45,675 matches
-
n-o chema Clementina, ci Carmen (dar tot cu „C“ începea !). Afară era încă noapte și, ajuns la căsuța unde stătea fata, am insistat mult bătînd în geam. Într-un tîrziu a apărut și Carmen, cu ochii cîrpiți de somn. Parcă nu mai era așa de mișto, dar ce conta ? - ziua arăta bine. și mai era puțin pînă să răsară soarele... Am început să mergem agale pe țărm, înspre epavă. Nu ne spuneam mare lucru. Cum eu țineam mîinile în buzunare
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
din cauza lui pierduse echipa. Dănuț era cel mai bleg și mai poreclit copil din fața blocului. El era Grasu’ contrabasu’ mătură cu nasu’ sau, pur și simplu, țelu Purcelu’. Pornind de la țelu, i se mai zicea și țelu Cățelu’, dar atunci parcă nu-l deranja atît de tare, căci chestia asta nu avea nici o legătură cu realitatea. Așa stînd lucrurile, putem crede că faptul că astăzi nu găsea pe nimeni pe-afară îl făcea să se simtă mai în largul lui. Da
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
nu se putea ridica de la pămînt decît cu vreo două palme. După ce l-a prins, Dănuț a stat cîtva timp pe gînduri. știa de la școală povestiri cu pionieri care construiesc cuiburi de păsări sau care urcă în copac puii căzuți. Parcă vedea dese nul din cartea de citire în care un băiat, suit pe scară, fixa o căsuță pentru păsări și o fată îi întindea un pui să-l pună înăuntru. Ei făceau fapte bune. Dănuț n-avea de unde să facă
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
că în scurt timp vei învăța tu să zbori !“ - îi zicea Dănuț cu mîndrie. „Vei trece pe lîngă cuibul cu frații tăi ca avionu’ și să vezi ce ciudă le va fi.“ Puiul îl privea cu cîte un ochi și parcă îl înțelegea. Rămînea așa, pier dut, uitîndu-se la Dănuț, și probabil se gîndea și el la vremurile care vor veni. Apoi iar îl apuca țopăiala - era glumeț și drăgălaș - și începea să exerseze cu stăruință. „Așa ! Nimic nu se face
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
puiul de vrabie. Curînd, l-a și visat. În vis, puiul zbura. Se făcea că Dănuț se trezise dimineața și, ducîndu-se la baie, îl văzuse cocoțat pe sfoara de rufe. „Hei, cum ai ajuns acolo ?“ Puiul se ținea tare și, parcă pentru a demon stra cît de bun e el, dădu un ocol băii. Lui Dănuț nu-i venea să-și creadă ochilor. Cum o fi putut oare să facă asemenea progrese în numai trei zile ? Că doar de trei zile
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
ntîmplă ca un pui să învețe să zboare în trei zile“ - își spunea în timp ce deschidea ușa de la baie. Cu toate acestea, nu s-a putut abține să nu-și ridice privirea la sfoara de rufe. Puiul nu era acolo. Dar parcă nici în cutie nu era, s-ar fi trezit doar ! Cînd s-a uitat mai bine înăuntru, Dănuț l-a văzut culcat pe o parte, cu picioarele foarte întinse. în dimineața aceea, mama s-a plîns tatălui că nu mai
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
fost lăsat în apă, într-un lighean roz, unde a stat o vreme cu burta în sus, apoi pe-o parte și în cele din urmă normal, ca toți peștii. Acum își duce existența într-un acvariu, e bine și parcă nu i se mai vede nici urma lăsată de cuțitul Svetlanei.) Nepotul După ce urcă cele patru etaje în fugă, Daniel intră gîfîind în apartamentul cu numărul 45, își aruncă mapa la întîmplare în întuneric și se năpusti la baie. Cîteva
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
și, cu toate că era pornită împotriva fumatului, în dezlănțuirea ei afec tivă nu observa nimic suspect. Scena din hol dura multă vreme. În repetate rînduri, Daniel, crezînd că s-a terminat, încerca să se desprindă, dar bunica nu-l lăsa și parcă tocmai atunci o apuca dragostea și mai mult, îl strîngea mai tare în brațe și începea să-l pupe pe piept, în dreptul locului unde ajungea ea cu capul. Daniel se lăsa iarăși în voia ei, pînă cînd ajungea din nou
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
una cu ciocănelul de jucărie la șliț. Era un ciocănel de plastic, cu burduf, din acela care face „piff“. Marea găselniță a barului ăstuia erau chelne rițele cu patine în picioare. Nici un alt bar sexy nu mai era ca ăsta. Parcă pluteau printre mese ! Cu balcoanele împungînd vitejește și cu fustițele flutu rînd în vînt peste popourile lor rumene și încordate, fetele ăstea făceau toți banii. Zburdau încoace și-ncolo ca niște juninci urmărite de tăurași focoși. Ei le urmăreau doar
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
adevărat cult, iubindu-l și prețuindu-l. Meseria de agricultor, adică de rob al pământului, era bine înțeleasă și practicată cu dăruire, trudă și sudoare. Plugul, sapa, coasa, secerea erau folosite cu îndemânare și hărnicie, iar unele lucrări se transformau parcă în mângâieri sau alinturi. În urma unui cosaș iscusit, își amintește Dumitru Dascălu, pajiștea rămânea netedă, cu iarba retezată la același nivel, ca un obraz de bărbat proaspăt bărbierit. La capătul ogorului, înainte de a începe să are, să semene, să prășească
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
de merinde aduse în traistă și se închina, la sfârșit, după datină, se lăsa pe-o rână, pentru câteva minute, la o umbră improvizată, ca să-și odihnescă oasele trudite și mușchii vlăguiți. În puținele clipe de odihnă, truditorii își trăgeau, parcă, vlaga, asemenea gigantului Anteu, din adâncurile tainice ale pământului. Își continuau apoi munca, în a doua jumătate a lungilor zile de vară, cu o scurtă pauză pentru odihnă la chindie, când erau mâncate și ultimele rămășițe ale bucatelor consumate la
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
truditorilor care produc pâinea. Și e păcat! O școală a muncii Școala Normală „Al. Vlahuță” de la Șendriceni este situată la aproximativ 4 kilometri de orașul Dorohoi, în partea de nord-vest a acestuia, pe un platou, un fel de terasă tăiată, parcă, în dealul care străjuiește valea aluvionară a pârâului Buhai. Împreună cu celălalt deal, dinspre soare-răsare, de peste râul Buhai, adăpostesc așezământul împotriva vânturilor și furtunilor, și alcătuiesc un cadru natural de o rară frumusețe. Impunătoarea clădire a școlii, construită pe fosta moșie
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
noțiunile însușite anterior; b) presupun că unele cunoștințe esențiale sunt cunoscute și înțelese de elevi (deși nu este așa), și, în consecință, nu insistă asupra lor; c) noile cunoștințe, cu o mare valoare integrativă, sunt predate în mare viteză, voind parcă să le arate elevilor cât sunt ei de știutori și de grozavi; d) explicația, demonstrația, exercițiile aplicative și corelațiile nu constituie întotdeauna axul central al învățării în toate orele de matematică; e) în fine, nu se acordă o importanță majoră
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
valoare simbolică, iar educația, un moft. Societatea capitalistă pe care o construim nu mai are oare nevoie de știință de carte solidă, de intelectuali rasați, de moralitate și de educație adevărată? Greșelile se plătesc La vârsta când anii se adună parcă prea repede, când curg cu repeziciune ca apa pârâului de munte, pe Dumitru Dascălu îl mână gândurile tot mai frecvent la cele ce s-au petrecut în viața lui de până acum. Străbat prin încețoșatele timpuri puhoaie de amintiri, unele
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
învățătorului său: ...Uite, și acum mi se pare că Domnu’ nostru a fost un om deosebit. Îi scânteiau privirile și era și el mișcat când ne spunea despre mărirea strămoșilor. Când făcea un semn cu mâna, așa într-o parte, parcă ridica o perdea de pe trecut, și eu vedeam tot ce spunea glasul lui...<footnote Mihail Sadoveanu, Domnu’ Trandafir, în volumul Prietenul de la catedră, Editura Tineretului, București, 1962, p. 7. footnote> În aceste meșteșugite cuvinte este surprins un aspect esențial al
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
Mihai Busuioc: Uite, și acum mi se pare că domnul nostru a fost un om deosebit. Îi scânteiau privirile și era și el mișcat când ne spunea despre mărirea strămoșilor. Când făcea un semn cu mâna, așa într-o parte, parcă ridica o perdea de pe trecut, și eu vedeam tot ce spunea glasul lui. În aceste cuvinte meșteșugite sunt dezvăluite câteva dintre mijloacele folosite de Domnu’ Trandafir cu care el își hipnotiza elevii, ca un magician, iar aceștia îl ascultau nemișcați
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
renunțat la încercările de a dormi și a început să citească. Abia spre ziuă a reușit să prindă o frântură de somn liniștit. Când a revenit la locuința sa din oraș, motanul i-a făcut o primire neașteptat de rece, parcă reproșându-i că l-a lăsat atât de mult timp în grija unei vecine. Odihnit spiritual, și-a consacrat cea mai mare parte a timpului lecturii și scrisului. Orele de veghe nocturnă datorate insomniei le folosea pentru însăilarea mentală a
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
Dascălu i-a revenit în memorie un episod întrucâtva asemănător. Era la plimbare, la braț cu Mărioara lui și, la un moment dat, ochii i s-au fixat instantaneu asupra unei siluete trase prin inel, cu picioare lungi, perfecte, dăltuite parcă de un Phidias modern, emoționându-l ca pe un adolescent. Din starea de beatitudine în care se scufudase l-a trezit Mărioara printr-o ușoară strângere de braț. Surprins în flagrant, Dumitru Dascălu a încercat să-i explice consoartei că
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
La București, unde trenul nostru trebuia să fie dirijat spre Pitești, în Gara de Nord domnea debandada și deruta generală și arăta ca un adevărat viespar. Când garnitura în care mă aflam părăsea gara, cu direcția Pitești, urletele sirenelor ne însoțeau și parcă ne grăbeau să ieșim din raza cumplitului bombardament ce s-a produs în urma noastră. Era ziua de 4 aprilie 1944 când a avut loc cel mai mare bombardament asupra capitalei și a Gării de Nord. A fost șansa noastră, pentru că nimeni nu
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
nu-i vine să creadă că el este umbra tânărului zvelt, puternic și grațios de altădată, care sărea în ajutorul persoanelor vârstnice sau suferinde, că a ajuns o ruină. Cu greu îl ajută memoria să reconstituie drumul parcurs până la senectute. Parcă mai ieri sărea sprinten în și din mijloacele de transport, dădea politicos întâietate persoanelor împovărate de ani și le ajuta, după caz. Doamnelor și domnișoarelor le adresa invitația să urce înaintea lui, gest pentru care era răsplătit cu un mersi
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
Construcțiile anexe i-au distrus frumusețea originară și unitatea; sumbrul cenușiu, care a înlocuit atât vechiul roz de apus de soare al fațadei, cât și roșul viu venețian din interiorul loggiei, i-a alterat complect expresia veche, i-a imprimat, parcă, un rece aer de cazarmă. Dar să plecăm; timpul de care dispunem e destul de scurt, mult prea scurt chiar, pentru câte avem de văzut, cu toate că, așa cum am decis din capul locului, privirea noastră nu se va opri decât aproape numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
teatru. Teatrul nou s-a așezat peste locul unde a fost primăria. Facultatea de medicină, monumentală dar îngrozitor de banală, a zugrumat vechea Universitate cu fațada-i sobră așa de interesantă... Trecutul nu ne inspiră nici admirație, nici iubire, nici respect. Parcă ne-ar fi rușine de el. Sau am fi geloși. Sau ne-ar supăra, ne-ar contraria, ne-ar indispune... Ciudat lucru! Toate acestea le spun nu numai despre Iași. Ceva mai departe, e Biserica Dancu, veche mânăstire din secolul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de pe pinteni delicata fâșie din trena Cometei pe care a atins-o în drum... Așa pretinde cel puțin Rostand. Cam așa... Și la drept vorbind așa chiar trebuie să fi fost. Așa se-ntâmplă totdeauna în împrejurări de felul acesta. Parcă văd deci că, reîntorși la realitatea actuală din peregrinările noastre, va trebui, ca și intrepidul gascon, să scuturăm de pe noi, de pe mâini, din păr, de pe haine, colbul miraculos căruia, în particular, lucrurile acestea își datoresc patina și deci poezia... Căci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
acțiunea sa, toate energiile spiritului: arta, literatura, știința, până chiar la curentele elementare, din adâncimile ființei noastre, până la vis. Și aici citează rândurile acestea datorite fostului șef al Uniunii republicei sovietice: "Chiar visul... Fac însă bine că vorbesc despre vis? Parcă mă văd la Congresul Partidului, în fața camarazilor mei... Și iată că, iritat și amenințător, camaradul "Cutare" se scoală și-mi spune: Permiteți-mi să vă-ntreb, dacă redacția autonomă a partidului are dreptul de a visa, fără să fi cerut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
oameni de treabă"... * Mișcarea socialistă de la Iași interesează mai ales din punct de vedere cultural. În privința aceasta, "Contemporanul" a fost pentru socialism ceea ce "Convorbirile literare" fuseseră pentru junimism. "Contemporanul"! "evanghelia vremii de atunci" cum i-a spus odată Jean Bart. Parcă văd și acum căsuța cu verandă modestă, amicală, veselă, primitoare din Sărărie. Va mai fi existând, oare? Acum câțiva ani, o știam încă în picioare, singuratecă, tristă, îmbătrânită, uitată. "Contemporanul" a apărut la 1881. A trăit până la 1893. Iată câteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]