43,475 matches
-
Reprezintă construcția sau o parte a unei construcții conținând una sau mai multe încăperi sau spații,delimitate prin elemente de construcții destinate să îl izoleze de restul construcției, în scopul limitării propagării incendiului, pe o durată determinată. Ariile compartimentelor de incendiu se stabilesc în funcție de riscul de incendiu existent, destinație, alcătuire și de rezistența la foc a construcției. Compartimentul de incendiu poate fi o construcție independentă, o încăpere, o zonă sau un volum, delimitat de pereți antifoc, respectiv planșee antifoc.În clădirile
Antifoc (sistem) () [Corola-website/Science/333548_a_334877]
-
unei construcții conținând una sau mai multe încăperi sau spații,delimitate prin elemente de construcții destinate să îl izoleze de restul construcției, în scopul limitării propagării incendiului, pe o durată determinată. Ariile compartimentelor de incendiu se stabilesc în funcție de riscul de incendiu existent, destinație, alcătuire și de rezistența la foc a construcției. Compartimentul de incendiu poate fi o construcție independentă, o încăpere, o zonă sau un volum, delimitat de pereți antifoc, respectiv planșee antifoc.În clădirile înalte și foarte înalte compartimentul de
Antifoc (sistem) () [Corola-website/Science/333548_a_334877]
-
de construcții destinate să îl izoleze de restul construcției, în scopul limitării propagării incendiului, pe o durată determinată. Ariile compartimentelor de incendiu se stabilesc în funcție de riscul de incendiu existent, destinație, alcătuire și de rezistența la foc a construcției. Compartimentul de incendiu poate fi o construcție independentă, o încăpere, o zonă sau un volum, delimitat de pereți antifoc, respectiv planșee antifoc.În clădirile înalte și foarte înalte compartimentul de incendiu poate fi un volum închis, constituit din unul pană la trei niveluri
Antifoc (sistem) () [Corola-website/Science/333548_a_334877]
-
existent, destinație, alcătuire și de rezistența la foc a construcției. Compartimentul de incendiu poate fi o construcție independentă, o încăpere, o zonă sau un volum, delimitat de pereți antifoc, respectiv planșee antifoc.În clădirile înalte și foarte înalte compartimentul de incendiu poate fi un volum închis, constituit din unul pană la trei niveluri succesive, delimitate de elemente rezistente la foc și cu aria desfășurată totală conform compartimentului de incendiu admis pentru construcții civile (publice)de gradul I rezistență la foc. De
Antifoc (sistem) () [Corola-website/Science/333548_a_334877]
-
antifoc, respectiv planșee antifoc.În clădirile înalte și foarte înalte compartimentul de incendiu poate fi un volum închis, constituit din unul pană la trei niveluri succesive, delimitate de elemente rezistente la foc și cu aria desfășurată totală conform compartimentului de incendiu admis pentru construcții civile (publice)de gradul I rezistență la foc. De regulă, pereții și planșeele rezistente la foc se realizează fără goluri. În cazul în care este necesară practicarea unor goluri funcționale, acestea se protejează cu elemente cu o
Antifoc (sistem) () [Corola-website/Science/333548_a_334877]
-
realizează conform reglementărilor tehnice în vigoare. Este un element de construcție vertical sau orizontal din materiale incombustibile C0(C1), având rezistența la foc cel puțin egală cu nivelul stabilit în funcție de densitatea cea mai mare a sarcinii termice din compartimentele de incendiu și realizat potrivit prevederilor legale.Perete antifoc nu se mai folosește în reglementările europene.Diferențierea intre destinațiile elementelor de construcție se face prin performanțele de rezistență la foc. Este un element de închidere al golurilor verticale (destinate circulației) practicate în
Antifoc (sistem) () [Corola-website/Science/333548_a_334877]
-
închidere al golurilor verticale (destinate circulației) practicate în pereții antifoc. O asemenea ușă este executată din materiale incombustibile cu o limită minimă de rezistență la foc de 90 de minute. Scopul unei asemenea uși este acela de a nu lăsa incendiul să se extindă dintr-o încăpere în alta, protejând oamenii împotriva răspândirii fumului și gazelor toxice astfel încât aceștia să iasă în condiții de siguranță în exteriorul clădirii. Echiparea și dotarea construcțiilor elemente antifoc se face de către proiectanți în conformitate cu prevederile reglementărilor
Antifoc (sistem) () [Corola-website/Science/333548_a_334877]
-
închidere al golurilor verticale (destinate circulației) practicate în pereții antifoc. O asemenea ușă este executată din materiale incombustibile cu o limită minimă de rezistență la foc de 90 de minute. Scopul unei asemenea uși este acela de a nu lăsa incendiul să se extindă dintr-o încăpere în alta, protejând oamenii împotriva răspândirii fumului și gazelor toxice astfel încât aceștia să iasă în condiții de siguranță în exteriorul clădirii. Echiparea și dotarea construcțiilor, instalațiilor și amenajărilor cu uși antifoc se face de către
Ușă antifoc () [Corola-website/Science/333557_a_334886]
-
procurații, construită în secolul al XII-lea, în timpul dogelui Sebastiano Ziani (vizibilă în celebra pictură a lui Gentile Bellini "Procesiunea în Piață Sân Marco") și destinată a adăposti locuințele procuratorilor din "citra", cei mai mari magistrați. Aceasta, deteriorată parțial de incendiul de la începutul secolului al XVI-lea, a fost demolată și reconstruită după un proiect al unui arhitect necunoscut, fiind vehiculate numele lui Mauro Codussi, Giovanni Celestro și Scarpagnino. Lucrarea a fost încredințată în 1517 lui Guglielmo dei Grigi și Bartolomeo
Procurațiile () [Corola-website/Science/333567_a_334896]
-
printre care Jacopo și Domenico Tintoretto, Tiziano Vecellio, Francesco Bassano, Paolo Veronese, Giambattista Zelotti, Jacopo Palmă cel Tânăr, Andrea Vicentino și Antonio Vassilacchi. Vechi sediu al dogilor și al magistraturii venețiene, fondat după 812, avariat de mai multe ori de incendii și reconstruit, a urmat istoria Serenissimei de la început și până la final. După anexarea Veneției la Regatul Italiei, clădirea a trecut clădire sub jurisdicția statului și a devenit muzeu, păstrându-și această ultimă funcție până astăzi; ea găzduiește sediul Muzeului civic
Palatul Dogilor din Veneția () [Corola-website/Science/333578_a_334907]
-
de asemenea, împărații Henric al IV-lea, când a venit în 1094 la Veneția pentru a vedea relicvele Sfanțului Evanghelist Marcu, si Henric al V-lea în 1116, după o renovare, neconsemnată de istoricii timpului, ce a urmat după două incendii izbucnite în oraș în 1105. Prima renovare majoră în stil bizantin, coordonată probabil de Nicolò Barattiero, care ridicase coloanele sfinților Marcu și Teodor și realizase o formă primară a podului Rialto, are loc în timpul dogelui Sebastiano Ziani, fiind însoțită de
Palatul Dogilor din Veneția () [Corola-website/Science/333578_a_334907]
-
1473 s-a hotărât înlocuirea unora dintre lucrările din Sală del Maggior Consiglio, distruse de infiltrații: lucrările, care au durat până în 1495, au cuprins printre altele opere de Giovanni și Gentile Bellini, Giorgione, Tiziano, Tintoretto și Paolo Veronese. După ce un incendiu a devastat în 1483 aripa de est, lucrările de reconstrucție au fost încredințate lui Antonio Rizzo, care a ordonat dărâmarea zonelor afectate de incendiu, construirea porticului și reconstrucția Scală dei Giganți pentru a da clădirii un aspect uniform. Șantierul a
Palatul Dogilor din Veneția () [Corola-website/Science/333578_a_334907]
-
printre altele opere de Giovanni și Gentile Bellini, Giorgione, Tiziano, Tintoretto și Paolo Veronese. După ce un incendiu a devastat în 1483 aripa de est, lucrările de reconstrucție au fost încredințate lui Antonio Rizzo, care a ordonat dărâmarea zonelor afectate de incendiu, construirea porticului și reconstrucția Scală dei Giganți pentru a da clădirii un aspect uniform. Șantierul a fost redeschis în 1493, dar Rizzo, acuzat de furt din banii publici, a fugit, iar lucrarea aproape finalizată a fost încredințată ad interim lui
Palatul Dogilor din Veneția () [Corola-website/Science/333578_a_334907]
-
evoluția șantierului, încredințat lui Antonio Abbondi, cu finalizarea fațadei estice și a balcoanelor interioare din Sală del Maggior Consiglio. În 1566 au fost amplasate două statui realizate de Jacopo Sansovino, "Marte" și "Neptun". În 1574 a izbucnit un al doilea incendiu care, controlat, nu a provoca pagube structurale semnificative, dar a distrus mai multe opere de artă. Director al lucrărilor a fost ales Antonio da Ponte, care a colaborat cu Cristoforo Sorte, Andrea Palladio și Vincenzo Scamozzi. Lucrarea a durat mult
Palatul Dogilor din Veneția () [Corola-website/Science/333578_a_334907]
-
fost ales Antonio da Ponte, care a colaborat cu Cristoforo Sorte, Andrea Palladio și Vincenzo Scamozzi. Lucrarea a durat mult mai mult decat perioadă prevăzută , încheindu-se abia la începutul secolului al XVII-lea în principal din cauza ciumei. Al treilea incendiu de proporții a izbucnit la 20 decembrie 1577 în Sala dello Scrutinio: au fost distruse mai multe opere de artă, iar acoperișul de plumb s-a topit. După ce diferitele instituții guvernamentale au trebuit să-și găasească un nou sediu, cei mai multi
Palatul Dogilor din Veneția () [Corola-website/Science/333578_a_334907]
-
Hidrantul de incendiu interior este un robinet cu ventil de tip colțar cu corpul din alamă sau fontă, având diametrul de 50 mm. Hidranții interiori sunt dotați cu racorduri pentru furtun și cu țevi de refulare cu orificiul de stropire de 14, 16
Hidrant de incendiu interior () [Corola-website/Science/333555_a_334884]
-
reprezintă totalitatea acțiunilor de limitare și de întrerupere a procesului de ardere prin utilizarea de metode, procedee și mijloace specifice . Acțiunea de stingere a incendiului diferă în funcție de tipul materialului: Pentru a fi incendiu trebuie să fie simultan o cantitate suficientă de material combustibil, oxigen (aer) si o sursă de aprindere. În practică, se spune că se produce un incendiu, atunci când se formează așa numitul triunghi
Stingerea incendiilor () [Corola-website/Science/333574_a_334903]
-
reprezintă totalitatea acțiunilor de limitare și de întrerupere a procesului de ardere prin utilizarea de metode, procedee și mijloace specifice . Acțiunea de stingere a incendiului diferă în funcție de tipul materialului: Pentru a fi incendiu trebuie să fie simultan o cantitate suficientă de material combustibil, oxigen (aer) si o sursă de aprindere. În practică, se spune că se produce un incendiu, atunci când se formează așa numitul triunghi al focului cu laturi egale. Apa este substanța
Stingerea incendiilor () [Corola-website/Science/333574_a_334903]
-
mijloace specifice . Acțiunea de stingere a incendiului diferă în funcție de tipul materialului: Pentru a fi incendiu trebuie să fie simultan o cantitate suficientă de material combustibil, oxigen (aer) si o sursă de aprindere. În practică, se spune că se produce un incendiu, atunci când se formează așa numitul triunghi al focului cu laturi egale. Apa este substanța de stingere cu cea mai mare eficacitate în ceea ce privește stingerea incendiilor din clasa A, datorită căldurii latente de vaporizare mare (243,58 J la 25°C). Pentru
Stingerea incendiilor () [Corola-website/Science/333574_a_334903]
-
combustibil, oxigen (aer) si o sursă de aprindere. În practică, se spune că se produce un incendiu, atunci când se formează așa numitul triunghi al focului cu laturi egale. Apa este substanța de stingere cu cea mai mare eficacitate în ceea ce privește stingerea incendiilor din clasa A, datorită căldurii latente de vaporizare mare (243,58 J la 25°C). Pentru a se vaporiza, „extrage ” o cantitate mare din căldura necesară întreținerii incendiului. Ca urmare, efectul de stingere al scestuia cu apă se realizează în
Stingerea incendiilor () [Corola-website/Science/333574_a_334903]
-
Apa este substanța de stingere cu cea mai mare eficacitate în ceea ce privește stingerea incendiilor din clasa A, datorită căldurii latente de vaporizare mare (243,58 J la 25°C). Pentru a se vaporiza, „extrage ” o cantitate mare din căldura necesară întreținerii incendiului. Ca urmare, efectul de stingere al scestuia cu apă se realizează în principal, prin răcirea materialului care arde, dar și prin izolarea suprafeței incendiate de oxigenul din aer precum și prin acțiune mecanică (când se folosește sub formă de jet compact
Stingerea incendiilor () [Corola-website/Science/333574_a_334903]
-
suprafeței incendiate de oxigenul din aer precum și prin acțiune mecanică (când se folosește sub formă de jet compact). Venind în contact cu materialul aprins absoarbe căldura, se transformă în vapori și prin saturarea spațiului înconjurător, limitează accesul aerului spre focarul incendiului. Deasemeni constituie totodată și un filtru pentru radiație termică, deci cu excelentă capacitate de ecranare și protecție. Apa poate fi folosită sub formă de jet compact, pulverizat și ca abur. Ca produs de stingere aburul se folosește rar, în instalații
Stingerea incendiilor () [Corola-website/Science/333574_a_334903]
-
abur. Ca produs de stingere aburul se folosește rar, în instalații fixe și semifixe, în special acolo unde există permanent o instalație tehnologică de abur (industria chimică, petrochimică, de lacuri și vopsele, camere de uscare etc.). Spumele se utilizează pentru incendii din clasa B. Pentru clasa A, eficacitatea este diminuată, comparativ cu cea a apei. Spuma este foarte utilă împotriva incendiilor în care ard combustibili lichizi, unde apa ar putea să întrețină focul. Ea trebuie aplicată în așa fel încât să
Stingerea incendiilor () [Corola-website/Science/333574_a_334903]
-
o instalație tehnologică de abur (industria chimică, petrochimică, de lacuri și vopsele, camere de uscare etc.). Spumele se utilizează pentru incendii din clasa B. Pentru clasa A, eficacitatea este diminuată, comparativ cu cea a apei. Spuma este foarte utilă împotriva incendiilor în care ard combustibili lichizi, unde apa ar putea să întrețină focul. Ea trebuie aplicată în așa fel încât să acopere materialul care arde, blocând contactul focului cu oxigenul. Acest lucru va duce în final la stingerea focului din cauza lipsei
Stingerea incendiilor () [Corola-website/Science/333574_a_334903]
-
ar putea să întrețină focul. Ea trebuie aplicată în așa fel încât să acopere materialul care arde, blocând contactul focului cu oxigenul. Acest lucru va duce în final la stingerea focului din cauza lipsei oxigenului. Spuna nu se poate utiliza la incendiile în care sunt implicate și surse de electricitate. Pulberile stingătoare sunt amestecuri de substanțe chimice solide, fin divizate, având unul sau mai mulți componenți principali și o serie de aditivi pentru ameliorarea caracteristicilor de mobilitate și depozitare. După destinație, pulberile
Stingerea incendiilor () [Corola-website/Science/333574_a_334903]