44,744 matches
-
fiind evrei, vor incita la animozitate față de evrei. Konstantin Rokossovsky și alți consilieri sovietici au fost trimiși acasă, iar comunismul polonez a urmat o orientare mai independentă. Cu toate acestea, Gomułka era conștient că sovieticii nu vor permite Poloniei să părăsească Pactul de la Varșovia datorită poziției strategice a țării dintre Uniunea Sovietică și Germania. Acesta a fost de acord ca trupele sovietice să rămână în Polonia, și nu vor fi permise izbucnirile antisovietice. Prin aceasta, Polonia evita riscul unei intervenții sovietice
Istoria Poloniei (1945–1989) () [Corola-website/Science/328096_a_329425]
-
ofereau multe privelegii - ei primeau pâmânt pentru a construi noi case, ei puteau taia lemne pentru construcția casei gratis și li se returna o treime din toate cheltuielile de construcție. În a doua jumătate a secolului 18, castelul a fost părăsit și pus de vânzare. De la finalul secolului 18 până la mijlocul secolui 18, a avut mai multi stăpâni până a devenit o închisoare pentru femei. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, castelul a fost folosit pentru a ține deținuți prizonieri
Castelul din Ryn () [Corola-website/Science/328130_a_329459]
-
din formația Paganize. Trym Torșon și-a început cariera muzicală în 1991, la vârsta de 17 ani. În acest an Trym s-a alăturat formației Enslaved. În 1995, după înregistrarea unui EP și a doua albume de studio, Trym a părăsit formația. Un an mai tarziu, în 1996, Trym s-a alăturat formației Emperor, înlocuindu-l pe Faust care era la închisoare. În 1998 Trym împreună cu Samoth și Destructhor au înființat formația Zyklon (black / death metal), formație care între timp s-
Trym Torson () [Corola-website/Science/328150_a_329479]
-
Petersburg. Aceasta a fost dezvoltată de Leopold Auer într-o excelentă școală de vioară rusească. În fiecare an, timp de 3-4 luni, Wieniawski a concertat în diferite țări europene, în special în stațiuni faimoase. Doisprezece ani mai târziu, în 1872, părăsește Rusia și pleacă împreună cu Anton Rubinstein într-un mare turneu de concerte în Statele Unite. Într-un interval de 8 luni, artiștii au susținut 215 concerte. Wieniawski a rămas în America până în 1874, concertând cu faimoasa soprană Paulina Lucca. În 1874
Henryk Wieniawski () [Corola-website/Science/328132_a_329461]
-
revolta din 1155-1156, însă generalul bizantin Mihail Paleologul a murit la Bari, iar regele Guillaume "cel Rău" a înfrânt trupele imperiale. În conformitate cu tratatul de la Benevento din 1156, Papa Adrian al IV-lea i-a garantat lui Robert dreptul de a părăsi regatul nestingherit, însă răsculatul și-a reluat planurile asupra teritoriului diocezei de Penne. În 1157, el a fost încurajat în acțiunile sale rebele de către un nou emisar din partea împăratului bizantin Manuel I. Acesta era Alexios Axouchos, fiul principalului sfătuitor al
Robert al III-lea de Loritello () [Corola-website/Science/328156_a_329485]
-
să compară. Roger a fost nevoit, în lipsa vasalului său, să anexeze comitatul de Avellino de la Richard, fratele lui Rainulf. Rainulf a solicitat restituirea atât a soției cât și a titlului de conte. Ambele solicitări au fost respinse, iar Rainulf a părăsit Roma, împotriva ordinelor primite. Roger i-a acordat șansa să se supună de formă la Salerno, însă Rainulf s-a deplasat la Robert, care de asemenea părăsise Roma, iar cei doi au pus bazele unui plan pentru o altă rebeliune
Rainulf al II-lea de Alife () [Corola-website/Science/328131_a_329460]
-
și a titlului de conte. Ambele solicitări au fost respinse, iar Rainulf a părăsit Roma, împotriva ordinelor primite. Roger i-a acordat șansa să se supună de formă la Salerno, însă Rainulf s-a deplasat la Robert, care de asemenea părăsise Roma, iar cei doi au pus bazele unui plan pentru o altă rebeliune împotriva regelui Roger. În curând, cei mai mulți dintre baronii din peninsulă s-au regrupat în spatele conducătorilor rebeliunii. Roger al II-lea a fost pentru o vreme distras de la
Rainulf al II-lea de Alife () [Corola-website/Science/328131_a_329460]
-
s-au ciocnit în bătălia de la Nocera. Victoria a fost de partea rebelilor, iar Roger a trebuit să se retragă. O numeroasă armată sub comanda împăratului Lothar al II-lea al Germaniei era așteptată, însă împăratul, după încoronarea sa, a părăsit Italia, în pofida apelurilor lui Rainulf. Ca urmare, în acel an, 1133, Roger a avut puterea de a reveni în peninsulă din Sicilia și să anihileze parte din succesele rebeliunii. Însă noi răscoala au avut loc. Rainulf i-a acordat sprijin
Rainulf al II-lea de Alife () [Corola-website/Science/328131_a_329460]
-
în bătălia de la Rignano, Rainulf s-a întâlnit cu principalul său inamic, fiul lui Roger Roger, pe care regele Siciliei îl numise duce de Apulia încă din 1134. Cu toate că tânărul Roger a luptat cu vitejie, regele Roger a trebuit să părăsească câmpul de luptă, iar aliatul său, ducele Sergiu al VII-lea de Neapole, a murit în confruntare. Rignano a constituit cea de a doua mare victorie a lui Rainulf asupra lui Roger (dupa cea de la Nocera), îns, ca și cea
Rainulf al II-lea de Alife () [Corola-website/Science/328131_a_329460]
-
și altora, li se acordă exilul. Cu toate acestea, după ce Abruzzi s-a supus regelui Guillaume, Andrei s-a reunit cu Robert pentru a reveni în Apulia. El a invadat Capua și Fondi în 1157. Armata bizantina din regiune a părăsit zona, insă papă a trimis întăriri. La Sân Germano, astăzi numit Cassino, în ianuarie 1158, Andrei a reușit să provoace o înfrângere trupelor regale. Andrei a trebuit să părăsească stăpânirea asupra Montecassino, pentru a apăra orașul Anconă în fața lui Reginald
Andrea di Raviscanina () [Corola-website/Science/328155_a_329484]
-
invadat Capua și Fondi în 1157. Armata bizantina din regiune a părăsit zona, insă papă a trimis întăriri. La Sân Germano, astăzi numit Cassino, în ianuarie 1158, Andrei a reușit să provoace o înfrângere trupelor regale. Andrei a trebuit să părăsească stăpânirea asupra Montecassino, pentru a apăra orașul Anconă în fața lui Reginald de Dassel și Otto de Wittelsbach, generalii lui Frederic Barbarossa care îl asediau. Pacea a fost încheiată înainte de venirea primăverii, iar Andrei i-a însoțit pe Reginald și Otto
Andrea di Raviscanina () [Corola-website/Science/328155_a_329484]
-
politic important, fiind una dintre cele trei familii puternice din Sevilia. Familia sa e emigrat în Tunisia, după căderea Seviliei în mainile Reconquistei (1248). În timpul dinastiei tunisiene hafside, familia sa a deținut câteva funcții politice. Totuși, tatăl și bunicul său părăsesc viața politică, urmând a se dedica unui ordin mistic. Și-a pierdut părinții în timpul marii ciume ce a lovit Tunisul în 1348-1349. Originea și situarea înaltă a familiei sale i-au permis lui Ibn Khaldun să studieze cu cei mai
Ibn Khaldun () [Corola-website/Science/328164_a_329493]
-
ducele Henric "cel Mândru", de Bavaria, în fruntea unei puternice forțe armate. Forțele coalizate au capturat Benevento, Bari și însăși Capua, instalându-l pe Rainulf de Alife ca duce de Apulia și pe Robert în Capua. Însă atunci când împăratul a părăsit Italia, Roger a prădat încă o dată Capua. În 25 iulie 1139, Robert și papa au fost înfrânți în bătălia de la Galluccio, fiind atrași într-o ambuscadă de către Roger. Papa a fost capturat, însă Robert a reușit să scape. Ca urmare
Robert al II-lea de Capua () [Corola-website/Science/328144_a_329473]
-
și renegat față de dinastia Hauteville, Grimoald a pornit răscoala în 1131 și a capturat portul Brindisi în ziua de Crăciun. El a menținut Brindisi până în mai 1132, când, după preziceri astronomie și insistențe papale, dar mai ales după ce Roger a părăsit Sicilia pentru a înăbuși insurecția din Apulia, locuitorii din Bari s-au dezis de principele lor, iar Grimoald și întreaga sa familie s-au predat. Principele depus și familia sa au fost duși în Sicilia, în vreme ce Tancred a fost iertat
Grimoald de Bari () [Corola-website/Science/328166_a_329495]
-
limita sudică a orașului, pe drumul Silistrei. Ea era situată chiar pe malul abrupt al Dunării și avea hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril. Biserica a existat până în 1846, când „"parte pentru vechime, parte pentru amenințare de surparea malului, fu părăsită și mai târziu dărâmată."” Reînființarea Mitropoliei s-a făcut ca urmare a insistențelor domnitorului moldovean Vasile Lupu, care prin faptul că răscumpărase datoriile Patriarhiei Ecumenice, devenise noul „basileu oriental”, fiind practic cel care numea și depunea din scaun patriarhii ecumenici
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
trecute la Episcopia Buzăului. Rumianțev răspunde celor doi mitropoliți abia în 1773, aprobând cu titlu provizoriu cele propuse. Hotărârea nu apucă să fie pusă în practică, deoarece războiul se încheie cu Pacea de la Kuciuc-Kainargi, din 10 Aprilie 1774, rușii au părăsit teritoriile ocupate, iar turcii și-au reinstalat controlu în raiale. În această conjunctură și-a reluat existența și Mitropolia Proilaviei, sub conducerea noului mitropolit Ioachim, care i-a urmat lui Daniil, mort în 1773. Tratatul de la Kuciuc-Kainargi aduce mai multă
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
numit de către patriarhul Metodie al III-lea în scaunul Proilaviei. Unul dintre mitropoliții de mai târziu ai Proilaviei, Calinic al III-lea, istorisindu-i viața, îl confundă, într-una dintre scrierile sale, cu Sfântul Patriarh Atanasie Patelarie. Mitropolitul Partenie a părăsit scaunul de la Brăila, la 1671, pentru a ocupa, a treia oară, tronul patriarhal de la Constantinopol. După 1685, Partenie va păstori Mitropolia Vidinului, iar în ultimii ani ai vieții se va întoarce la București, unde va și muri, după anul 1688
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
eu am scris pentru învățătură, iar acuș am temeiu; martie 26,1829"” Biserica Veche este menționată în planul urbanistic al orașului din anul 1834, însă un deceniu mai târziu, în 1846, datorită surpării malului Dunării ea a trebuit să fie părăsită deoarece i s-au crăpat zidurile și era în pericol de prăbușire. Ea poate fi localizată astăzi în zona malului falezei dintre Bulevardul Alexandru Ioan Cuza și Bulevardul Independentei. Lângă biserică se găsea un cimitir, ale căror urme sau mai
Bisericile Mitropoliei Proilaviei () [Corola-website/Science/328186_a_329515]
-
Nicolae” din Ismail, ceea ce înseamnă că în mod cert la Brăila exista o biserică metropolitană, pentru că nu se putea înălța alta în grad, dacă la Mitropolia Proilaviei nu ar fi existat o biserică. Biserica a rezistat peste două secole, fiind părăsită în anul 1846, din cauza stricăciunilor produse de surparea malului Dunării. Descrierea bisericii este prezentată de către Nae A. Vasilescu, fiind realizată pe baza unor mărturii ale unui fost dascăl la biserica mitropoliei, Ioan Penescu, care apoi a devenit preot în Brăila
Bisericile Mitropoliei Proilaviei () [Corola-website/Science/328186_a_329515]
-
decembrie 1802, în timpul secularizării ce a urmat Războaielor Napoleoniene și Păcii de la Lunéville, prinții de Oettingen-Wallerstein au intrat în posesia Mănăstirii Sf. Mang. La 15 ianuarie 1803 Prințesa Wilhelmine i-a comandat abatelui Aemilian Hafner să desființeze abația și să părăsească clădirile până la data de 1 martie a anului respectiv. Conținutul bibliotecii a fost expediat noilor proprietari pe plutele de pe râul Lech. Majoritatea operelor se află acum în biblioteca Universității din Augsburg, cu excepția unei mici colecții de manuscrise deosebit de valoroase, care
Mănăstirea Sfântul Mang din Füssen () [Corola-website/Science/328189_a_329518]
-
intercepteze aparatele de asediu care veneau dinspre, ei au fost întâmpinați de cptre cumnatul lui Guiscard, ducele Guy de Sorrento, care i-a luat prizonieri, închizând pe Herman în Rapolla, iar pe Petru în Trani. Când Richard de Capua a părăsit Cannae pentru a se retrage la Capua, Guiscard a pornit împotriva orașelor capuane, cucerind Andria după un scurt asediu și forțând capitularea Cisternei, unde l-a expus pe Petru legat în fața locuitorilor, vasali ai lui Petru, astfel încât aceștia să nu
Petru al II-lea de Trani () [Corola-website/Science/328201_a_329530]
-
croat a fosr răscumpărat contra unei sume mari de bani de către episcopul de Cres și a murit la puțină vreme după aceea. În 1080, Petru a trecut din nou la stăpânirea asupra Trani, trecând din nou în rebeliune. Guiscard a părăsit asediul la care participa, trecând comanda asupra soției sale, Sichelgaita, alături de unele întăriri venite din Bari, iar el însuși a început să asedieze Taranto, pe care Petru îl guverna ca regent pentru nepotul său, atât pe uscat cât și pe
Petru al II-lea de Trani () [Corola-website/Science/328201_a_329530]
-
Richard al II-lea, care era duce în 1017. Datarea mai timpurie este necesară dacă emigrarea primilor normanzi se impune a fi pusă în legătură cu familia Drengot și cu uciderea lui Guillaume Repostel. În "Istoriile" lui Raul Glaber, un anume "Rodulfus" părăsește Normandia după ce ar fi stârnit mânia lui Richard al II-lea. Sursele nu converg asupra stabilirii căruia dintre frați i-ar fi revenit conducerea asupra grupului aflat în drum spre sud. Orderic Vitalis și Guillaume de Jumièges în a sa
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
persoană cu Raul de Todi. Dacă se confirmă faptul că prima acțiune militară normandă în sudul Italiei a fost angajarea ca mercenari în serviciul lui Melus în lupta antibizantină în mai 1017, atunci se poate conchide că respectivii ar fi părăsit Normandia cândva între ianuarie și aprilie ale acelui an. În 9 mai 1009, o insurecție a izbucnit în Bari împotriva catepanatului de Italia, autoritatea bizantină în regiune. Sub conducerea lui Melus, un longobard local având o poziție înaltă, răscoala s-
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
alianță cu papalitatea și cuceririle din zona Capuei s-au oprit. În 1090, Iordan a murit, iar tânărul său fiu, Richard al II-lea și regenții săi nu au fost capabili să mențină însăși Capua. Ei au fost siliți să părăsească orașul în fața unui longobard pe nume Lando, care a guvernat-o apoi cu sprijinul cetățenilor, până când a fost nevoit să se retragă în fața forțelor combinate ale familiei Hauteville în cadrul asediului Capuei din 1098. Momentul a marcat definitva îndepărtare a puterii
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]