51,037 matches
-
să mă lase În pace. În același timp, mă Întrebam dacă mă spălasem pe dinți. Jerome aluneca și se urca pe mine și totul era ca În noaptea precedentă: o greutate care mă strivea. Așa Își anunță băieții și bărbații intențiile. Te acoperă ca un capac de sarcofag. Și la asta Îi spun iubire. Un minut a fost tolerabil. Dar curând haina de vânătoare și-a croit drum În sus și am simțit stăruința lui Jerome apăsându-mă. Încerca să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cu Carol Channing. Am stat În sala de așteptare, gândindu-mă la această variantă, cu marginea valizei Samsonite Între genunchi, de parcă În orice clipă mi-ar fi putut-o smulge cineva. Îmi derulam În minte scene În care Îmi declaram intenția de a trăi ca băiat, iar părinții mei, protestând la Început, dar apoi cedând, mă acceptau. A trecut un polițist. După ce a dispărut, m-am dus și m-am așezat lângă o femeie Între două vârste, sperând să fiu luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de îndepărtată ca registru și semantism, încît îți taie respirația. Un scriitor mediu ar fi spus ceva ca "Am intrat sub duș, dar pe țeava blestemată venea când apă prea fierbinte, când prea rece, așa că a trebuit să renunț la intenția mea de a face baie." Un mare scriitor însă, a cărui minte are o flexibilitate de contorsionistă, se-ndoaie de mijloc monstruos de mult și apucă cu dinții trandafirul așezat la călcâie. Se-nalță apoi, triumfător, și aruncă trandafirul în
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
voit, ci un sens limpede articulat. Timp de o oră nu vezi altceva decât gesturi aleatorii frumos ambalate, fracturi de ritm care ar putea fi plasate în orice moment al spectacolului. La sfârșit rămâi însă numai cu ambalajul și cu intenția deliberatei, dar prea puțin justificatei stilizări. Lipsesc un traseu articulat și motivat al evoluției mișcării, un concept clar definit, un discurs reflexiv, nu numai autoreflexiv și autosuficient. Și, mai mult decât atât, e suspendată necesitatea actului de a pune în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
impulsivă, Desert Rose părea deschisă, dar acționa strategic. Kitty era de obicei pretențioasă și nerăbdătoare cu bărbații; Desert Rose era rezervată și părea de o infinită bunătate și Înțelegere față de ei, deși era o luptătoare de temut În adâncul său. Intențiile lui Kitty erau sincere și fățișe, cele ale lui Desert Rose erau adesea ascunse. Kitty ieșise de sub vraja visului american, pe când Desert Rose reprezenta, pentru Kitty, visul american Însuși. Pe când avionul zbura pe deasupra deșertului roșu, Kitty conversa cu vecina ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
cu el și să mă trezesc deodată singură, doar cu mine Însămi. Manhattanul mi se părea atât de rece! Nu cunoșteam pe nimeni. Nu reușisem nimic cu actoria, nu vorbeam bine engleza, abia dacă știam să compun o scrisoare de intenție cât de cât acceptabilă. — Ai progresat mult, zise David. Și ce s-a Întâmplat? — Într-o zi, un prieten, un tânăr compozitor de muzică atonală, m-a invitat la un recital de pian cu noua sa compoziție, la Woodstock. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
de tensiunea pe care o simțeau cu toții, spectacolul căpăta, de fiecare dată, o viață proprie. Câteva minute după ce se deschiseră ușile pentru marele public, Kitty aruncă o privire la tot ce aveau de oferit galeriile. Apoi părăsi sala mare, fără intenția de-a se Întoarce. Era Îngrozitor de obosită după cele două ore de somn din noaptea precedentă. Și nu avea nici haine de schimb. Își luase câteva ținute sexy la ea, dar le lăsase la Diane. Toți oamenii din Los Angeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
de ani! zise Carlos cu pasiune, Întorcând capul Încadrat de părul negru, cârlionțat, spre ea, ochii căprui părăsind drumul și căutându-i pe ai ei În oglinda retrovizoare o clipă, În timp ce accelera și schimba benzile. A avut cele mai bune intenții, dar statul său era unul totalitarist. Fiecare dă cât poate și primește cât are nevoie. Cineva trebuia să conducă și să hotărască pentru toți, zise Kitty, uitându-se către un bătrân de pe marginea drumului, care vindea hărți cu proprietățile vedetelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
pantofi purtați de la Armata Salvării, zise Diane cu o nuanță de zeflemea În voce. — O pereche de pantofi purtați de la Armata Salvării! repetă Kitty. — M-am dus acolo ca să verific eticheta cu prețul. Un dolar! țipă Diane furioasă. — Haide, haide, intenția contează, Îi făcu Kitty cu ochiul. — Arăt eu a femeie care se Îmbracă de la Armata Salvării? — Poate că tipul e lefter. Poate, pentru el, Armata Salvării e un fel de Tiffany. Gândește-te și tu, poate abia a aterizat aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Ce fel de prietene crezi tu că putem fi dacă eu nu-ți pot povesti nimic despre viața mea personală, fiindcă fugi repede și spui la toată lumea, doar ca să capeți atenție? Desert Rose tresări. — Dar nu o fac cu o intenție anume, glumesc și eu. — E de prost gust, nimănui nu-i place lucrul ăsta, nici mie, nici lui Charlie. La auzul cuvântului Charlie, Desert Rose ripostă rapid. — De unde știi tu asta? — Mi-a zis chiar el, În Palo Alto. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
abandonat până acum, ca să rămână singur și să nu aibă copii? continuă Carmen fără milă. — Nu-mi pasă. — O să vezi. Aventura ta s-a consumat, n-o să se Întoarcă. Olga reveni de la baie cu o „strălucire naturală“ uimitoare, anunțându-și intenția de-a le lăsa pe Kitty și pe Giulia să o transforme Într-o femeie stilată din New York. Un italo-american chel, Între două vârste, se apropie imediat de rusoaică și-i oferi ceva de băut. Era atât de lipicios și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
tocmai ieșisem de la școală pe la începutul trimestrului III, făceam pe mine, simțeam că-mi explodează vezica și nu reușeam să descui cu cheia de la gât. Am bătut la ușă minute întregi, tare, cu degetele și cu pumnul, pe urmă, fără intenția de-a relua ostilitățile cu oamenii mari, am făcut pipi într-o oală vișinie, cu smalțul ciobit, în care creșteau niște garofițe ale familiei Cristache. Nu m-a văzut nimeni, așa că, după ce-am mâncat un măr găsit prin ghiozdan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
neverosimilă. Timpul devine spațiu: Ceasuri agonice trec peste pădure, Fagii somnoroși se gătesc de culcare, Gnomii și-au tras cușmele pe ochi, Ursul în bârlog suflă-n lumânare. Prepoziția peste din primul vers pare să despartă timpul de spațiu, are intenția să aducă ordine într-un univers bulversat și însingurat, să stratifice existența în funcție de categoriile ei diferite. Dar "fagii somnoroși" care se gătesc de culcare trag timpul de partea lor. Gnomii, ursul, suflând în lumânare, sunt martori ai unei treceri ireversibile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
vrăjite", a unui zid, a unei "mohorâte rochii de bal" se realizează așa-numitul fantastic al apropierii din tehnica cinematografică 29. Fotografierea detaliului este evidentă, de pildă, în versul "Plânsul tău nu e rouă și lacrimile diamante...?". La fel de evidentă este intenția ironică a poetului, prin uzitarea unor meta-fore-clișeu (plâns-rouă, lacrimi-diamante), care aruncă în desuet și pulverizează în deplorabil întreg universul. Limbajul obiectelor provoacă o "ruptură de sistem" (Carlos Bousoño), transgresând codurile obișnuite pentru a ajunge la un alt limbaj, etern, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
și al organelor de simț, sunt în căutarea unui sens care se află în trecut, în amintire. Amintirea devine oglinda în care poetul, narcisiac, se autocontemplă: Lașitățile mele vor fi transpuse prin oglinzi, motivate amabil și îmi vor fi atribuite intenții pe care niciodată nu le-am știut. Avem aici mărturisită fără echivoc capacitatea de a deforma a oglinzii. Emil Botta este prizonierul propriului său sistem de oglinzi ("Voi fi prizonierul oglinzilor"). Dar mai mult decât atât, el devine una cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
la loi est écrite en dehors de moi, je ne suis que sa métaphore provisoie..."53. Este evident că jocul de oglinzi nu restrânge metafora gestuală, care s-ar fi dorit stilizată precum tăcerea, ci, dimpotrivă, o amplifică baroc, depășind intențiile inițiale ale producătorului de gesturi. În Metamorfozele cercului, Georges Poulet spune: "Memoria este, înainte de toate, o amplitudine"54. Această capacitate de a conferi amplitudine poartă conștiința pe meleaguri neștiute, dându-i mari probleme de adaptare. Memoria (= oglinda) înstrăinează. Jocul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Memoria (= oglinda) înstrăinează. Jocul de oglinzi duce la dedublare nevrotică, la disoluție chiar: Fiecare gest al meu e sec. În virtutea unei telepatii, viața continuă să curgă mecanic prin artere, inima se întreține din iluzii fericite. Dar totul e simulacru, veleitate, intenție, așa cum trupul decapitaților realizează câteva mișcări epileptice, dezarticulate, păstrând toate sensul inițial, amintirea vieții. (Meridian) Oglinda este o aventură a spiritului, o încercare (eșuată) de luare în posesie a sinelui, hărțuindu-l cu imagini deformate, inexacte. Ea înseamnă timp, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
spiritul în sine însuși, conchidem că aceasta reprezintă tocmai forța centripetală de care exhibiționismul lui Emil Botta avea atâta nevoie. Simbolul, dimpotrivă, este liber și eliberator. Tocmai aceasta este cauza pentru care obiectele, simbolice, se regrupează după voința proprie, zădărnicind intențiile "actorului", încercând chiar să îl anihileze. El se pierde în limbaj (Jankélévitch spune: "Limbajul nostru este în mod natural alegoric"), ratează întâlnirea cu obiectele. Quiditatea lor devine spațiul Însinelui poeziei. Ele sunt "reprezentarea absolutului sau a universului în particular" (Schelling
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Închise geamurile.Cu o oarecare tentație, privi către bar ce era evident bine aprovizionat de el, cu tot felul de băuturi aduse din import. Îi mai dădu târcoale În câteva rânduri și, În cele din urmă, sorbi un păhărel. Avu intenția să mai bea unul - dar organismul suprasaturat - refuză ideea. Restanțier, cu odihna și somnul,se prăvăli În așternut, unde după câteva zvârcoliri adormi. Tony Pavone era născut În România. În urmă cu doi ani de zile fusese detașat de intreprinderea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
rostită de Doctor la adresa lui, Tony Pavone o consideră grosolană. O atribui totuși, numeroaselor pahare de vin golite, odată În plus, Întărindu-i convingerea iluzorie de prietenia și anturajul acestui om, era mai mult decât dăunătoare. Se ridică de pe scaun cu intenția de ași cere scuze când, doctorul, dându-și o palmă peste frunte, ceru să fie liniște. „Domnilor, am omis un mic amănunt: nu v’am prezentat domnului inginer...” „Gică, picior de lemn...” Își rosti numele cel care părea a fi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cei prezenți, Tony Pavone se ridică de pe scaun Încercând să motiveze. „Vă cer scuze...Sunt nevoit să plec. Am promis prietenei mele o mică promenadă În oraș. În mod sigur, acum e acasă și așteptă flămândă...De fapt, fără vreo intenție ieșisem din casa să mă bucur de puțin aer proaspăt. Vă asigur, plăcerea ar fi fost de partea mea. La revedere...!” „Protestăm...” - se Împotriviră gansterii cu privirile pironite asupra doctorului. „De ce atâta grabă? - Îl reținu Doctorul. „Îți plâng copii de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pământului!!”, Îi fulgeră lui prin minte. Tony Pavone, bolborosi: „Ce pot spune? Fascinat de tăria și evoluția acestui joc de noroc, efectiv am uitat de... existența mea !” La rândul ei Gironda execută ordinul, făcând plinul paharelor și se Întoarse cu intenția de a pleca, dar bărbatul ei o reținu. Îi adresă câteva cuvinte protocolare, făcându-i semn să se apropie de el. O sărută pe obraz, dezmierdând-o. „Draga mea, ești Încă... tare frumoasă! Așa-i, băieți?” Cei doi bandiți, mormăiră
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
prin toate buzunarele, sărind repede În picioare În așa fel să nu aibă pe nimeni În spatele său. Doctorul era prvăzător și, niciodată nu avea Încredere În cuvântul borfașilor! Observă chiar, o mișcare subtilă a celor doi amici ai gazdei cu intenția de-al ocoli, gata să se năpustească asupra lui. Întradevăr, Doctorul era norocos!! Apariția miraculoasă a Girondei, Îl salvă dela mare Încurcătură. Prevăzătoare femeia, ascultase din camera de alături tragicul deznodământ, presupunând ce avea să urmeze. Marele ghinionist, Împreună cu cei
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
onomastică zi, depășind toate așteptările...!” Tony Pavone era evident emoționat. Încerca să-și aleaga cuvintele dar, abea reușea să rostească unele sugrumat de emoție. „Să bem un pahar de băutură În sănătatea ta, cu gânduri curate, În speranța unor bune intenții de colaborare ce se vor transforma Într’o adevărată prietenie. La Mulți Ani...!” Momentele de Înaltă tensiune atinse punctul culminant. Tony Pavone hipnotizat, nu reușea să-și dezlipească privirea din ochii cărora se revărsau raze de lumină ademenitoare. Gândurile i
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
directorului dela morgă...?” „Am fost... Însă ei doresc o comunicare din partea poliției. Dați-mi această ordonanță și promit: Mă declar mulțumit...!” „Pentru dumneata e simplu, pentru mine Însă, efectiv, nu pot emite o asemenea hârtie...!!” „Domnule maior, departe de mine intenția de-a vă supăra, Însă promit: nu voi părăsi acest sediu al poliției fără hârtia repectivă...! Mă pute-ți aresta, insulta ori lovi, nu Însă și izgoni...Vă rog...!!” Omul poliției Îl săgetă cu privirea, ocărând În sinea lui ofițerul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]