44,964 matches
-
întări propriul popor. Într-un documentar al BBC dr. Francesca Stavrakopoulou, lector principal la Universitatea din Exeter, specializată în studii biblice ebraice declara: „Biblia nu era o sursă de încredere, ea nu ne spune adevărul despre acești oameni din antichitate [evreii — n.n.].” Întrebat în același documentar dacă evreii au fost monoteiști, lucru care i-ar fi distins față de religia canaanită, prof. dr. Herbert Niehr de la Universitatea din Tübingen declara că evreii au fost politeiști din sec. al X-lea î.e.n. până
Istoria evreilor () [Corola-website/Science/325864_a_327193]
-
BBC dr. Francesca Stavrakopoulou, lector principal la Universitatea din Exeter, specializată în studii biblice ebraice declara: „Biblia nu era o sursă de încredere, ea nu ne spune adevărul despre acești oameni din antichitate [evreii — n.n.].” Întrebat în același documentar dacă evreii au fost monoteiști, lucru care i-ar fi distins față de religia canaanită, prof. dr. Herbert Niehr de la Universitatea din Tübingen declara că evreii au fost politeiști din sec. al X-lea î.e.n. până cel puțin în 586, după care lucrurile
Istoria evreilor () [Corola-website/Science/325864_a_327193]
-
ea nu ne spune adevărul despre acești oameni din antichitate [evreii — n.n.].” Întrebat în același documentar dacă evreii au fost monoteiști, lucru care i-ar fi distins față de religia canaanită, prof. dr. Herbert Niehr de la Universitatea din Tübingen declara că evreii au fost politeiști din sec. al X-lea î.e.n. până cel puțin în 586, după care lucrurile au început să se schimbe foarte lent, evreii fiind covârșitor monoteiști începând cu perioada Macabeilor (secolul al II-lea î.e.n.). După tradiția evreiască
Istoria evreilor () [Corola-website/Science/325864_a_327193]
-
fi distins față de religia canaanită, prof. dr. Herbert Niehr de la Universitatea din Tübingen declara că evreii au fost politeiști din sec. al X-lea î.e.n. până cel puțin în 586, după care lucrurile au început să se schimbe foarte lent, evreii fiind covârșitor monoteiști începând cu perioada Macabeilor (secolul al II-lea î.e.n.). După tradiția evreiască 12 triburi de evrei, formate din descendenții celor 12 fii ai lui Israel (tribul lui Iosif s-a divizat în două triburi, după fiii lui
Istoria evreilor () [Corola-website/Science/325864_a_327193]
-
din sec. al X-lea î.e.n. până cel puțin în 586, după care lucrurile au început să se schimbe foarte lent, evreii fiind covârșitor monoteiști începând cu perioada Macabeilor (secolul al II-lea î.e.n.). După tradiția evreiască 12 triburi de evrei, formate din descendenții celor 12 fii ai lui Israel (tribul lui Iosif s-a divizat în două triburi, după fiii lui, Menașe și Efraim), au cucerit Țara Israel, au colonizat-o și, după o perioadă în care nu aveau o
Istoria evreilor () [Corola-website/Science/325864_a_327193]
-
aveau o conducere centrală, au format un regat condus de regele Șaul. Lui Șaul i-a urmat regele David. Acesta a cucerit orașul Salem (în ebraică Șalem), căruia i-a fost schimbat numele în Ierusalim și care a devenit capitala evreilor. Fiul lui David, Solomon, a construit la Ierusalim Templul, care urma să fie unic în religia evreilor. Nu a fost găsită nicio urmă a Templului lui Solomon, de aceea mulți arheologi cred că acesta nu ar fi existat în mod
Istoria evreilor () [Corola-website/Science/325864_a_327193]
-
regele David. Acesta a cucerit orașul Salem (în ebraică Șalem), căruia i-a fost schimbat numele în Ierusalim și care a devenit capitala evreilor. Fiul lui David, Solomon, a construit la Ierusalim Templul, care urma să fie unic în religia evreilor. Nu a fost găsită nicio urmă a Templului lui Solomon, de aceea mulți arheologi cred că acesta nu ar fi existat în mod real. Israel Finkelstein, profesor la Universitatea Tel-Aviv a lansat controversata teorie a "decalajului de timp" (a "paratrăsnetului
Istoria evreilor () [Corola-website/Science/325864_a_327193]
-
descoperitoarei, consideră că ar fi probabil vorba de fortăreața Sionului, cucerită de David, dar ar putea fi orice altceva. În anul 605 î.Hr. regatul lui Iuda, care ocupa sudul Palestinei având capitala la Ierusalim, cade sub dominația regatului Babilonului. Pentru că evreii nu vor să plătească tributurile cerute de cuceritori, Nabucodonosor, suveranul din Babilon, se îndreaptă cu armata sa spre Palestina și obligă Ierusalimul să capituleze după un scurt asediu. Ca să-i pedepsească pe supușii rebeli, Nabucodonosor îi duce în Babilon pe
Istoria evreilor () [Corola-website/Science/325864_a_327193]
-
șeful trupelor babiloniene a ars casa Domnului (Templul din Ierusalim), casa regelui și alte case ale locuitorilor de vază. Regatul lui Iuda a încetat să existe. O mare parte din populație era în exil. Pentru prima dată în istoria lor, evreii nu mai au țară. Evreii din antichitate consideră că acest dezastru care s-a abătut peste ei este consecința neascultării lor față de legea dictată de Dumnezeu, față de recomandările legate de cultul și de țelul său. Conform Bibliei, Dumnezeu i-a
Istoria evreilor () [Corola-website/Science/325864_a_327193]
-
casa Domnului (Templul din Ierusalim), casa regelui și alte case ale locuitorilor de vază. Regatul lui Iuda a încetat să existe. O mare parte din populație era în exil. Pentru prima dată în istoria lor, evreii nu mai au țară. Evreii din antichitate consideră că acest dezastru care s-a abătut peste ei este consecința neascultării lor față de legea dictată de Dumnezeu, față de recomandările legate de cultul și de țelul său. Conform Bibliei, Dumnezeu i-a avertizat prin profeți, mesagerii Săi
Istoria evreilor () [Corola-website/Science/325864_a_327193]
-
sabatului, zi de odihnă și consacrată Domnului, vor organiza cu regularitate posturi comemorând pierderea Templului și a regatului lor, sperând să se împace cu Dumnezeu. În 539 î.Hr., Cirus, suveranul persan, cucerește imperiul babilonian. Acesta, printr-un edict, autorizează pe evrei să se întoarcă în țara lor și să-și reconstruiască Templul cu ajutorul visteriei persane. În 515, Templul este terminat și se reia cultul în mod firesc. Contribuții recente la istoria Levantului antic pun la îndoială realitatea exilului babilonian și/sau
Istoria evreilor () [Corola-website/Science/325864_a_327193]
-
și se reia cultul în mod firesc. Contribuții recente la istoria Levantului antic pun la îndoială realitatea exilului babilonian și/sau acuratețea relatării biblice asupra acestuia. Pentru a vedea împărțirea populației evreiești pe țări în istorie și în contemporaneitate, vezi Evrei după țări. Pentru a vedea populațiile evreiești istorice și contemporane pe țări, vezi Evrei după țări.
Istoria evreilor () [Corola-website/Science/325864_a_327193]
-
la îndoială realitatea exilului babilonian și/sau acuratețea relatării biblice asupra acestuia. Pentru a vedea împărțirea populației evreiești pe țări în istorie și în contemporaneitate, vezi Evrei după țări. Pentru a vedea populațiile evreiești istorice și contemporane pe țări, vezi Evrei după țări.
Istoria evreilor () [Corola-website/Science/325864_a_327193]
-
Sharif). El este un vestigiu al zidului antic care înconjura curtea Templului iudeu din Ierusalim, și ,după distrugerea acestuia, este considerat principalul loc sacru al iudaismului. Vreme de secole este un loc de rugăciune și principalul loc de pelerinaj pentru evrei, cea mai veche menționare despre atașamentul evreilor față de zid datând din secolul al IV-lea. În secolul al XIV-lea, sub stăpânirea musulmană, s-a amenajat în preajma lui un loc de rugăciune pentru evrei, folosit până în zilele noastre. Vreme de
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
antic care înconjura curtea Templului iudeu din Ierusalim, și ,după distrugerea acestuia, este considerat principalul loc sacru al iudaismului. Vreme de secole este un loc de rugăciune și principalul loc de pelerinaj pentru evrei, cea mai veche menționare despre atașamentul evreilor față de zid datând din secolul al IV-lea. În secolul al XIV-lea, sub stăpânirea musulmană, s-a amenajat în preajma lui un loc de rugăciune pentru evrei, folosit până în zilele noastre. Vreme de sute de ani acesta era o uliță
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
și principalul loc de pelerinaj pentru evrei, cea mai veche menționare despre atașamentul evreilor față de zid datând din secolul al IV-lea. În secolul al XIV-lea, sub stăpânirea musulmană, s-a amenajat în preajma lui un loc de rugăciune pentru evrei, folosit până în zilele noastre. Vreme de sute de ani acesta era o uliță îngustă, având lățimea de circa 3,6 metri și o lungime de 28 metri, aparținând „Cartierului marocan” existent aici din secolul al XII-lea. Începând cu secolul
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
lungime de 28 metri, aparținând „Cartierului marocan” existent aici din secolul al XII-lea. Începând cu secolul al XIX-lea au existat mai multe încercări de a cumpăra dreptul de proprietate asupra zidului și a zonei vecine de către mai mulți evrei, dar toate încercările au eșuat din cauza împotrivirii musulmanilor. O dată cu apariția mișcării sioniste la începutul secolului al XX-lea, zidul a devenit un motiv de conflict între comunitatea evreiască și liderii religioși musulmani care erau îngrijorați că zidul va fi folosit
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
pentru revendicările evreiești asupra Muntelui Templului și a sanctuarului islamic construit pe el. În prima jumătate a secolului al XX-lea, mai ales după intensificarea emigrației evreiești spre Palestina, accesul la zid și mai ales condițiile de desfășurare a rugăciunilor evreilor au fost supuse la numeroase restricții din partea autorităților de cult musulmane, proprietare ale locului. Chestiunea Zidului a fost ridicată tot mai des de către liderii mișcării naționaliste arabe palestiniene, mai ales de către Muftiul Ierusalimului, Hadj Amin al Husseini, drept motiv pentru
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
numeroase restricții din partea autorităților de cult musulmane, proprietare ale locului. Chestiunea Zidului a fost ridicată tot mai des de către liderii mișcării naționaliste arabe palestiniene, mai ales de către Muftiul Ierusalimului, Hadj Amin al Husseini, drept motiv pentru agitarea maselor musulmane împotriva evreilor, suspectați că ar vrea sa distrugă sanctuarul musulman de pe Muntele Templului, pentru a-l înlocui cu un Templu evreiesc. Creșterea violenței din cauza litigiului zidului a dus la întrunirea unei comisii internaționale în 1930 pentru a determina drepturile și revendicările musulmanilor
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
că ar vrea sa distrugă sanctuarul musulman de pe Muntele Templului, pentru a-l înlocui cu un Templu evreiesc. Creșterea violenței din cauza litigiului zidului a dus la întrunirea unei comisii internaționale în 1930 pentru a determina drepturile și revendicările musulmanilor și evreilor referitoare la zid. În urma războiului arabo-evreiesc în Palestina în anii 1948-1949 Orașul Vechi împreună cu Zidul de apus au fost cucerite de Legiunea Arabă transiordaniană și anexate la emiratul arab al Transiordaniei,devenit ulterior Regatul Hașemit al Iordaniei. În timpul administrației iordaniene
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
Imediat după ocuparea locului, autoritățile militare israeliene au dispus dărâmarea cartierului marocan aflat în preajma Zidului, creând în fața lui o mare esplanadă, care permite adunarea pentru rugăciune a unor mari mase de credincioși evrei. Zidului de apus i se atribuie de către evrei, o mare însemnătate religioasă, națională și istorică, având și valoarea unui memorial național. Loc de rugăciune cotidian, Zidul de apus reunește mari mase de credincioși cu ocazia sărbătorilor cultului mozaic, de asemenea este pentru mulți un loc de celebrare a
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
în cartea ח "ב, ה „Zohar” dar nu se știe precis dacă ele se referă la Zidul de apus cunoscut astăzi sau se referă la un altul care se afla în complexul Templului. Cea mai veche și clară folosire de către evrei a termenului „Zidul de apus” pentru zidul vizibil astăzi datează din secolul al XI-lea și a fost făcută de Ahimaatz Ben Paltiel. Numele „Zidul de apus” și descrierea lui drept „loc al plângerii” a apărut în mod curent în
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
pe parcursul secolului al XIX-lea În franceză denumirea paralelă era "„Le Mur des Lamentations”", iar în germană "Die Klagemauer". Acest termen era o traducere din denumirea arabă "Haayt el-Mabka" sau pe scurt "Al Mabka", „Locul plângerii”. Aceasta provenea de la practica evreilor de a veni la zid si de a plânge distrugerea Templului. În timpul anilor 1920, odată cu creșterea tensiunilor arabo-evreiești legate de drepturile asupra zidului, arabii au început să se refere la zid cu termenul „al-Buraq” sau "Al Buraq al Sharif" (Nobilul
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
lui Irod cel Mare. Templul lui Irod a fost distrus de romani, alături de restul Ierusalimului, în 70 d.Hr, ca urmare a primului război evreo-roman. În primele secole din era noastră, după înfrângerea răscoalei lui Bar-Kohba din 135 de către romani, evreilor le-a fost interzis să intre în Ierusalim. Există unele dovezi că împărații romani din secolele II și III le-au permis să viziteze orașul și să se închine la Muntele Măslinilor și uneori chiar la Muntele Templului. Când imperiul
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
în Ierusalim. Există unele dovezi că împărații romani din secolele II și III le-au permis să viziteze orașul și să se închine la Muntele Măslinilor și uneori chiar la Muntele Templului. Când imperiul a devenit creștin sub Constantin I, evreii au primit permisiunea de a intra în Oraș o dată pe an, în ziua a noua a lunii Av, pentru a plânge pierderea Templului la zid. „"Itinerarium Burdigalense"”, scris în anul 333, sugerează că în fiecare an, evreii vin la piatra
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]