43,803 matches
-
ei este, în fond, love interest, iubirea. Eroii lui Joyce își trăiau viața înainte ca ea să fie numită, exprimată în roman, deci înainte ca ea să se întâmple. James Joyce înlocuia textul coerent cu tatonările preverbale, cu testarea puterilor limbajului de a comunica fluxul gândirii. El căuta inexprimabilul. De la inexprimabilul verbal la cel psihic e numai un pas. Joyce desființează ideea de sfială (comportament convențional) pentru eroii lui. Conrad descoperă "oroarea" pe care niciun cuvânt nu o poate conține (Heart
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
o completare a textului (bazat pe preverbal) cu un alt text (critic), în care criticul transpunea în verbal ceea ce romancierul încercase să ascundă de sens, de cuvânt. Modernismul unea eroul cu efortul de a-l pune în cuvinte. Viața devenea limbaj, exprimarea (stilul) era lucrul cel mai important. Autorul Desperado readuce personajul la viață. Doar că, de data aceasta, renunțând la obsesia stilului, autorul se refugiază în amintire, în trecutul ascuns în mintea personajului. Rămâne din Fluxul conștiinței interesul pentru gândurile
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
starea de increat, într-un fel) la verbalizare. Joyce asistă la nașterea ideii, la întrupareea ei din aglomerări de asociații lingvistice, afective pe scurt, el sapă în mintea creatorului până la rădăcinile Freudiene ale creației, și le exprimă prin debusolarea, descompunerea limbajului. El reușește paradoxul de a exprima verbal non-verbalul. E de adăugat că Fluxul conștiinței a fost mai degrabă o ipoteză decât o practică a scriiturii, și, în cazul lui Joyce și Eliot (alții nu s-au încumetat), el a reprezentat
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în felurite moduri cititorului mesajul că lucrurile stau foarte rău, iar el, cititorul, nu e singurul care gândește așa. Crearea acestei solidarități a lecturii n-a fost ușor de realizat. A fost nevoie de un cod. Comunismul e cunoscut pentru "limbajul de lemn" folosit în orice împrejurare și care, în ciuda totalei lui lipse de inteligență, a iscat glume sclipitoare, pierdute în acest moment. Autorul Desperado comunist trebuia să revitalizeze codul care se ofilea rapid sau era descoperit, deci trebuia înlocuit pentru
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
acest moment. Autorul Desperado comunist trebuia să revitalizeze codul care se ofilea rapid sau era descoperit, deci trebuia înlocuit pentru a putea din nou să amâne (nu putea spera la mai mult) cenzura. Îndârjirea de a scăpa de propaganda oficială, limbajul de lemn și o imensă cantitate de unelte literare interzise au condus la o complicare inevitabilă. În est, așadar, complicarea a fost o strategie Desperado cu rădăcini politice. Fiindcă scriitorii estici nu puteau citi autori vestici contemporani decât dacă erau
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
puternic ca niciodată. Diferența era că în vest el apărea ca o îndepărtare de obscuritatea modernistă, pe când în est era terorizat de o aparentă claritate inofensivă și previzibilă a intenției, care de fapt a adus după ea nesfârșite ambiguități de limbaj. Autorii Desperado din vest au imaginat o mulțime de fețe ale cortinei de fier. Iată câteva dintre ele: * Răsturnări imaginare ale confortului occidental: Huxley și Lessing închipuie o criză a civilizației, fără a se axa pe politic. Alasdair Gray nu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
acolo. Lumea distopică, indiferent că în jurul ei Cortina de Fier e politică sau de altă natură, tânjește după eliberare, evadare. Cortina de Fier e capcana, lipsirea de libertate, robia coșmarului, spulberarea nădejdii de evadare. * Vizitatorul occidental e uluit de pervertirea limbajului, gândirii, libertății, omeniei în comunism: nu-i vine să creadă că minciuna e atotputernică. Cel puțin aici occidentalii merg la esență. Comunismul e o uriașă minciună și, spre deosebire de cei implicați, vesticii văd minciuna și trag semnalul de alarmă explicit. Comunismul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
dar rezultatul literar este în ambele același în final. Vestul ascunde ambiguitatea după sloganul accesibilității; literatura luptă să-și recâștige publicul și reușește, cu toate că sofisticarea mascată începe în ultima vreme să-i plictisească pe lectori. Estul e redus la un limbaj rudimentar de clar și se zbate să înghesuie ambiguitatea în fraze simple. Atât estul cât și vestul exprimă o neclaritate în limbaj clar. Diferența este că în est trebuie să citești printre rânduri dacă vrei să ai acces la sens
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
reușește, cu toate că sofisticarea mascată începe în ultima vreme să-i plictisească pe lectori. Estul e redus la un limbaj rudimentar de clar și se zbate să înghesuie ambiguitatea în fraze simple. Atât estul cât și vestul exprimă o neclaritate în limbaj clar. Diferența este că în est trebuie să citești printre rânduri dacă vrei să ai acces la sens. Vestul citește, vizitează, aude de est, dar nu ajunge să descifreze în literatura lui tortura obligației politice de a minți. Numai că
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a suferit de boala cuvântului. Trăsăturile unui roman cum ar fi Ulysses sau Mrs. Dalloway sunt: arhitectura întortocheată a amintirilor, emoțiilor și asocierilor verbale, temeinic susținută de o intenție ascunsă, un plan disimulat, și concentrarea tuturor sensurilor prin folosirea unui limbaj care se îndepărta de simpla comunicare pentru a hoinări în poetic. Stilul încifrat a dus la un înțeles încifrat. În ansamblu, textul Fluxului conștiinței se refuză accesibilității. Acest refuz a început ca o absență a incidentului, care a fost înlocuit
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
aroganță deodată, și păstrează pentru tine rețeta. > Debordează de vitalitate, mai ales atunci când descrii tot soiul de mortificări. > Fii contradictoriu: ceartă-te cu tine însuți. > Eliberează-te de cuvintele celorlalți. Libertatea Desperado înainte de toate Unde trebuie să fii liber: * Folosește limbajul după bunul tău plac, adu pe pagină cuvinte care n-au mai văzut lumina tiparului, folosește-le cu nonșalanță, nu pentru a șoca, ci pentru a da un aer de conversație banală capcanelor lingvistice, de care nu te poți lipsi
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
direct (nemediat de interioritate). Virginia Woolf se lamenta privind la romanele lui Galsworthy, Bennett, Wells și alți conformiști de geniu: "Chiar trebuie romanul să arate așa?" Joyce, încă înainte de Ulysses, inventa epifania (care era, în mod cert, o scurtcircuitare a limbajului, în ideea de a lega nemijlocit vizulaul de interioritate), Woolf vorbea de micile și multele experiențe zilnice ca "aură luminoasă" ("viața e o aură luminoasă, un plic semitransparent...", Modern Fiction, 1919), iar Eliot definea corelativul obiectiv ("unicul mod de a
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
David Lodge) și-ar putea continua evoluția în alte incidente, la fel de prezente ca și cele pe care le-am urmărit, dar Lodge decide să se oprească. Ultima pagină nu spune nimic final. Încheierea Desperado e de obicei o chestiune de limbaj, de vorbe de duh sau suficient de șocante ca să atragă atenția. Un autor ca Peter Ackroyd caută, ca toți ceilalți, rețeta ideală de amestec al procedeelor. Intenția romancierilor, ca și a poeților, este să "amuze" (mulți o afirmă în interviuri
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
literatura contemporană. Trăsăturile care îl scot în evidență sunt: * Dorința de noutate cu orice preț: orice procedeu e util și toate se amestecă, singurul scop fiind obținerea unei rețete inedite, romanul absolut. * Discursul slobod, clar și dezinhibat de tabu-uri: limbajul romanesc se colorează cu registre dintre cele mai variate, de la argou la descrieri necenzurate de senzualitate. * Textul poticnit, narațiunea dezlânată și întreruptă: prezentul nu numai că nu are speranță de viitor dar și înaintează greu, sprijinindu-se cu toată greutatea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
e pentru el o limbă moartă. Încearcă s-o refacă prin glosar, un nou dicționar de termeni vechi, care ne face să zâmbim și să reflectăm la forța cuvântului. Creem cuvinte din care nu va rămâne mare lucru. Sunt ironizate limbajul de lemn din toate domeniile (inclusiv cel din critica literară), cuvintele folosite de unii cu mândrie pentru a-i umili pe cei care nu s-au înregimentat: brainstorm: în anume împrejurări, se credea că mânia ori neliniștea din creier poate
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
copil. Romancierul pare să sugereze aici că Platon a fost făcut să fie unul ca noi, nu ca cei din vremea lui. Auzindu-l cum vorbește de trecut, ne întrebăm mereu dacă limba s-a păstrat (și cu ea, valorile). Limbajul e un mod eficient de comunicare e evident că noi îl înțelegem pe Platon dar valorile noastre nu mai există. Au fost uitate, înlocuite. Noua civilizație căreia i se adresează el e mult mai calmă și liniștită: Ne dăm seama
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cuvântul nu se mai conectează cu obiectul". Descrie noi direcții "încurcate" care mistifică înțelegerea. Aparent autorul lui Mensonge îl laudă pe Mensonge și semenii lui în ale Desconstructvismului. El declară cu toată seriozitatea că trebuie să acceptăm provocarea declarației că limbajul "nu funcționează". Poate că ne simțim amenințați de această revelație, dar prozatorul nu se oprește aici: Pe scurt, Structuralismul și Deconstructivismul rămân importante fiindcă au destabilizat din temelii comunicarea. Lectorul ar vrea să dea înapoi în fața unui viitor când "totul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Wake, o dovadă de prietenie pe care mulți ne-am simți fericiți s-o ignorăm. Falsul apologet al deconstructivismului continuă să-și descrie devotamentul în fraze din ce în ce mai hilare, mai ales că sunt rostite cu o maximă seriozitate: "... nu gândirea scria limbajul; limbajul scria gândirea și n-o făcea deloc bine". Printre liderii grupului, e menționat "structuralistul psihanalitic Jacques Lacan", care explicase cum că "gândesc unde nu exist și prin urmare exist unde nu gândesc". Ne aflăm în fața unei schimbări care poate
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
o dovadă de prietenie pe care mulți ne-am simți fericiți s-o ignorăm. Falsul apologet al deconstructivismului continuă să-și descrie devotamentul în fraze din ce în ce mai hilare, mai ales că sunt rostite cu o maximă seriozitate: "... nu gândirea scria limbajul; limbajul scria gândirea și n-o făcea deloc bine". Printre liderii grupului, e menționat "structuralistul psihanalitic Jacques Lacan", care explicase cum că "gândesc unde nu exist și prin urmare exist unde nu gândesc". Ne aflăm în fața unei schimbări care poate anula
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
analizat. Bradbury ne lămurește că "non-prezența lui Mensonge este temeiul autorității lui, ori tocmai al lipsei acesteia". Elogiul lui Mensonge se bazează pe o "tăcere estetică" a autorului, dar nu și a criticului, care vorbește la nesfârșit. Crearea unui nou limbaj nu e un lucru ușor. Spre deosebire de confrații lui, Mensonge se descrie drept o "absență absolut absentă". E extrem de moral în non-existența lui. Cartea lui Mensonge însuși se încheie cu proclamarea "absenței absente a lui Henry Mensonge". Intitulată La Fornication comme
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ale lui Bradbury, care se bizuiau mai mult pe umor, pe nevoia autorului de a fi susținut de râsul lectorului, Mensonge are o teză, deconstruiește o teorie. Malcolm Bradbury s-a săturat de critica agresivă, care nu are nevoie de limbaj limpede, care se dispensează de fapt de comunicare, chiar de textul autorului. Cartea lui Bradbury dovedește cu succes inutilitatea ininteligibilului. Putem uza dar nu trebuie să abuzăm de limbaj. 2.6. Alan Brownjohn: Romancierul alb Poetul Alan Brownjohn este și
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
s-a săturat de critica agresivă, care nu are nevoie de limbaj limpede, care se dispensează de fapt de comunicare, chiar de textul autorului. Cartea lui Bradbury dovedește cu succes inutilitatea ininteligibilului. Putem uza dar nu trebuie să abuzăm de limbaj. 2.6. Alan Brownjohn: Romancierul alb Poetul Alan Brownjohn este și critic literar și romancier. Primul roman pe care l-a publicat a fost To Clear the River (Curățarea râului), în 1964. Este un roman despre adolescență și o primă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
altfel terorizați. Unde era oare plăcerea lecturii? Descoperirile fiecăruia, bucuria creșterii intelectuale? (p. 225) E evident că nu o aprobă pe Robyn. Vede în ea un nod de contradicții fundamentale și n-are niciun chef să descâlcească jargonul doar de dragul limbajului. David Lodge însuși a făcut tot ce i-a stat în putință să descurajeze jargonul în opera lui critică. Pe când era încă universitar și se supunea regulilor universitare, a încercat să facă accesibile cuvintele specializate într-un text accesibil, și
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
teatru (ceeea ce el însuși infirmă în 1966 dar confirmă din ce în ce mai des în ultima vreme) și să îndrăznim oare? teatru în politică. Politica lui se ocupă de putere (puterea președinților, primilor miniștri, tactica financiară, dar mai ales puterea propagandei, a limbajului viclean folosit). Puterea cuvintelor de a înșela așteptările este și motivul pentru care s-a născut adjectivul derivat de la numele lui Pinter pentru a descrie mișcarea postmodernă majoră pe care maniera lui a creat-o: e vorba de "pinteresc" (varianta
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ajuns un clasic în viață al postmodernnității. Cu el începe și se încheie un capitol. Cred că foarte curând vom putea spune, cu el se încheie postmodernitatea însăși, după care majoritatea dintre noi nu discerenem deocamdată ce va urma, în limbaj critic. La fel ca Harold Pinter la aflarea veștii că i s-a decernat premiul Nobel, nu avem cuvinte. Poate o să le avem, nu chiar când va ajunge el la Stockholm deși de la un astfel de personaj anti-establishment (cum se
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]