoricitatea prezentă în lucruri, în ansambluri cognitive și a încercat să o descrie
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
înțelegere, chiar dacă personală precum la Foucault, a conținuturilor de cunoaștere istorică; o înțelegere a istoricității din lucruri și din oameni. Foucault a înțeles istoricitatea prezentă în lucruri, în ansambluri cognitive și a încercat să o descrie într-o manieră personală. Discursul este o formă sau o îmbrăcăminte mentală pe masa datelor, faptelor, evenimentelor și activităților din trecut. Ceea ce contează sunt faptele și utilizările publice ale acestora. Aceste utilizări, instrumentalizări ne arată relații de putere și de cunoaștere. Limbajul intelectual, întotdeauna, mistifică
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
acești istorici ai dogmatismului empiric. Dar așa cum există un fetișism al faptelor, există și un profund fetișism al ideilor, venit dinspre filosofi, ceea ce conduce în mod evident la: 1) fanatism; 2) intoleranță față de opinia celuilalt; 3) exclusivism intelectual și de discurs public. Așadar acest fetișism al ideilor și al conceptelor e mult mai toxic decât idolatria faptelor, care, dacă sunt bine stabilite și repuse în circuitul lumii prezentului, nu deranjează pe nimeni, decât grupurile de interese politice care vor să-și
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Așadar acest fetișism al ideilor și al conceptelor e mult mai toxic decât idolatria faptelor, care, dacă sunt bine stabilite și repuse în circuitul lumii prezentului, nu deranjează pe nimeni, decât grupurile de interese politice care vor să-și impună discursul și controlul asupra istoriei scrise. Ceea ce știm și ceea ce gândim se află într-un raport de reciprocitate. Ceea ce gândim se bazează pe ceea ce știm, iar ceea ce știm este, într-un fel, întemeiat pe ceea ce gândim. Cu cât ceea ce știm este
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
trecut istoric se află, la un moment dat și pentru o generație, într-o stare de incertitudine a cunoașterii. Astfel avem memorii publice îndoctrinate, predispuse la clișee, stigmate, denaturări de informații, de idei și de termeni. Ceea ce se instrumentalizează prin discursul public al istoriei e chiar memoria societăților, printr-un abil aparat instituțional și mediatic. Acest "aparat", deși poate ne duce cu gândul la un "obiect", nu este deloc așa ceva, fiind o dinamică socio-profesională, compusă din lobby-uri, control arbitrar al
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
e chiar memoria societăților, printr-un abil aparat instituțional și mediatic. Acest "aparat", deși poate ne duce cu gândul la un "obiect", nu este deloc așa ceva, fiind o dinamică socio-profesională, compusă din lobby-uri, control arbitrar al informației și al discursurilor, intoxicări și denigrări publice, intelectuali-funcție, care compun și susțin "un sistem", redundanțe ale unor aceleași idei și dogme laice (demonizarea unui om sau a unui regim politic, care "ne-a făcut să suferim" la un moment dat), conferințe și simboluri-intelectuale
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
ne-a făcut să suferim" la un moment dat), conferințe și simboluri-intelectuale etc. Aparatul de îndoctrinare este de fapt o dinamică socio-profesională cu funcții îndoctrinante, ramificată și susținută transfrontalier. Această dinamică nu are doar o structură fixă și nici națională. Discursul istoriografic occidental este marcat de acel război al cuvintelor, întreținut de o întregă medie "intelectuală"; război devenit un infinit al prostiei. Oamenii nu mai comunică pe baza unui spus autentic, ci pentru a-și susține anumite poziții (ideologice, politice, intelectuale
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
de reprezentări și imagini distorsionante despre cele două persoane, care-și dispută supremația dreptății și a adevărului despre un anume ceva. Polemica este "doar teatru" (Foucault), o mască, dominată de instinctul criminal și de spiritul negativist al celui care atacă. Discursul istoriografic poate fi, la modul polemic, un război al cuvintelor, un soi de eristică, dar ceea ce deranjează, ceea ce intrigă și ceea ce revoltă în toată această istorie scrisă nu sunt atât cuvintele, cât o evidență a faptelor și acțiunilor, dincolo de vorbe
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
se dezvoltă, într-un mod obiectiv, pe baza unor acțiuni și fapte certe care, în ciuda instrumentalizărilor operate de grupările ideologico-politice, mereu interesate să ofere istorie, conving, arată, dezvoltă atitudini, creează "pluralități". În zilele noastre, media cu televiziunile ei, ce țin Discursul despre societate, viață și umanitate a devenit vehiculul esențial al războiului dintre cuvinte și oameni, având drept efecte polarizarea societăților și difuzarea unor stări de intolerență față de tot ceea ce se înfățișează. Totodată, televiziunile sunt vehicule fără oprire în promovarea falselor
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
se înfățișează. Totodată, televiziunile sunt vehicule fără oprire în promovarea falselor diferențe (naționalitatea, grupul, clasa, minoritatea sexuală etc.). În ziua de azi, perpetuarea spiritului totalitar și de masă a revenit televiziunilor, care au preluat locul de altădată al efectelor de discurs totalitar prezente la Stalin și Hitler. Televiziunile și fenomenul mediatic pe care îl dezvoltă sunt un loc potrivit pentru blazare mentală, uniformizare, manipulare, îndoctrinare și intoleranță. În loc de informare a oamenilor avem mai mult un efect de mimesis în "formarea oamenilor
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
cât imaginea pe care o au unii distinși gânditori occidentali despre controversata și confiscata revoluție a românilor din decembrie 1989. Imaginea că televiziunea a produs o revoluție politică, că această instituție anticivică este creatoare de istorie și de un nou discurs social-politic și istoric o întâlnim și la rafinatul filosof Giorgio Agamben, atunci când a analizat funcția televiziunii în sistemul mediatic global și în raport cu societatea spectacolului, formată în epoca modernă, unde limbajul însuși a devenit o formă de spectacular. În lumea contemporană
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
libertate" sunt tinerii și criticii sistemelor. Cât despre "stânga" românească, cu excepția unui număr redus de intelectuali șovăielnici ideologic, dezorientați și destul de izolați, ea nu există decât în mintea unor intelectuali, în vânătoarea lor de vrăjitoare. Stânga românească există doar în discursul public al unor Liiceanu, Pleșu, Patapievici, Mihăieș & Co., o modalitate concertată de îndoctrinare civică, mai mult pentru creierele de televiziune de prin media. Dacă această "stângă românească" ar exista prin cărți și atitudini civice similar cu cea din Franța, din
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
nivel instituțional și mediatic asupra vieții intelectuale românești. Unele dintre motivele pentru care spațiul mioritico-intelectual românesc nu are o stângă intelectuală sunt: 1) dificultatea condițiilor social-politice din instituții; 2) faptul că majoritatea editurilor sunt "de dreapta"; 3) monopolul agresiv pe discursul public; 4) imposibilitatea elaborării unor teorii social-politice într-o societate atomizată, izolată, unde "ideologia" nu a avut o pondere decât în România interbelică. Despre ce "stângă" vorbim? Cum poți să devii dintr-un intelectual umanist un agent de propagandă politicianistă
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
și formală a României prin formatorii ei intelectuali) sunt coordonatele subclasării societății noastre de azi pe plan european (cultural și politic) și a devenirii românilor în subcultural (producții media, de soap box) și în abject (manelizarea vieții publice și a discursului social-politic). Într-un interviu despre destinul intelectual și politic al lui Heidegger, Richard Rorty afirma că nu a fost primul sau ultimul ticălos care a învățat să scrie cărți excelente. Totuși aceste învățături ale lui Heidegger sunt profund deprinse și
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
spus Heidegger la un moment dat al existenței sale profund politice, profund național-socialiste și ceea ce au spus interpreții săi sunt instanțe diferite de cunoaștere. Pentru că istoria, ca domeniu al cunoașterii, vorbește limbajul acțiunilor și al faptelor, puterea-cunoaștere încearcă monopolul pe discursul despre ele și controlul politic al discursului istoriografic. Este doar o iluzie că un anume regim politic ar putea deține un control total asupra discursului istoriografic, deși nu este deloc o iluzie că respectivul regim nu încearcă acest lucru. Ceea ce
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
existenței sale profund politice, profund național-socialiste și ceea ce au spus interpreții săi sunt instanțe diferite de cunoaștere. Pentru că istoria, ca domeniu al cunoașterii, vorbește limbajul acțiunilor și al faptelor, puterea-cunoaștere încearcă monopolul pe discursul despre ele și controlul politic al discursului istoriografic. Este doar o iluzie că un anume regim politic ar putea deține un control total asupra discursului istoriografic, deși nu este deloc o iluzie că respectivul regim nu încearcă acest lucru. Ceea ce este esențial din punct de vedere epistemologic
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
istoria, ca domeniu al cunoașterii, vorbește limbajul acțiunilor și al faptelor, puterea-cunoaștere încearcă monopolul pe discursul despre ele și controlul politic al discursului istoriografic. Este doar o iluzie că un anume regim politic ar putea deține un control total asupra discursului istoriografic, deși nu este deloc o iluzie că respectivul regim nu încearcă acest lucru. Ceea ce este esențial din punct de vedere epistemologic în tot acest discurs istoriografic modern nu este altceva decât o diversitate de condiții și de posibilități prin
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
o iluzie că un anume regim politic ar putea deține un control total asupra discursului istoriografic, deși nu este deloc o iluzie că respectivul regim nu încearcă acest lucru. Ceea ce este esențial din punct de vedere epistemologic în tot acest discurs istoriografic modern nu este altceva decât o diversitate de condiții și de posibilități prin care istoriile s-ar putea întemeia, iar faptul că există mai multe domenii de analiză istoriografică (o filosofie analitică a istoriei, teorii ale istoriei, hermeneutici și
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
ce spun și nu spun, arată și nu arată, afirmă, infirmă sau confirmă o anumită situație (social-politică). Documentele și istoriile lor sunt expresii ale unor situații diferențiate ideologic și politic; ele sunt chiar "politica" la modul figurat (pe hârtie, în discursurile publice). Depinde de istoric dacă știe să privească, știe să vadă acolo unde ceilalți istorici nu au privit, nu au văzut sau au privit fără să vadă. În istoria scrisă, percepții precum Totul a fost! sau Nimic nou sub soare
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
modul matematic și modul istoric de a înțelege economia se bucură de egală prețuire în universitățile din întreaga lume și în rândul economiștilor din vârful ierarhiei social-politice. Acel nihilist nimic de învățat din istorie este echivalent cu omniprezența istoriei în discursul modern și prezența istoricității în gândirea și practicile curente, astfel încât s-a ajuns la percepția falsă că oamenii nu se instruiesc prin istorie, devenită o cunoaștere puerilă, tasată într-un banal enciclopedism, gratuită și fără valoare. Istoria, deși poate fi
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
mod arogant și conflictual de a crede că se deține puterea, doar pentru că se ocupă vreo funcție de la mijlocul ierarhiei social-politice "în sus". Istoria este relație de putere, relație între forțe, având un sens doar în măsura prezenței sale într-un discurs coerent și textual, într-o narativitate ușor de citit. Istoria e în primul rând relație de putere, relație între forțe, iar diversele atacuri între istorici și istorii, diversele raporturi de forțe și polemici vorbesc de la sine despre acest raport reciproc
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]